Despăgubire contencios administrativ. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 566/R-CM

Ședința publică din 23 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin

JUDECĂTOR 3: Paulina

Judecător -

Grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL "FINANȚE" - pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune, PATRU, și, împotriva sentinței civile nr.452 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații -pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-reclamanți și intimatul-monitor al cauzelor privind discriminarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Curtea pune în discuție excepția de tardivitate a introducerii recursului la instanță.

Consilier juridic pentru intimații -pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 17 ianuarie 2007, reclamantul Sindicatul "Finanțe V", în numele și pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați primii doi pârâți la plata unei despăgubiri egale cu prejudiciul încercat de membrii săi, titulari ai dreptului material la acțiune, ca urmare a neacordării salariului de bază majorat cu 75% începând cu luna iunie 2006 și până la data introducerii acțiunii, actualizat în funcție de indicele de inflație, precum și obligarea acelorași pârâți să acorde același salariu de bază majorat cu 75% funcționarilor publici și personalului contractual, până la încetarea discriminării la care sunt supuși.

În motivare, reclamantul a arătat că dispozițiile art.25(2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici interzice orice discriminare între aceștia pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură, iar art.6 alin.2 din Codul muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plata pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, au arătat că deși nr.OG137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor și garantează exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, în mod surprinzător, prin nr.OUG30/2006 s-a statuat că salariații Ministerului Finanțelor Publice care vor verifica procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică beneficiază de salarii de bază majorate cu 75% față de cele prevăzute de lege, majorare de care beneficiază și funcționarii și personalul contractual din cadrul agențiilor și sucursalelor județene ale A, iar salariații pe care îi reprezintă reclamantul, deși îndeplinesc aceleași funcții publice sau au calitatea de personal contractual bugetar nu primesc această majorare.

Majorarea cu 75% a salariului de bază numai pentru salariații nominalizați prin nr.OUG30/2006 și Legea nr.479/2006 creează o discriminare din punct de vedere al salarizării ce încalcă dispozițiile legale în materie: art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 și art.6 alin.2 din Codul muncii.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.4070 din 02 iulie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "Finanțe V", în numele și pentru titularii dreptului material la acțiune, funcționari publici și personal contractual.

Urmare a recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin decizia nr.756 din 15 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa admis recursul, a casat sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, în primă instanță, Secției civile, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vâlcea.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2008, instanța a disjuns cererea formulată de reclamantul Sindicatul Finanțe V, în numele reclamanților, titulari ai dreptului material la acțiune care au calitatea de funcționari publici, a dispus formarea unui dosar separat cu aceștia, scoaterea de pe rolul Secției civile - și înaintarea spre competentă soluționare a cauzei, Secției comerciale și de contencios administrativ fiscal din cadrul Tribunalului Vâlcea.

În cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat concluzii scrise prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece, potrivit art.1-3 din nr.HG386/2007, acest minister nu are în atribuțiile sale posibilitatea de a modifica acte normative, cu atât mai mult de a adăuga la lege în sensul acordării unui salariu în afara cadrului legal existent și aprobat de legiuitor.

Pe fondul cauzei, același pârât a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu a făcut dovada discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de nr.OG137/2000.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.452 din 20 mai 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "Finanțe V", pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune.

S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor nu a fost chemat în judecată pentru a modifica cadrul legislativ existent, astfel cum pretinde acesta, ci pentru obligația de a da, respectiv, de a acorda salariaților contractuali din cadrul V salariul de bază majorat cu 75%, în atribuția acestui minister intrând, printre altele, și aceea de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, astfel cum prevede nr.OUG30/2006, act normativ invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Tribunalul a apreciat astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, cererea reclamantului, în numele și pentru salariații titulari ai dreptului material la acțiune, personal contractual, a fost privită ca neîntemeiată, întrucât reclamanții susțin că există tratament diferențiat de salarizare între ei și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și cei care verifică procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, tratament diferențiat de salarizare care duce la discriminarea prevăzută de art.2 din nr.OG137/2000.

Tribunalul a constatat însă că titularii dreptului material la acțiune nu reprezintă o categorie defavorizată în înțelesul art.4 din nr.OG137/2000, întrucât modul de salarizare a funcționarilor din cadrul V reprezintă regula, iar modul de salarizare a funcționarilor publici din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor care verifică procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică reprezintă excepția, iar prin nr.OUG30/2006 acestora le revin obligații în plus și răspunderi a căror neîndeplinire constituie contravenție.

S-a reținut că reclamanții, titulari ai dreptului material la acțiune din prezenta cauză nu reprezintă o categorie defavorizată nici în raport de salariații Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură deoarece se află în situații deosebite care determină soluții salariale diferite, fără ca aceste soluții să încalce principiul egalității, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art.20 din Constituția României, art.6 din Codul muncii și art.14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul "Finanțe" V - pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune, Patru, G, G, și.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nejustificat s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, fără a motiva hotărârea respectivă.

Instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții sunt personal contractual bugetar, la fel ca și salariații menționați în actele normative din acțiune și potrivit art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006, pentru aprobarea nr.OUG71/2006, "funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și sucursalelor județene ale acesteia beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%".

Nu s-a avut în vedere că potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.

Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv membrii Sindicatului "Finanțe V" sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, care prestează o muncă și ca efect al acestor premize se supun obligației de muncă, situație în care membrii acestui sindicat se află într-o situație identică cu tot personalul din celelalte unități bugetare.

Se arată de asemenea că interpretarea diferențiată a normelor incidente, cu privire la aceleași categorii socio-profesionale, ar fi de natură să reprezinte o discriminare, în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție și art.1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în cauză și nu a analizat toate susținerile reclamanților, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041și art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.

Recursul declarat de către reclamanți este tardiv.

Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în litigiile privind aceste conflicte este de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În speță, sentința civilă nr.452 din 20 mai 2008, atacată cu recurs de către reclamant, a fost comunicată acestuia la data de 26 iunie 2008, existând ștampila și semnătura de primire pe dovada existentă la dosar.

Recurentul a declarat și depus recursul formulat la data de 10 iulie 2008, așa cum există pe ștampila aplicată pe plicul de înaintare a recursului.

Cum de la data comunicării hotărârii și până la declararea recursului au trecut mai mult de 10 zile, se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamantul SINDICATUL "FINANȚE" - pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune, PATRU, și, împotriva sentinței civile nr.452 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./25.09.2008

Jud.fond: /

Președinte:Laura Ioniță
Judecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire contencios administrativ. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Pitesti