Despăgubire contencios administrativ. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR.546

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009

PREȘEDINTE: Alina Savin

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

GREFIER - -

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.1558/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect despăgubire.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.05.2009.

CURTEA:

Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1558/08.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâtul.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta - SRL Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia la plata sumei de 48352 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență și cuantumul indemnizațiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurență.

Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariat al societății în funcția de agent comercial până la data de 15.03.2008.

A susținut că prin contractul individual de muncă 12801/18.05.2006 s-a prevăzut clauza de neconcurență.

Potrivit actului adițional menționat, pârâtul în calitate de salariat al reclamantei se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în actul adițional la societățile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.

A precizat că pârâtul avea la dispoziție o listă cu societățile enumerate ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.

Reclamanta a mai menționat că pe lista societăților comerciale concurente se află și - SRL, societate la care fostul salariat activează în prezent.

În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 și 39 din Codul Muncii, respectiv 969 și urm. din Codul civil, precum și disp. art. 1073 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în clauza de neconcurență se menționează că salariatul se obligă să nu presteze activități de vânzare a materialelor de construcții și finisaje, a produselor pe bază de lemn și feroneria societăți care au același obiect de activitate pe teritoriul județelor P și P ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru A arătat că în clauza de neconcurență nu sunt cuprinși terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, că acea listă nu a putut fi niciodată consultată de vreun salariat, că la societatea la care s-a angajat a prestat activitate într-o altă zonă geografică, respectiv în județele I, B și G, a precizat că la societatea reclamantă a lucrat pe departamentul, iar la noua societate pe departamentul termo și hidroizolații, că această clauză nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei. În concluzie, a solicitat respingerea acțiunii.

În drept, a invocat disp. art. 115 -119 din pr.civilă.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Pârâtul a fost salariat al societății reclamante - SRL G în funcția de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă (filele 5-10 dosar).

Prin contractul individual de muncă părțile au convenit asupra includerii unei clauze de neconcurență.

Pârâtul a denunțat unilateral contractul individual de muncă la data de 15.03.2008, în temeiul disp. art. 79 din Codul Muncii, raporturile de muncă cu societatea reclamantă încetând la data de 15.03.2008.

Se mai reține din contractul individual de muncă -/2008 (fila 51 dosar) pârâtul s-a angajat la - SRL începând cu 17.03.2008, având funcția de reprezentant vânzări, salariatul desfășurându-și activitatea în județele I, B și

Conform clauzei de neconcurență, pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în actul adițional, la societățile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei - SRL, în caz de nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizației de neconcurență plătită de către angajator și la plata cu titlu de despăgubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obținut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.

Potrivit disp. art. 21(1) (2) (3) din Codul Muncii, clauza de neconcurență îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terț care se află în relații de concurență cu angajatorul său, și îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizație lunară (2) clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului (3) indemnizația datorată salariatului se negociază și este de cel puțin 25% dar salariu, indemnizația trebuie plătită întocmai și la timp.

Din cuprinsul apărărilor invocate de pârât instanța reține una, pe care o consideră esențială: prevederea unei clauze de neconcurență nu echivalează cu îngrădirea absolută a dreptului la muncă. Prin urmare, este pertinentă observația că această interdicție ar trebui să opereze pe o arie geografică precis determinată. Această arie este descrisă în contractul individual de muncă ca fiind a județelor P și Este adevărat că societatea la care pârâtul s-a angajat are sediul în P, nu are puncte de lucru în alte localități. Însă, în contractul individual de muncă al pârâtului încheiat cu a doua societate se menționează expres că activitatea o va desfășura pe o altă zonă geografică, respectiv I, B și Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a pârâtului și, în acest mod, nu se aduce nicio atingere clauzei de neconcurență. Dimpotrivă, s-a găsit o modalitate ca, respectând această clauză, pârâtul să-și poată desfășura raporturile de muncă. S-a susținut că actul este întocmit pro causa, deși la data încheierii lui nu exista nici un litigiu, însă nu s-a făcut nicio probă în sensul că pârâtul ar fi desfășurat în concret activități în aria interzisă prin clauza de neconcurență.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

Pârâtul intimat avea la dispoziție o listă cu societățile concurente ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane. Pe această listă se afla și cu puncte de lucru în La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă că SRL are puncte de lucru doar în P și nicidecum în aria geografică în care susține pârâtul că își desfășoară activitatea.

În final, recurenta emite solicitări contradictorii și anume:solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în fraza ulterioară, solicită să se constate că acțiunea este întemeiată și admiterea acesteia.

În această situație, Curtea amintește faptul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cauzele de casare cu trimitere în rejudecare prevăzute de art. 312 alin. 5.pr. civilă ci în cauzele de modificare a unui hotărâri și de reținere cu rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3.pr. civilă.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.

A învederat că din conținutul clauzei de neconcurență se poate observa faptul că nu cuprinde terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, ci se face doar o trimitere la lista societăților.

De asemenea, a arătat că a respectat clauza de neconcurență în ce privește aria geografică, întrucât și-a desfășurat activitatea ca reprezentant de vânzări pe județele I, B și

Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum corect a învederat recurenta reclamantă, intimatul pârât a încălcat prevederile contractului individual de muncă nr. 12801, încheiat la data de 18.05.2006 în sensul nerespectării clauzei de neconcurență.

Clauza de neconcurență a început să activeze începând cu data de 15.03.2008, dată la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al intimatului.

Clauza de neconcurență prevede că, pe perioada de un an de la încetarea contractului de muncă, salariatul intimat să nu presteze activitățile menționate în actul adițional, la societăți cu obiect similar de activitate ca al, care activează pe teritoriul jud. P și Dîmbovița, societăți ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru În același contract este prevăzut că lista exemplificativă a societăților concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane și va putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.

Intimatul pârât a semnat contractul individual de muncă (fila 10).

Atât prima instanță cât și intimatul pârât apreciază că nu a fost încălcată clauza de neconcurență pentru faptul că interzicerea viza doar angajarea la societățile existente pe teritoriul jud. P și D, ori acesta și-a desfășurat activitatea în zona de vânzări din județele I, G și în mun. B, potrivit contractului individual de muncă încheiat între pârât și SRL.

Instanța de recurs nu reține ca fiind întemeiat acest argument.

Clauza contractuală este clară și nu suportă alte interpretări: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumită perioadă la nici una din societățile înscrise în lista exemplificativă, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similarității obiectului de activitate cu cel al angajatorului.

În cadrul listei cu societăți concurente SRL este cuprinsă și SRL P (La pct. 17). Pârâtul afirmă că nu a luat cunoștință de lista cu societățile respective însă această afirmație nu poate fi reținută deoarece, acesta a semnat actul adițional în care era inserată clauza de neconcurență cu mențiunea că societățile concurente se află înscrise într-o listă ce se află la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultată, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din Codul Muncii. Practic, intimatul pârât își invocă propria culpă prin faptul că a fost lipsit de diligență, în condițiile în care societatea și-a respectat obligațiile asumate și a achitat acestuia indemnizația pentru respectarea clauzei de neconcurență. În cazul în care intimatul ar fi considerat că este prea oneroasă interzicerea exercitării profesiei pe perioada determinată, avea posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 23 alin. 2 din Codul Muncii, în vederea diminuării efectelor clauzei de neconcurență. Ori, intimatul a acceptat clauza astfel cum a fost negociată, a semnat contractul individual de muncă și astfel, și-a însușit prevederile acesteia.

Faptul că pârâtul intimat și-a desfășurat activitatea în zona de vânzări din județele I, G și mun. B nu are nici o relevanță în cauză și nu înlătură răspunderea intimatului.

Astfel, se pierde din vedere scopul inserării unei clauze de neconcurență.

Clauza de neconcurență este justificată de natura activității angajatorului, necesitatea protejării secretelor comerciale și a condițiilor speciale de pregătire a salariaților.

Conform art. 21 din Codul Muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot negocia și cuprinde în contract o clauză de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.

Această reglementare constituie o excepție de la dispozițiile imperative ale art. 38 din Codul Muncii în sensul că salariatului i se permite, legal, să accepte anumite restrângeri ale libertății muncii sale în schimbul obținerii unui avantaj suplimentar, de natură pecuniară.

Obligația de neconcurență este interpretată ca făcând parte din conținutul obligației generale de fidelitate a salariatului față de angajatorul său, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.

Contrar susținerilor primei instanțe, rațiunea instituirii textului a fost protecția angajatorului iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurență aparține acestuia întrucât societatea apreciază dacă poate fi prejudiciata de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despăgubit astfel că protecția materială este instituită.

În consecință, intimatul pârât nu avea posibilitatea de a se angaja la SRL P întrucât era o societate considerată concurentă de către angajator, era înscrisă în listă și, în aceste condiții, nu are nici o importanță în ce regiune își desfășura fostul salariat activitatea, încălcarea clauzei având loc chiarprin angajarea la societatea concurentăși nu prin desfășurarea activității într-o anumită rază geografică. Clauza prevede interzicerea prestării unei activități similare la societățiexistentepe teritoriul jud. P și D, ori expresia "existente" înseamnă locul sediului societății și nu alte locuri unde reprezentanții de vânzări își desfășoară diverse activități, aceștia putând efectua vânzări și în afara granițelor naționale. În speța de față, așa cum rezultă din certificatul emis de către Oficiul Registrului Comerțului, SRL are sediul în localitatea P din jud. P, fiind, în concluzie, o societate aflată în concurență cu

Angajatorul are în vedere ca salariatul să nu se angajeze lao altă societatece îi poate face concurență, în aceasta constând prejudiciul societății și astfel, nu este necesar, așa cum greșit susține intimatul, ca societatea să probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurentă.

Deși intimatul susține că SRL nu este o societate concurentă, acest lucru nu se confirmă întrucât, comparând obiectul de activitate al celor două societăți, se observă că sunt similare, cu privire la materiale de construcție.

În consecință, pârâtul datorează despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență, despăgubiri prevăzute în cadrul pct. L din contractul individual de muncă nr. 1280/18.05.2006.

Pentru aceste considerente, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă sens în care se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica în tot sentința civilă nr. 1558/08.12.2008 a Tribunalului Galați cu reținere spre rejudecare, potrivit disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă și nu trimitere spre rejudecare.

În rejudecare, se va admite acțiunea formulată de reclamanta SRL G și se va obliga pârâtul.să plătească acesteia suma de 48.352 lei reprezentând despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație până la recuperarea integrală a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.1558/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Modifică în tot sentința civilă nr.1558/8.12.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL

Obligă pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 48.352 lei actualizată cu indicele de inflație până la recuperarea integrală a acestuia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Red./15.06.2009 Grefier

Dact./2 ex/25.06.2009

FOND: -

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire contencios administrativ. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Galati