Despăgubire contencios administrativ. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 537/CM
Ședința publică de la 22 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SC - REGIONALĂ CF, cu sediul în C,-, - împotriva sentinței civile nr.402/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în com., județul I și cu reședința în, Stația Cap Midia, județul C, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru Compania Națională de Ferate CFR SC - Regională CF C - consilier juridic, în baza delegației din 22.09.2009, depusă la dosar iar pentru intimatul pârât - avocat, conform împuternicirii avocațiale din 21.09.2009 depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimatului pârât depune la dosarul cauzei note de ședință.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile, prin reprezentanți au arătat că nu mai au alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SC - REGIONALĂ CF C, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul solicită respingerea recursului și să se aibă în vedere și argumentul al treilea din motivele de recurs. cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE R, în contradictoriu cu pârâtul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 93120 lei reprezentând lipsă în gestiune.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma inventarierii anuale a mijloacelor fixe din cadrul ui în anul 2005, s-a constatat lipsa unor materiale de cale.
S-a apreciat, că de producerea acestui prejudiciu este responsabil pârâtul, întrucât în calitate de District II Linii Cap Midia deținea gestiunea mijloacelor fixe din cadrul ui.
În drept s-au invocat dispozițiile art.270 alin.1 Codul Muncii, art.23 din Legea nr.22/1969 coroborat cu art.998 - 999 Cod Civil.
Pârâtul și-a precizat poziția procesuală pe calea întâmpinării, înțelegând să invoce pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, motivat de faptul că termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 25.11.2005 când angajatorul a avut cunoștință de prejudiciul constat prin procesul verbal de inventariere nr-.
Având în vedere că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.12.2008, pârâtul a apreciat că termenul în care pute fi promovată acțiunea a fost depășit, astfel încât, pretențiile solicitate cu titlu de despăgubiri sunt prescrise.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată, deoarece pârâtul nu se face vinovat de producerea vreunei pagube. În acest sens pârâtul a arătat, pe de o parte, că reclamanta nu are un inventar al bunurilor date în primire și a celor predate către alte stații și districte, iar pe de altă parte există rapoarte de eveniment reprezentând sustrageri de bunuri care nu se aflau în paza efectivă a pârâtului, și pentru care nu poate opera angajarea răspunderii patrimoniale.
Prin sentința civilă nr.402/25.03.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958 reptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani.
În conformitate cu art.7 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
De asemenea art. 8 prevede că " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, dreptul reclamantei de a solicita obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat angajatorului, s-a născut la data de 25.11.2005, dată la care potrivit procesului verbal de inventariere nr- reclamanta a cunoscut despre existența pagubei ce se solicită a fi acoperită.
Câtă vreme acest înscris evidențiază rezultate inventarierii efectuate la, în sensul că stabilește întinderea prejudiciului, este evident, că momentul la care conducerea societății a avut cunoștință de existența pagubei, se va aprecia în raport de acest act și nu în raport de procesul verbal nr.3/3/12/18.01.2006 prin care s-au adus la cunoștința conducerii rezultatele inventarierii consemnate în procesului verbal de inventariere nr-/ 25.11.2005.
Prin urmare, data de la care începe să curgă termenul de prescripție în care putea fi promovată acțiunea în răspundere patrimonială, este data de 25.11.2005.
Având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.12.2008, instanța constată că pasivitatea angajatorului și promovarea cererii de chemare în judecată peste termenul general de prescripție de 3 ani, are drept consecință juridică prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs reclamanta Compania Națională de ferate "CFR" - sucursala Regionala C, criticând-o pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii(art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
- reținerea de către instanța de fond a faptului că acțiunea promovată în contradictoriu cu intimatul pârât, este prescrisă nu poate fi reținută întrucât:
1. inventarierea din anul 2005 fost efectuată asupra întregului patrimoniu al Sucursalei Regionalei CF C și drept urmare termenul de prescripție care curge ar fi acela la care s-a finalizat centralizarea inventarierii tuturor secțiilor din cadrul Sucursalei și nu doar al finalizării inventarierii în cadrul Secției L1 C unde își desfășoară activitatea ca gestionar domnul;
2. de asemenea, data de 25.11.2005 când a avut loc încheierea procesului verbal prin care s-a stabilit anumite minusuri în gestiunea domnului, nu poate fi reținută ca început de curgere a prescripției, întrucât rezultatele inventarierii trebuiau coroborate cu alte documente contabile.
3. de altfel, și în procesul verbal de inventariere s-a consemnat ca "rezultatele inventarierii vor fi reanalizate și contabilizate în luna decembrie 2005". Așadar, dacă instanța de fond nu a reținut data de 18.01.2006 ca termen de începere a prescripției când s-a dus la cunoștința conducerii prin procesul verbal nr.3/3/12/18.01.2006 rezultatele inventarierii tuturor secțiilor din cadrul Regionalei CF C, aceasta ar fi trebuit în cel mai rău caz să rețină ca termen pentru începerea curgerii prescripției luna decembrie 2005 când rezultatele inventarierii au fost reanalizate și confirmate.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta Compania Națională de ferate "CFR" a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 93.120 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Potrivit art. 283 al.1 lit.c): "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 25.11.2005, dată la care s-a întocmit procesul verbal de inventariere nr-, prin care reclamanta a luat la cunoștință de lipsa în gestiune.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost promovată la data de 11.12.2008, în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SC - REGIONALĂ CF, cu sediul în C,-, - împotriva sentinței civile nr.402/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în com., județul I și cu reședința în, Stația Cap Midia, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud./21.10.2009
gref. -
2 ex./26.10.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
