Despăgubire contencios administrativ. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.559
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER- - -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurentul, domiciliat în B,-/A/1, împotriva sentinței civile nr.363/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SRL G, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.363/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea având ca obiect litigiul de muncă intervenit între reclamanta - SRL G în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3942,56 lei cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda aferentă începând cu data de 25.10.2007 și până la data plății.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.7141/121/26.10.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, plata sumei de 3942,56 RON.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că pârâtul a fost salariatul societății în funcția de agent vânzări, până la data de 14.04.2007.
Întrucât acesta nu a acoperit debitul 3942,56 RON, reprezentând marfă vândută - SRL, pârâtul a semnat un angajament prin care s- obligat să achite suma menționată în 13 rate, angajament pe care nu și l-a respectat.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri, respectiv decizia de încetare a raporturilor de muncă, contractul individual de muncă, angajament de plată, factura fiscală nr. -, fișa postului, contractul de vânzare cumpărare încheiat cu - SRL.
Pârâtul, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, deoarece potrivit art. 5 din pr.civ. cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, respectiv Tribunalul Bacău.
De asemenea, a invocat și excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că cererea este evaluabilă în bani și are obiect cu o valoare sub 100.000, fiind incidente astfel disp. art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, a susținut că angajamentul de plată, s-a făcut pentru o sumă nedatorată, așa încât nu datorează suma solicitată prin acțiune.
În combaterea susținerilor reclamantei, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La termenul din 16.11.2007, instanța prin încheiere a respins excepția necompetenței teritoriale invocate, având în vedere disp. art. 284 al.2 din Codul muncii, potrivit căruia cererile referitoare la conflictele de muncă, sunt de competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul reclamanta.
Instanța a respins și excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 2 pct. 1 lit. b indice 1.pr.civ.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Potrivit copiei contractului individual de muncă pârâtul, a fost salariatul societății reclamante, în funcția de agent vânzări.
Prin decizia nr. 390/04.04.2007, raporturile de muncă dintre cele două părți, au încetat la data de 04.04.2007, prin demisie.
Pe durata contractului individual de muncă, pârâtul, a predat marfa înscrisă în factura fiscală nr. -/10.11.2006, în valoarea de 3942,56 RON, - SRL.
Acesta prin fișa postului, era obligat să se asigure că, contravaloarea facturilor emise pentru clienți au fost achitate prin ordin de plată, iar în cazul achitării cu CEC, bilet la ordin sau numerar, că acestea au fost predate în maximum 48 de ore, de la data facturii, persoanei responsabile de facturare și încasate.
De asemenea, potrivit art. 7 din fișa postului, acesta răspunde pentru recuperarea la termenul menționat pe factură sau în contract - maxim 30 de zile de la data facturii - a creditelor acordate clienților, știind că acordarea acestor credite reprezintă numai decizia și răspunderea sa, nefiindu-i în nici un fel impusă de - SRL. În acest caz, datoria sa către societate, se stinge în momentul în care sumele respective, sunt în contul societății.
Termenul scadent consemnat în factura fiscală, este 10.12.2006.
Întrucât pârâtul nu a recuperat contravaloarea mărfii predate, s-a angajat să plătească suma de 3942,56 RON prin achitarea la sediul societății în 13 rate, începând cu data de 15.05.2007.
Instanța a constatat că angajamentul de plată s-a dat ulterior încetării contractului de muncă (04.04.2007), respectiv la data de 13.04.2007 și că la acel moment pârâtul avea la dispoziție alte mijloace legale pentru recuperarea cărții de muncă și pentru întocmirea fisei de lichidare. Având în vedere și gradul de instruire al pârâtului, dar și inexistența exercitării vreunei forme de constrângere din partea societății (care potrivit legii i-ar fi viciat consimțământul), fapt ce rezultă chiar și din împrejurarea că angajatorul a fost dispus inclusiv să-i ridice clauza de neconcurență prevăzută inițial în contract, Tribunalul a apreciat că pârâtul în deplină cunoștință de cauză a semnat angajamentul, ce se interpretează ca o recunoaștere a datoriei.
Dat fiind faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată și având în vedere disp. art. 270 Codul muncii, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3942,56 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Dobânda legală solicitată de către reclamantă, urmează a fi calculată și plătită de către pârât, cu respectarea disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 356/2002, care face trimitere la dobânda de referință a BNR, diminuată cu 20%.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul criticând-o cu privire la necompetența instanței de fond de a soluționa un asemenea litigiu de natură comercială.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând faptul că recuperarea prejudiciului presupune acționarea - SRL, pentru a-i plăti prețul mărfii vândute către acesta și neachitat.
Nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cauzat de fostul salariat iar angajamentul de plată s-a întocmit ulterior vânzării mărfii, cu ocazia încetării raporturilor juridice de muncă, conducând astfel la o îmbogățire fără justă cauză pentru societate.
Prin întâmpinare intimata - SRL Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, prejudiciul cauzat unității fiind recunoscut de către angajat potrivit angajamentului de plată valabil încheiat.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor și a dispozițiilor legale invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit prevederilor art.3041pr.civilă curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Temeiul acțiunii promovată de intimata reclamantă - SRL G îl reprezintă răspunderea civilă contractuală, prin cererea introductivă fiind invocate dispozițiile art.969 și urm.civil și art.1073 civil.
Drept urmare, fiind vorba despre pretențiile pe care intimata-reclamantă - SRL G le invocă ca avându-și izvorul în raporturile juridice de muncă cu recurentul-pârât, pe baza angajamentului de plată ce a fost semnat de acesta, competența aparține instanțelor specializate de dreptul muncii, un asemenea motiv de recurs neputând fi primit.
Potrivit art.969 civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Însă, în materia dreptului muncii, răspunderea patrimonială are un caracter specific, izvorând din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către salariat a unor obligații ce rezultă din contractul individual de muncă și are drept consecință crearea unei pagube pentru angajator.
Chiar asumarea unei obligații de dezdăunare printr-un angajament de plată de către salariat nu-și poate produce efectele decât în condițiile specifice răspunderii patrimoniale, pentru pagubele produse de către salariați din vina și în legătură cu munca lor.
În speță, pretențiile concrete ale intimatei-reclamante vizează suma de 3942,56 lei reprezentând prețul mărfii livrate către - SRL în baza facturii fiscale nr.-/10.11.2006.
Cu privire la acest debit curtea reține că între părțile - SRL G și - SRL a existat un litigiu înregistrat sub nr- pe rolul Judecătoriei Moinești, județul B, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1249/28.05.2008.
Cu ordinul de plată nr.239/27.05.2008 emis de BRD -Agenția M s-a făcut dovada plății sumei de 3942,53 lei către beneficiarul - SRL de debitor, respectiv - SRL.
În condițiile arătate urmează a se constata că prezenta cauză a rămas fără obiect debitul în discuție fiind însușit și achitat de către cumpărătorul mărfii, respectiv - SRL.
În condițiile art.274 pr.civilă, urmează să fie obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 150,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuielile de transport aferente datei de 8.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, domiciliat în B,-/A/1, împotriva sentinței civile nr.363/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în tot sentința civilă nr.363/14.03.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL G ca fiind rămasă fără obiect.
Obligă pe reclamanta să plătească recurentului-pârât suma de 150,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/2.10.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
