Despăgubire contencios administrativ. Decizia 554/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/2008 -
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta "TRANS COM " - O, citată din O, 1, nr. 1, - județul B, la Cabinet, în contradictoriu cu intimatul pârât G domiciliat în O,-,. A,. 16, județul B, împotriva sentinței civile nr. 811 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentei reclamante "TRANS COM " - O, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.02.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și pentru intimatul pârât G - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.02.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar un înscris emanând de la societatea comercială reclamantă, în care se indică datele de identificare ale acesteia, precum și concluzii scrise.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii introductive și în consecință, obligarea pârâtului la plata amenzii achitată de firma reclamantă din culpa pârâtului în calitatea sa de angajat. Solicită de asemenea obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că în mod greșit instanța de fond a reținut autoritate de lucru judecat față de hotărârea pronunțată în cadrul litigiului având ca obiect plângere contravențională, existența faptei imputată pârâtului rezultă din procesul verbal de contravenție în care temeinic s-a reținut că acesta încasa diferite sume de bani fără a le înregistra în evidențele societății comerciale, ori afirmațiile pârâtului în sensul că a dat piesele pentru încercare sunt nereale, cât timp a procedat la vânzarea pieselor fără îngăduința ori instituirea acestei practici ca și mod de lucru de către angajatoarea recurentă. Mai arată că intimatul pârât nu și-a dovedit afirmațiile, nu a întocmit vreun bon de predare - primire a pieselor pretins înmânate doar pentru a fi încercate și respectiv pentru care a încasat suma de 1.400 lei, suma fiind destul de mare și de altfel este obținută din vânzările efectuate pe parcursul unei zile de lucru, prin fapta personală a angajatului s-a cauzat un prejudiciu recurentei reclamante, ce se impune a fi recuperat.
Reprezentanta intimatului pârât solicită în principal a se constata nulitatea recursului declarat în cauză, cât timp cererea formulată nu cuprinde mențiunile expres prevăzute de Codul d e procedură civilă sub sancțiunea nulității, iar completarea ulterioară nu este de natură a înlătura excepția; în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, învederând că din probele administrate nu rezultă culpa angajatului ce implicit ar atrage răspunderea materială a acestuia. Solicită obligarea recurentei reclamante la cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 811 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta "TRANS COM " - O în contradictoriu cu pârâtul G; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională, și în consecință a fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională să restituie pârâtului reclamant reconvențional garanția materială constituită; s-au respins restul pretențiilor, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a prestat activitate la reclamantă în baza unui contract individual de muncă, îndeplinind funcția de lucrător gestionar (fila 17 la dosar).
Reclamanta a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei conform procesului verbal nr. - încheiat de Garda Financiară la data de 27 octombrie 2006 (fila 3 la dosar), confiscându-se și suma de 1.452 lei. În ce privește condițiile răspunderii patrimoniale, din analiza prevederilor art. 270 (1) din Codul Muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie neîndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta să fie licită și personală, săvârșită în legătură cu munca sa, să existe un prejudiciu cauzat patrimoniului angajatorului, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe culpa salariatului.
Din probatoriul administrat, respectiv interogatoriul luat pârâtului (fila 32 la dosar), instanța reține că pârâtul a arătat controlorilor de la Garda Financiară, contractul individual de muncă, a anunțat conducerea societății despre control după 2-3 zile și că a contestat procesul verbal întrucât a fost lăsat pe birou de către patroana societății (fila 36 la dosar).
Din interogatoriul luat reclamantei, instanța reține că actualul administrator îl verifica pe reclamant și înainte de decesul fostului administrator.
În cauză au fost administrate probe testimoniale. Din declarația martorilor și, s-a reținut că vânzarea pieselor în magazin se realiza și în regim de consignație, piese ce nu aveau garanție și se elibera factura după o verificare de către cumpărător, acesta plătind suma când primea piesa, iar dacă piesa nu era bună i se returnau banii.
Din conținutul sentinței civile nr. 1304/2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Oradea, instanța reține că administratoarea reclamantei și-a însușit plângerea formulată pentru reclamantă de către pârât, având astfel posibilitatea de apăra interesele societății, pârâtul, prin contestarea procesului verbal, acționând de fapt în favoarea societății.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamanta nu a prezentat fișa postului pârâtului (fila 37 la dosar) și că a achitat amenda.
Față de întreg probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și nu există vinovăția salariatului (modul de lucru în unitate fiind cunoscut de către administratorul reclamantei) și raportat la art. 270 și următoarele din Codul Muncii, nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional, instanța de fond a reținut, față de probele administrate, respectiv statele de plată și cererile de concediu de odihnă, pe anii 2004, 2005, 2006 (filele 27, 28, 29, 30, 31), că pârâtul reclamant reconvențional și-a efectuat concediu de odihnă, cererile fiind aprobate de către conducerea societății și evidențiate și în statele de plată, astfel că urmează a respinge această pretenție formulată.
Cât privește garanția materială, instanța a dispus obligarea reclamantei pârâtă reconvențională să restituie pârâtului reclamant reconvențional garanția materială constituită, deoarece acesta din urmă a prestat activitate până la data de 15.03.2007 (filele 20, 21, 22, 23 la dosar), și a achitat suma de bani cu titlu de garanție gestiune (filele 18, 19 la dosar).
Potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, la data încetării raporturilor de muncă, în situația în care salariatul nu a produs vreun prejudiciu în patrimoniul angajatorului, acesta din urmă este obligat să restituie garanție materială constituită de angajați.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs reclamanta recurentă "TRANS COM " -, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului se arată că faptul contestării procesului verbal de către pârât, fără înștiințarea prealabilă a administratorului societății, poate fi interpretată în sensul că pârâtul s-a apărat pe sine, acesta având de fapt o afacere în interiorul afacerii firmei, că și-a dat seama că a făcut o neregulă și în ideea de a nu afla administratorul, a contestat actul de constatare, sperând că va trece neobservată manevra făcută.
Mai arată că și în ipoteza absurdă în care gestionarul ar fi primit de la conducerea societății dispoziții care încalcă legea, acesta nu trebuia să le execute.
Indiferent însă de situație, reclamantul trebuia să înregistreze sumele încasate, dacă nu în casa de marcat, în orice alt mod de evidență legală.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Gas olicitat în principal a se constata nulitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 302 indice 1 lit. a Cod procedură civilă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite toate condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 (1) din Codul Muncii, mai precis, sub aspectul existenței vinovăției pârâtului.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că modul de lucru al pârâtului în cazul pieselor vândute în regim de consignație, era cunoscut și implicit și impus de administratorul societății, fapt de altfel confirmat de acesta prin însușirea plângerii formulate de pârât împotriva procesului verbal de sancționare contravențională, plângere care este fundamentată tocmai pe modul de lucru mai sus evocat.
Faptul formulării inițiale a plângerii de către pârât nu are relevanță sub aspectul vinovăției acestuia, susținerile și concluziile trase de recurentă pornind de la această împrejurare, neavând suport probator.
Nefondată este și susținerea recurentei potrivit căreia prin respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal de contravenție a dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, în condițiile în care pârâtul nu a fost parte în acel proces.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304/1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta "TRANS COM " - O, împotriva sentinței civile nr. 811 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 21.04.2008.
jud.fond. -
dact.
2 ex./23.04.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
