Despăgubire contencios administrativ. Decizia 518/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 518/R-CM
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A și pârâta FILIALA PENTRU REPARAȚII ȘI SERVICII CURTEA DE,cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 71/ din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2008, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 07.11.2006, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC Curtea de A, pentru a fi obligată prin hotărâre judecătorească la plata despăgubirilor bănești în valoare de 1 miliard lei vechi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a lucrat la această unitate din anul 1970, în calitate de electrician reparații, însă la data de 09 noiembrie 2003, când efectua anumite lucrări de reparații, a căzut de la înălțime în gol, însă evenimentul nu a fost anunțat și nu a fost declarat accident de muncă. Reclamantul a mai menționat că în urma acestui accident a stat o perioadă de timp în spital, s-a intervenit chirurgical asupra coloanei sale vertebrale, fiindu-i implantate două tije metalice pe coloana vertebrală, precum și serie de agrafe metalice, în cele din urmă fiind înscris la pensie anticipată.
La data de 09.01.2007, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a numitului, pentru ca, în cazul în care vor cădea în pretenții, acesta să fie obligat sa îi despăgubească cu suma care va fi stabilită de instanță în sarcina sa si să-i plătească cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a susținut că cele menționate de către reclamant în motivarea cererii sale sunt împrejurări ce țin exclusiv de momentul imediat următor producerii accidentului de muncă și de măsurile ce s-au luat cu această ocazie, ceea ce duce la concluzia că acțiunea reclamantului ar fi întemeiată inclusiv pe art. 1000, alin. (3) Cod civil, în strânsă legătură cu modul de acțiune al șefului de echipă și al celorlalți membri ai echipei de lucru prezenți la locul accidentului, în calitate de prepuși ai pârâtei. Pârâta a mai susținut că din concluziile cercetării accidentului de muncă a reieșit în mod clar că persoanele responsabile de producerea accidentului sunt reclamantul și șeful de echipă, .
La aceeași dată pârâta depune și întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
- toate susținerile reclamantului privesc, de fapt, împrejurări ce țin exclusiv de momentul imediat următor producerii accidentului de muncă și de măsurile ce s-au luat cu această ocazie, ceea ce duce la concluzia că acțiunea reclamantului este întemeiată inclusiv pe art. 1000, alin. (3) civ. în strânsă legătură cu modul de acțiune al șefului de echipă și al celorlalți membri ai echipei de lucru prezenți la locul accidentului, în calitate de prepuși ai pârâtei;
- art. 269 alin. (3) din Codul muncii nu este decât o aplicare particulară a dreptului de regres al comitentului care a plătit despăgubirile, împotriva prepusului/prepușilor care a/au săvârșit fapta ilicită;
- nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului și anume: existența faptei ilicite săvârșite de prepus; existența prejudiciului; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția prepusului;
- accidentul de muncă produs în data de 09.11.2006, ora 10.45, a fost anunțat în termenul legal la Inspectoratul Teritorial d e Muncă așa cum se arată în Fișa de Comunicare Operativă a Accidentelor și Incidentelor, transmisă la ITM A în data de 10.11.2006, ora 10.22;
- prin adresa nr. 16.207/13.12.2003, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Aaa vizat dosarul de cercetare a accidentului de muncă, arătând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi înregistrat ca accident de muncă, iar în procesul-verbal de cercetare sunt stabilite corect cauzele - responsabilitățile și sancțiunile, precum și măsurile pentru prevenirea altor evenimente similare;
- nu se poate reține că accidentul de muncă nu a fost anunțat, declarat, înregistrat sau cercetat conform dispozițiilor legale aplicabile;
- în ceea ce privește transportarea accidentatului la spital cu mașina de serviciu de către colegii din echipa de lucru și susținerea că nu au fost luate măsuri urgente la locul căderii după producerea acesteia, trebuie să se țină seama de împrejurările în care aceasta a avut loc;
- colegii de echipă care l-au ridicat pe accidentat, l-au așezat în mașina de serviciu și l-au transportat la Spitalul Municipal Curtea de A au acționat sub impulsul urgenței pe care o impunea situația accidentatului, faptului că acesta trebuia transportat imediat la Spital și au avut la dispoziție un mijloc de transport chiar la locul accidentului (mașina de serviciu);
- ridicându-l de la locul accidentului și transportându-l de urgență la spital, colegii de echipă ai accidentatului nu au acționat în condiții normale, ci au acționat în stare de necesitate pentru a salva de la un pericol iminent și care au considerat că nu poate fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea unui coleg de-al lor;
- nu se poate reține caracterul ilicit al faptelor săvârșite de colegii de echipă ai accidentatului, angajați ai pârâtei Curtea de A, prezenți la locul și momentul accidentului;
- în ceea ce privește existența prejudiciului patrimonial, din cererea de chemare în judecată se poate înțelege că acesta este unul corporal, ce nu poate fi stabilită decât în urma unei expertize medicale competente;
- ca urmare a cererii reclamantului de pensionare anticipată parțială, pârâta Curtea de Aaî ntocmit dosarul de pensie finalizat cu decizia de pensionare anticipată parțială nr. -/08.09.2006, iar raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat la data de 01.10.2006 ca urmare a acestei pensionări, fiind independentă de existența vreunui motiv de boală sau incapacitate și nu este o modalitate de pensionare pe care o (poate) impune angajatorul sau pe care acesta o poate împiedica, aflându-se la latitudinea salariatului și nu a angajatorului;
- la stabilirea despăgubirilor, în cazul răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998 Cod civil, trebuie sa se aibă în vedere, în cazul în care victima unui accident este încadrata în munca, pe lângă situația pe care aceasta o avea la data suferirii accidentului si venitul realizat de aceeași persoană în situația de pensionar, despăgubirile care se cuvin persoanei accidentate fiind limitate la câștigul nerealizat de către aceasta, ceea ce constituie un prejudiciu real;
- faptul că la momentul actual reclamantul are venituri din pensie mai mici decât ca angajat al pârâtei, nu îi este imputabil acesteia din urmă;
- mai mult, în conformitate cu prevederile art. 4.87, alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare la nivelul societății pârâte Curtea de A, la momentul pensionării anticipate parțiale fiecare salariat primește un premiu în sumă brută calculat la data pensionării anticipate parțiale, egal cu valoarea rezultată din înmulțirea diminuării lunare a pensiei, stabilită în raport cu stagiul de cotizare realizat și numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, de care a beneficiat și reclamantul;
- în lipsa existenței unei fapte ilicite și a prejudiciului sau a uneia dintre aceste condiții de angajare a răspunderii pârâtei nu se poate vorbi de legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- nejustificate și exagerate sunt pretențiile bănești ale reclamantului pentru ipoteza că acestea ar constitui solicitare de daune morale, din moment ce reclamantul nici nu indică elemente care să justifice un prejudiciu moral;
La data de 21.02.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea inițială, arătând că despăgubirile bănești în cuantum de 1 miliard lei vechi se compun din:
- daune materiale, compuse din: 400 lei contravaloarea a trei zile internare medicală în perioada 09.11-12.11.2003, 400 lei contravaloare calmante, 2.500 lei contravaloare intervenție chirurgicală, 1.000 lei contravaloare însoțitor, 3.200 lei contravaloare calmante, medicamente străine, după externarea sa la 28.11.2003, 1.500 lei contravaloare însoțitor în aceeași perioadă, 6.000 lei contravaloare transport la Spitalul Universitar B (trei transporturi), 1.500 lei contravaloare recuperare la Nord, 3.500 lei contravaloare medicamente zilnice de refacere și calmare;
- 8.000 lei daune morale.
Ulterior, la data de 21.03.2007, pârâta a mai depus o întâmpinare determinată de precizarea acțiunii reclamantului, prin care s-a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii reclamantului și pentru considerentele:
- n legătură cu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, eclamantul nu reușește să precizeze motivul, izvorul pretențiilor sale, dacă acesta este reprezentat de producerea accidentului sau de pretinsele măsuri (organizatorice) defectuoase luate (de pârâtă) imediat după producerea accidentului de muncă, fiind cert doar faptul că reclamantul cere despăgubiri și daune morale, ca urmare a accidentului de muncă produs exclusiv din cauză că unul dintre izolatori nu a rezistat și a cedat, fapt ce a provocat căderea reclamantului de la înălțimea de 1,5, însă cest izolator, ca de altfel toate echipamentele aflate în stația de înaltă tensiune 110 KV de la Centrala (), sunt în proprietatea beneficiarului lucrării ce se executa și anume SC. SA- Sucursala Curtea de A;
- paza și protecția juridică, îndatoririle de a menține caracteristicile fizice (rezistența) acestui echipament, aparțin în întregime proprietarului, adică SA iar ceastă societate deținea la momentul accidentului de muncă paza juridică a izolatorului care s-a rupt, deși acesta trebuia să reziste la forțe mecanice.
- din cererea reclamantului rezultă mai cu seamă temeiuri ce țin de art. 1000, alin. (1) Cod civil, (răspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri). în producerea accidentului de muncă echipamentul proprietatea, a contribuit decisiv, prin ruperea sa, la producerea accidentului de muncă și presupusele pagube, iar în relația de cauzalitate s-au interpus, de o manieră secundară, intervențiile umane. așa încât, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă sub acest aspect, pentru lipsa calității procesuale pasive a Curtea de A, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii întemeiate pe art. 998-999.civ.;
- în legătură cu cheltuielile de spitalizare pretinse, acestea nu sunt întemeiate deoarece reclamantul nu a plătit cheltuieli de spitalizare, tratament și asistență medicală care au fost suportate de casa de asigurări, deoarece era asigurat prin plata contribuției corespunzătoare (atât cea suportată de salariat cât și cea suportată de angajatorul ) iar reclamantul nu arată în precizare că a trebuit să suporte eventuale tratamente sau servicii medicale neincluse în cheltuielile ce se suportă din fondul public de asigurări sociale de sănătate.
- în legătură cu pretinsele cheltuieli suportate cu medicamentele, eclamantul nu face dovada că ar fi achiziționat medicamente, care au fost acestea și care sunt prețurile acestora, în lipsa unor dovezi certe că reclamantul a suportat costul medicamentelor de care a avut nevoie, sau, mai mult, că a avut nevoie de medicamente în afara perioadei de spitalizare, nu se poate doar presupune că aceste cheltuieli au fost efectuate;
- reclamantul nu precizează cu ce a fost transportat în trei rânduri la Spitalul Universitar B și cum poate justifica suma exorbitantă pretinsă (20 milioane lei vechi pentru un transport la B), așa cum procedează reclamantul cu toate sumele pretinse cu titlul de cheltuieli;
- pierzând probabil șirul milioanelor pretinse, reclamantul comite o eroare la împărțire sau la înmulțire când pretinde un total de 35 de milioane de lei vechi pentru medicamente zilnice de refacere și calmare în valoare de 2 milioane lei;
- în legătură cu "recuperarea" la Nord, nu se precizează în ce au constat cheltuielile, dacă acestea au fost pentru tratament sau doar pentru odihnă, nu se indică mijloace de probă în dovedirea acestor cheltuieli;
- cert este că reclamantul, în calitate de salariat, a solicitat la și i s-a eliberat de aceasta adeverința nr. 5342/02.12.2003, din care să rezulte data și ora producerii accidentului de muncă, actele de constatare și de cercetare a accidentului de muncă, toate acestea pentru a-i servi la societatea de asigurare;
- în privința daunelor morale, se consideră că acestea sunt neîntemeiate, fiind solicitate exclusiv din cauza durerilor permanente ce provoacă reclamantului un moral scăzut și imposibilitatea de a se întreține, motive pe care le considerăm complet subiective, fără o posibilitate reală de a fi probate.
O nouă întâmpinare s-a depus de către pârâtă la data de 06.06.2007, prin care s-a susținut de asemenea respingerea acțiunii reclamantului, invocându-se:
- excepția prescripției dreptului reclamantului la acțiune, întrucât de la momentul producerii accidentului 09.11.2003 și până la momentul depunerii cererilor completatoare la acțiune, au trecut mai mult de trei ani;
- excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că în mod greșit reclamantul își îndreaptă acțiunea împotriva Curtea e A (pârâtă), atâta timp cât izolatorul care s-a rupt și a provocat căderea reclamantului, ca de altfel toate echipamentele aflate în stația de înaltă tensiune 110 KV de la Centrala (), sunt în proprietatea beneficiarului lucrării ce se executa și anume - Sucursala Curtea de
Cele două excepții invocate prin întâmpinare de către pârâtă au fost analizate cu prioritate de către tribunal, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. fiind respinse la termenul din data de 27.06.2007, ca neîntemeiate.
Prin sentința nr.71/CM/29.01.2008, Tribunalul Argeșaa dmis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, a obligat pe pârâta SC CURTEA DE A SA să plătească reclamantului suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale și să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție a numitului, formulată de către pârâtă.
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 09.11.2003 reclamantul a fost victima unui accident de muncă în urna căruia a suferit intervenții chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale.
Ulterior, reclamantul a solicitat acordarea pensiei anticipate parțială, iar prin decizia nr. -/08.09.20069 acesta a fost înscris la pensie anticipată parțială, drepturile de pensie fiindu-i acordate începând cu data de 01.06.2006.
Prin acțiunea de față, așa cum a fost ea precizată pe parcurs, reclamantul a solicitat în primul rând acordarea despăgubirilor materiale, constând în contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu intervențiile chirurgicale la care a fost supus, cu tratamentele administrate, cu cheltuielile de deplasare la spitalele unde au avut loc intervențiile chirurgicale, precum și cu tratamentele ulterioare pentru recuperarea sa.
Potrivit art. 1169. civ. sarcina probei în dovedirea temeiniciei acestor despăgubiri îi incumbă reclamantului. La dosar nu s-a depus nici un înscris din care să reiasă că acesta a suportat total sau parțial contravaloarea vreuneia dintre intervențiile chirurgicale la care a fost supus, nu există dovezi ale cheltuielilor ocazionate cu transportul către unitățile spitalicești unde au avut loc intervențiile, nu s-au depus dovezi de plată a tratamentului medicamentos necesar pe toată perioada solicitată, nici dovezi ale necesității unui tratament de recuperare în vreo stațiune balneo-climaterică.
Mai mult, la dosar există dovezi că pârâta a eliberat reclamantului, de câte ori acesta a avut nevoie, adeverințe din care reieșea că acesta avea achitată la zi contribuția pentru asigurări sociale. De aici tribunalul trage concluzia că reclamantul a beneficiat, în calitate de asigurat, de gratuitatea tuturor serviciilor medicale ce i-au fost puse la dispoziție, atât în ceea ce privește intervențiile chirurgicale, cât și în ceea ce privește tratamentele postoperatorii și de recuperare ulterioară.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada, sub acest aspect, că a suferit un prejudiciu material, tribunalul a apreciat neîntemeiat acest capăt de cerere, fiind respins.
În discuție a rămas numai capătul de cerere privind acordarea/neacordarea daunelor morale solicitate.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 237/2007, " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Astfel, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul a suferit acel accident în urma căruia stilul său de viața normal de până atunci a fost schimbat în unul petrecut prin unități spitalicești pentru efectuarea unor diverse intervenții chirurgicale sau pentru recuperarea după astfel de intervenții.
Este adevărat că problema reparării bănești a prejudiciilor morale constituie o problemă controversată, însă se apreciază că principiul reparării prejudiciului moral "este dobândit în doctrina de drept privat și în fața instanțelor penale sau civile, chiar dacă este vorba de o răspundere civilă contractuală".
Vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial determinat și imediat evaluabil, dar și într-un alt fel de prejudiciu, care nu este altceva decât consecința caracterului ireversibil al vătămării, care lipsește persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viața socială.
Nu i se poate nega reclamantului nici suferința fizică, nici cea morală determinată în urma producerii accidentului de muncă.
Așadar, tribunalul a admis cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale, în valoare de 3000 lei, pentru ca acesta să încerce prin aceste despăgubiri să-și creeze în interiorul său o anumită ambianță prin care să înlocuiască, cel puțin în parte, acele latitudini pe care omul sănătos le are, dar de are a fost lipsit ireversibil.
Această despăgubire nu reprezintă prin ea însăși un preț al durerii, ci are ca scop alinarea condițiilor de viață alterate ale reclamantului.
În privința cererii de chemare în garanție a numitului, tribunalul a apreciat neîntemeiată cererea, acesta având doar "vina" de a fi fost șeful de echipă al reclamantului la data producerii accidentului de muncă, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 60.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantul - și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat de reclamant, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, se arată că, în mod greșit, instanța de fond a respins capetele de cerere, privind cheltuielile făcute în spitale, admițându-i doar capătul de cerere referitor la daunele morale având în vedere dispozițiile art.269 alin.1 din Codul muncii, modificat prin Legea nr.237/2007.
Totuși, se solicită majorarea daunelor morale la suma de 60.000 lei, având în vedere durerea provocată de accidentul de muncă, reclamantul rămânând infirm pe viață.
Prin recursul declarat de pârâtă, întemeiat pe dispozițiile art.304 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, s-a solicitat casarea în parte a sentinței, cu privire la obligarea recurentei de a plăti intimatului suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale și rejudecarea cauzei, cu respingerea acestui capăt de cerere, precum și suspendarea executării sentinței de la fond, în baza art.300 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, până la judecarea recursului.
Motivarea recursului începe cu reluarea celor relatate în întâmpinările depuse la fond de către pârâta recurentă, precum și cu reluarea motivării acțiunii reclamantului, respectiv paginile 234-235, fără a cuprinde critici referitoare la decizia recurată. De asemenea, la filele 236(alin. ultim) și 237(fără ultimul alineat), recurenta se referă la cererea reconvențională, care a fost disjunsă, neavând legătură cu cauza de față.
Un prim motiv de recurs îl constituie greșita respingere a următoarelor excepții invocate de către pârâtă: excepția prescripției dreptului la acțiune; excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei de față și excepția de necompetență materială a Tribunalului Argeș.
În prima critică circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304, pct.3 Cod pr.civilă, se susține că Tribunalul Argeș nu era competent material să soluționeze capătul de cerere vizând daunele morale, care nu pot fi acordate în cadrul litigiilor de muncă, ci numai dacă sunt prevăzute în contractul colectiv sau individual de muncă.
În a doua critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, se susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel se susține că Inspectoratul Teritorial d e Muncă A este singurul în măsură să desfășoare sau să avizeze cercetarea accidentelor de muncă, încât instanța de judecată nu poate să procedeze la o nouă cercetare a împrejurărilor în care s-a produs accidentul de muncă, fără a fi învestită și cu o acțiune în anularea sau modificarea avizului scris al ITM, aviz ce reprezintă un act administrativ, care emană de la autoritate publică.
În a treia critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA, recurenta de față.
Se susține astfel, că recurenta nu are nicio culpă în producerea accidentului de muncă, având în vedere condițiile concrete în care s-a produs acesta, prin ruperea izolatorului care nu aparținea acestei recurente.
În a patra critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe art.304, pct.9 Cod pr.civilă se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin respingerea excepției invocate de către recurentă, privind prescripția dreptului reclamantului la acțiune.
Se menționează că în mod greșit a fost luată în calcul data formulării acțiunii, respectiv 7.11.2006, precizată la 21.02.2007, în loc de a se ține seama de data de 9.11.2003 când a avut loc accidentul, temeiul de drept, constituindu-l producerea accidentului de muncă.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Se arată astfel, că instanța de fond a motivat lacunar capătul de cerere referitor la daunele morale, motivare care nu are nicio legătură cu elementele ce trebuie stabilite atunci când este vorba de răspunderea civilă: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate.
Se menționează că, au fost invocate greșit dispozițiile Legii nr.237/2007, fără a se face referire expresă la culpa angajatorului.
Prin întâmpinarea de la filele 261-262, recurentul a solicitat respingerea recursului declarat de societatea intimată, iar prin notele scrise aflate la filele 270-271, recurenta solicită respingerea recursului declarat de către reclamant, invocând excepția de neconstituționalitate a Legii nr.237/2007, privind modificarea alin.1 din art.269 al Legii nr.53/2003, respectiv Codul muncii, raportat la dispozițiile art.15 alin.2 și art.78 și art.21 alin.3 din Constituția României.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate, curtea s-a pronunțat în ședința publică din 25.06.2008, respingând sesizarea ca neîntemeiată, deoarece motivele invocate vizează neclaritatea textelor de lege, așa cum a precizat reprezentantul intimatei recurente, ci nu neconstituționalitatea.
De asemenea, instanța a respins cererea de suspendare a executării sentinței de la fond, ca neîntemeiată, prin încheierea din 26.06.2008, dispunând în același timp restituirea cauțiunii depuse de către intimata-recurentă.
Curtea, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că recursul declarat de reclamant este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu modificarea în parte a sentinței de la fond, în sensul că pârâta va fi obligată la plata sumei de 60.000 lei, daune morale, în loc de 30.000 lei, către reclamant cu menținerea în rest a sentinței de la fond.
Cât privește recursul declarat de intimata-pârâtă se constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă.
Cât privește recursul declarat de către reclamant se constată că motivul prevăzut de art.304, pct.8 Cod pr.civilă nu a fost dezvoltat, iar motivul prevăzut de art.304, pct.9 Cod pr.civilă este întemeiat, în parte.
Prima critică vizând neacordarea cheltuielilor făcute în spitale, este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, instanța de fond respingând acest capăt de cerere, deoarece reclamantul nu a făcut dovada acestor cheltuieli, respectiv a prejudiciului material produs prin săvârșirea acestui accident de muncă.
A doua critică, vizând majorarea daunelor morale, este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare, în baza art.269, alin.1 Codul muncii, modificat prin Legea nr.237/2007, în care se arată că angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Curtea, constată că se impune majorarea daunelor materiale la suma de 60.000 lei, având în vedere prejudiciul de agrement generat de infirmitatea produsă prin accidentul de muncă, reclamantul fiind pensionat, fără posibilitatea de a mai lucra.
Cât privește primul motiv din recursul declarat de pârâtă, se constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prima critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civilă, este neîntemeiată, reținându-se că Tribunalul Argeș este competent să se pronunțe pe capătul de cerere privind daunele morale, capăt de cerere accesoriu primului capăt din acțiune, prin care se solicită despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs de accidentul de muncă, capăt de cerere ce intră în sfera litigiilor de muncă, date în competența tribunalului, ca instanță de fond.
Pe de altă parte, recursul în interesul legii, invocat de către recurent vizează numai condițiile în care pot fi acordate daunele morale, așa cum a reținut corect instanța de fond prin încheierea de ședință din 5.09.2007.
A doua critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că instanța de judecată nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a încălcat competența Inspectoratului Teritorial d e Muncă A, substituindu-se acestuia.
Instanța de fond a analizat probatoriul aflat în dosar, printre care și actele emise de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, pentru a stabili condițiile în care s-a produs accidentul de muncă, culpa în producerea acestuia, legătura de cauzalitate, nefiind necesară investirea instanței cu o acțiune în anularea sau în modificarea avizului scris al ITM.
A treia critică circumscrisă primului motiv de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că în mod legal a fot respinsă excepția invocată de recurentă privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Astfel, prin încheierea de ședință din 27.06.2007, instanța de fond, în mod temeinic a respins această excepție, având în vedere calitatea reclamantului - recurent de angajat al societății pârâte. Reclamantul este salariatul pârâtei cu contract de muncă și la momentul producerii accidentului se afla în timpul serviciului pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu, trasate de către recurenta pârâtă.
A patra critică, circumscrisă primului motiv de recurs și întemeiată pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că instanța de fond nu a încălcat și aplicat greșit legea, atunci când a respins excepția invocată de către recurentă, privind prescripția dreptului la acțiune.
Se constată că, în mod greșit, recurentul s-a raportat la data de 9.11.2003, când a avut loc accidentul, ci nu la data de 7.11.2006, când s-a formulat acțiunea de chemare în judecată, acțiune precizată la data de 21.02.2007, arătându-se în concret cuantumul sumelor solicitate și ce reprezintă fiecare, acțiunea înscriindu-se în termenul de prescripție general de trei ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod pr.civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că în motivarea sentinței de la fond, cuprinde motivele pe care se sprijină, fără existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, în baza art.269, alin.1 Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Legea nr.237/2007 au fost acordate daunele morale, cu motivarea că reclamantul, în urma accidentului suferit, pe lângă suferințele fizice s-a produs și un prejudiciu moral, prin schimbarea stilului normal de viață, în sensul că nu poate să mai lucreze, fiind nevoit să petreacă mult timp în spital, rămânând infirm pe viață. Daunele morale pot să creeze pentru reclamant o ambianță care să înlocuiască, în parte, aptitudinile și posibilitățile pe care acesta le avea înainte de accident.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 2.00 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 71/ din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că obligă pe pârâta la plata sumei de 60.000 lei, daune morale, în loc de 30.000 lei, către reclamant.
Menține, în rest, sentința.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta FILIALA PENTRU REPARAȚII ȘI SERVICII CURTEA DE, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.4/08.07.2008.
Jud.fond;;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Ion
