Despăgubire contencios administrativ. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.550
Ședința publică de la 15 Mai 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - SRL G, împotriva sentinței civile nr.1449/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.05.2009.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1449/13.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată inițial sub nr. 5860/121/3.09.2008 pe rolul Tribunalului G, reclamanta - SRL Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia la plata sumei de 45.827 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență și cuantumul indemnizațiilor acordate, sume aferente clauzei de neconcurență.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariat al societății în funcția de agent comercial până la data de 15.06.2007.
A susținut că, urmare a modificării aduse Codului Muncii prin OUG nr. 65/2005, la data de 28.04.2006 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat actul adițional cu numărul 1231.
Potrivit actului adițional menționat, pârâtul în calitate de salariat al reclamantei se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activitățile menționate în actul adițional la societățile cu obiect similar de activitate ca al reclamantei.
A precizat că pârâtul avea la dispoziție o listă cu societățile enumerate ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.
Reclamanta a mai menționat că pe lista societăților comerciale concurente se află și SRL P, societate la care fostul salariat activează în prezent.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 și 39 din Codul Muncii, respectiv 969 și urm. din Codul civil, precum și disp. art. 1073 din Codul civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că potrivit clauzei de neconcurență înscrisă în actul adițional s-a obligat să nu presteze în interes propriu sau al unui terț același tip de activitate sau o activitate similară care se afla în relatii de concurență cu unitatea reclamantă.
Invederează că la societatea reclamantă și- desfășurat activitatea în județul D iar nu în județele I, B și G, unde a prestat pentru -.
A menționat că la - SRL comercializa accesorii de mobilier, iar nu materiale de construcții ( polistiere, adeziv), ca la noua societate.
Consideră că nu a săvârșit acte de concurență, nu a divulgat informații obținute la - și că se impune respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariat al societății reclamante în funcția de reprezentant vânzări la Depozit Calea, până la data de 14.03.2008, când i s-a desfăcut contractul de muncă, conform art.79 muncii.
La acest moment societatea reclamantă a înțeles să activeze clauza de neconcurență astfel cum era prevăzut în actul adițional încheiat în anul 2006.
Analizând conținutul actului adițional se reține că fostului angajat i se interzice prestarea unor activități similare la societăți existente pe teritoriul județelor P și
Or, din contractul individual de muncă încheiat între pârât și - SRL, rezultă că acesta și-a desfășurat activitatea în zona de vânzări din județele I, G și în mun. B (fila 40).
Tribunalul a constatat că dispoziția din art.21 alin.2 muncii, privind specificarea ariei geografice unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, este necesară, având menirea de a atenua consecințele clauzei de neconcurență.
Scopul urmărit de legiuitor este acela de a-l proteja pe salariat, de a nu-l pune în situația privării acestuia de dreptul de a-și exercita profesia, de a nu-i afecta resursele sale de existență și de a nu i se îngrădi dreptul la muncă.
În consecință, instanța a constatat că pârâtul nu se face vinovat de încălcarea clauzei de neconcurență, că a prestat într-o altă arie geografică, unde salariatul nu a fost în reală competiție cu angajatorul.
Mai mult, instanța a reținut că -, prin notificarea din 11.07.2008 (fila 34 dosar instanță), i-a adus la cunoștință pârâtului că înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență începând cu data de 1.08.2008.
Acest fapt contravine actului adițional încheiat de părți, societatea reclamantă încălcându-și propria obligație de plată a indemnizației.
Conform actului adițional, la încetarea raporturilor de muncă angajatorul poate hotărî activarea sau neactivarea clauzei de neconcurență.
Dacă s-a aflat pentru activare, societatea nu mai poate reveni, având obligația de a plăti indemnizația pe toată perioada stabilită.
Clauza de neconcurență este inserată în favoarea ambelor părți și nu numai în favoarea angajatorului.
Astfel, mențiunea din notificarea din martie (fila 13 dosar), potrivit căreia oricând angajatorul poate să renunțe la aplicarea clauzei, pe lângă faptul că este act unilateral, fără înțelegerea ambelor părți, încalcă grav drepturile fostului salariat.
Înțelegerea părților fusese în sensul de a hotărî angajatorul la încetarea raporturilor de muncă dacă activează sau nu clauza, și nicidecum ulterior acestui moment.
Este greu de înțeles atitudinea societății reclamante, care promovează prezenta acțiune după ce în prealabil renunțase unilateral la aplicarea clauzei, nu a mai plătit indemnizația, contrar înțelegerilor părților, apărând astfel total dezinteresată de comportamentul pârâtului, respectiv dacă acesta din urmă înțelege să nu facă concurență.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, având în vedere că pârâtul a prestat într-o altă arie geografică, nefăcând o concurență reală angajatorului, a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. Prin notificarea din data de 11.07.2008, instanța de fond a interpretat și a înțeles eronat faptul că societatea a înțeles să renunțe la clauza de neconcurență ce fusese activată prin nr. 490/06.03.2008. instanța a procedat nelegal concluzionând că societatea nu s-ar mai putea prevala de consecințele și efectele clauzei de neconcurență motivată de notificarea din data de 11.07.2008. acea notificare a fost realizată ca având motiv principal încălcarea de către pârât a clauzei de neconcurență și nu reprezintă o exonerare a pârâtului de obligația de neconcurență.
2. pârâtul intimat avea la dispoziție o listă cu societățile concurente ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane. Pe această listă se afla și cu puncte de lucru în La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă că SRL are puncte de lucru doar în P și nicidecum în aria geografică în care susține pârâtul că își desfășoară activitatea.
În final, recurenta emite solicitări contradictorii și anume:solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în fraza ulterioară, solicită să se constate că acțiunea este întemeiată și admiterea acesteia.
În această situație, Curtea amintește faptul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cauzele de casare cu trimitere în rejudecare prevăzute de art. 312 alin. 5.pr. civilă ci în cauzele de modificare a unui hotărâri și de reținere cu rejudecare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3.pr. civilă.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
A învederat că din conținutul clauzei de neconcurență se poate observa faptul că nu cuprinde terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, ci se face doar o trimitere la lista societăților.
De asemenea, a arătat că a respectat clauza de neconcurență în ce privește aria geografică, întrucât și-a desfășurat activitatea ca reprezentant de vânzări pe județele I, B și
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a învederat recurenta reclamantă, intimatul pârât a încălcat prevederile actului adițional la contractul individual de muncă nr. 21693, încheiat la data de 28.04.2006, înregistrat sub nr. 1231 în sensul nerespectării clauzei de neconcurență.
Clauza de neconcurență a început să activeze începând cu data de 14.03.2008, dată la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al intimatului.
Clauza de neconcurență prevede că, pe perioada de un an de la încetarea contractului de muncă, salariatul intimat să nu presteze activitățile menționate în actul adițional, la societăți cu obiect similar de activitate ca al, care activează pe teritoriul jud. P și Dîmbovița, societăți ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru În același act adițional este prevăzut că lista exemplificativă a societăților concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane și va putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.
Intimatul pârât a primit un exemplar al actului adițional, semnând de primire (fila 159 dosar fond).
Atât prima instanță cât și intimatul pârât apreciază că nu a fost încălcată clauza de neconcurență pentru faptul că interzicerea viza doar angajarea la societățile existente pe teritoriul jud. P și D, ori acesta și-a desfășurat activitatea în zona de vânzări din județele I, G și în mun. B, potrivit contractului individual de muncă încheiat între pârât și SRL.
Instanța de recurs nu reține ca fiind întemeiat acest argument.
Clauza contractuală este clară și nu suportă alte interpretări: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumită perioadă la nici una din societățile înscrise în lista exemplificativă, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similarității obiectului de activitate cu cel al angajatorului.
În cadrul cu societăți concurente SRL este cuprinsă și SRL P (La pct. 17). Pârâtul afirmă că nu a luat cunoștință de lista cu societățile respective însă această afirmație nu poate fi reținută deoarece, acesta a semnat actul adițional în care era inserată clauza de neconcurență cu mențiunea că societățile concurente se află înscrise într-o listă ce se află la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultată, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din Codul Muncii. Practic, intimatul pârât își invocă propria culpă prin faptul că a fost lipsit de diligență, în condițiile în care societatea și-a respectat obligațiile asumate și a achitat acestuia indemnizația pentru respectarea clauzei de neconcurență. În cazul în care intimatul ar fi considerat că este prea oneroasă interzicerea exercitării profesiei pe perioada determniată, avea posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 23 alin. 2 din Codul Muncii, în vederea dimiuării efectelor clauzei de neconcurență. Ori, intiamtul a acceptat clauza astfel cum a fost negociată, a semnat actul adițional și, astfel, și-a însușit prevederile acesteia.
Faptul că pârâtul intimat și-a desfășurat activitatea în zona de vânzări din județele I, G și mun. B nu are nici o relevanță în cauză și nu înlătură răspunderea intimatului.
Astfel, se pierde din vedere scopul inserării unei clauze de neconcurență.
Clauza de neconcurență este justificată de natura activității angajatorului, necesitatea protejării secretelor comerciale și a condițiilor speciale de pregătire a salariaților.
Conform art. 21 din Codul Muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot negocia și cuprinde în contract o clauză de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Această reglementare constituie o excepție de la dispozițiile imperative ale art. 38 din Codul Muncii în sensul că salariatului i se permite, legal, să accepte anumite restrângeri ale libertății muncii sale în schimbul obținerii unui avantaj suplimentar, de natură pecuniară.
Obligația de neconcurență este interpretată ca făcând parte din conținutul obligației generale de fidelitate a salariatului față de angajatorul său, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Contrar susținerilor primei instanțe, rațiunea instituirii textului a fost protecția angajatorului iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurență aparține acestuia întrucât societatea apreciază dacă poate fi prejudiciat de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despăgubit astfel că protecția materială este instituită.
În consecință, intimatul pârât nu avea posibilitatea de a se angaja la SRL P întrucât era o societate considerată concurentă de către angajator, era înscrisă în listă și, în aceste condiții, nu are nici o importanță în ce regiune își desfășura fostul salariat activitatea, încălcarea clauzei având loc chiarprin angajarea la societatea concurentăși nu prin desfășurarea activității într-o anumită rază geografică. Clauza prevede interzicerea prestării unei activități similare la societățiexistentepe teritoriul jud. P și D, ori expresia "existente" înseamnă locul sediului societății și nu alte locuri unde reprezentanții de vânzări își desfășoară diverse activități, aceștia putând efectua vânzări și în afara granițelor naționale. În speța de față, așa cum rezultă din certificatul emis de către Oficiul Registrului Comerțului (fila 19 dosar fond), SRL are sediul în localitatea P din jud. P, fiind, în concluzie, o societate aflată în concurență cu
Nu se pune problema ca salariatul să se afle în competiție cu fostul angajator, așa cum greșit susține prima instanță întrucât s-ar denatura însuși rolul clauzei de neconcurență așa cum a fost prevăzut de legiuitor. Angajatorul are în vedere ca salariatul să nu se angajeze lao altă societatece îi poate face concurență, în aceasta constând prejudiciul societății și, astfel, nu este necesar, așa cum greșit susține intimatul, ca societatea să probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurentă.
Deși intimatul susține că SRL nu este o societate concurentă, acest lucru nu se confirmă întrucât, comparând obiectul de activitate al celor două societăți, se observă că sunt similare, cu privire la materiale de construcție.
Mai reține prima instanță faptul că reclamanta recurentă a renunțat la aplicarea clauzei de neconcurență începând cu data de 01.08.2008 și astfel și-a încălcat propria obligație de plată a indemnizației, fapt ce contravine actului adițional.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea arată faptul că, intimatul pârât a fost cel care a încălcat clauza de neconcurență înscrisă în actul adițional, prin angajarea la societatea concurentă SRL P la data de 17.03.2008. În aceste condiții, este firească renunțarea la clauză din partea angajatorului atât timp cât fostul salariat nu a înțeles să o respecte, plata indemnizației în continuare fiind fără interes pentru angajator. Singura obligație a angajatorului, în cazul în care denunțarea se efectuează înainte de încetarea contractului individual de muncă sau odată cu încetarea acestuia, este de a achita indemnizația pentru perioada scursă de la data încetării contractului.
În consecință, pârâtul datorează despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurență, despăgubiri prevăzute în cadrul art. 1 din actul adițional nr. 1231/28.04.2006 la contractul individual de muncă al acestuia.
Pentru aceste considerente, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă sens în care se va admite recursul declarat de reclamantă și se va modifica în tot sentința civilă nr. 1449/13.11.2008 a Tribunalului Galați cu reținere spre rejudecare, potrivit disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă și nu cu trimitere în rejudecare.
În rejudecare, se va admite acțiunea formulată de reclamanta SRL G și se va obliga pârâtul să plătească acesteia suma de 45.827 lei reprezentând despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație până la recuperarea integrală a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL G, împotriva sentinței civile nr.1449/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.1449/13.11.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL G în contradictoriu cu pârâtul.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 45827 lei reprezentând despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la recuperarea integrală a acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./15.06.2009
Dact./2 ex./26.06.2009
FOND: - Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
