Despăgubire contencios administrativ. Decizia 5156/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5156
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - SRL prin administrator, împotriva sentinței nr. 242 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin administrator, intimata pârâtă, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă - SRL prin administrator, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta - SRL, prin administrator a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărâre să fie obligată la plata sumei de 1581,43 lei reprezentând lipsă în gestiune.
A arătat că s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâta, pe perioada 08.05.2005-30.06.2008, aceasta fiind angajată în funcția de vânzător cu gestiune, potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți și că urmare a inventarului întocmit la 27.06.2008 s-a constatat lipsa în gestiune solicitată a fi recuperată prin prezenta acțiune.
A mai arătat că pârâta a refuzat să semneze inventarul întocmit și că, deși i-a fost comunicat un exemplar atât după raportul de gestiune cât și după inventar fiindu-i înaintată și o somație de plată, a refuzat să clarifice această lipsă.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 242 din 17 februarie 2009, admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL prin administrator în contradictoriu cu pârâta și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1581,13 lei reprezentând contravaloare prejudiciu produs în gestiune.
A fost obligată pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta avut calitatea de salariată a - SRL Dr.Tr.S al cărei administrator este reclamanta. Pârâta a fost angajată cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată, în funcția de vânzător cu gestiune, de la data de 08.05.2005 și până la data de 27.06.2008, dată la care raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat, ca urmare a demisiei pârâtei.
La data de 27.06.2008 administratorul societății reclamante a procedat la inventarierea bunurilor aflate în gestiunea pârâtei rezultând o lipsă în gestiune, conform registrului de inventar de 1.581,43 lei.
Analizând registrul de inventar, s-a reținut că pârâta trebuia să aibă un stoc de marfă scriptic în valoare de 15.866,9 lei iar stocul de marfă faptic, existent la momentul inventarierii, a fost de 14.385, 47 lei, rezultând astfel lipsă în gestiune în valoare de 1581,43 lei.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a constatat că, în urma verificării documentelor societății pe perioada 08.01.2008-27.06.2008, a rezultat un prejudiciu în gestiunea pârâtei de 1.627,23 lei.
De asemenea în cuprinsul raportului de expertiză, s-a menționează că avizele de însoțire a mărfii nu sunt semnate de gestionar de primire în gestiune, că pentru mărfurile returnate din gestiune nu au fost întocmite avize de însoțire a mărfii iar pentru modificările de prețuri nu au fost întocmite inventare de modificare de preț, aceste modificări fiind trecute pe versoul avizelor de însoțire a mărfii de intrare în gestiune și că inventarul din 27.06.2008 nu poartă semnătura pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art.25(1) din Legea 22/1969, gestionarul răspunde integral față de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
În speța dedusă judecății, conform contractului individual de muncă, pârâta a avut calitatea de vânzător cu gestiune și, cu toate că în întâmpinare a susținut că nu se consideră vinovată pentru lipsurile ce i se impută, aceasta nu a depus nici un act care să probeze inexistența lipsurilor sau existența unor cauze obiective prin care să fie înlăturată culpa sa.
În situația în care se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a acestei lipse -în speță registrul de inventar - creează în sarcina pârâtei prezumția de culpă.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.290(1) din Codul Muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială este necesar a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
În speța dedusă judecății au fost îndeplinite toate aceste condiții, existența faptei ilicite reieșind din neîndeplinirea obligațiilor de serviciu de către pârâtă, respectiv nesemnarea de către aceasta a actelor de primire a mărfii în gestiune și primirea acestor mărfuri fără acte însoțitoare.
Astfel, față de cele arătate, instanța constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.270(1) din Codul Muncii și pe cale de consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1581,43 lei reprezentând prejudiciul cauzat de aceasta în perioada în care a avut calitatea de salariată, aceasta fiind suma pe care reclamanta a solicitat-o prin acțiune de la pârâtă.
Referitor la cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata penalităților pentru întârzierea plății, instanța de fond a respins-o întrucât pârâta este ținută să acopere doar prejudiciul creat efectiv, în speță nefiind îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâtei și la plata unor astfel de penalități.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamanta - SRL prin administrator, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul, susține că se impune acordarea sumei de 1627,23 lei reprezentând prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză, precum și penalități de întârziere în cuantum de 16995 lei (pentru perioada de la 1.07.2008 până la 31.01.2009), întrucât așa consideră că este corect a se proceda în situația în care o obligație de plată se execută cu întârziere.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, existența faptei ilicite reieșind din neîndeplinirea obligațiilor de serviciu de către aceasta, respectiv nesemnarea actelor de primire a mărfii în gestiune și primirea acestor mărfuri fără acte însoțitoare, motive pentru care s- constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.270(1) din Codul Muncii
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1627,23 lei, prejudiciu stabilit prin expertiza, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, în mod corect fiind obligată pârâta la plata sumei de 1581,43 lei solicitată de reclamantă prin acțiune și care are un cuantum inferior celei stabilite prin expertiză, instanța neputând acorda mai mult decât s-a cerut.
Cu privire la motivul de recurs privind greșita neacordare a penalităților de întârziere, se constată că și acesta este neîntemeiat, având în vedere că nu există nici un temei legal sau contractual pentru a fi obligată pârâta la plata acestora, neexistând nici o prevedere în contractul individual de muncă al pârâtei (depus la fila 122 din dosarul de fond) în acest sens.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312. pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând disp. art. 274.pr.civ. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, reprezentând cheltuieli de transport în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL prin administrator, împotriva sentinței nr. 242 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta .
Obligă recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/08.10.2009.
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorina Lucia Petria Mitran
