Despăgubire contencios administrativ. Decizia 574/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 574/R/2008
Ședința publică din 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Lazăr Ioan
JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil declarat de reclamanții, -, -, G, toți domiciliați S M- în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B sector 3-, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M-, Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5 împotriva sentinței civile nr. 16/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei, în lipsă, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 16/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- au fost respinse excepțiile invocate de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B- sector 3.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, G și - toți cu domiciliul ales în S M,- în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ și DEZVOLTARE RURALĂ S M cu sediul în S M-, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR cu sediul în B- și MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, eclamanții sunt personal contractual în cadrul DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ S
Pornind de la această stare de fapt confirmată de probele administrate, instanța, cu prioritate în baza art. 137.proc.civ. a analizat și soluționat excepțiile invocate de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII și DEZVOLTĂRII RURALE.
Față de faptul că reclamanții sunt personal contractual în cadrul pârâtei DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ și DEZVOLTARE RURALĂ S M și nu funcționari publici cum se susține în întâmpinarea MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, iar obiectul cauzei îl reprezintă drepturi salariale izvorâte din relațiile de muncă ale reclamanților cu pârâtul de ordin 3, instanța a apreciat că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, care potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. c proc.civ. și art. 284 Codul muncii revine spre competentă soluționare completelor specializate de litigii de muncă din cadrul tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul, respectiv Tribunalului Satu Mare.
Este irelevant faptul că este chemată în calitate de pârâtă și o autoritate a administrației publice centrale, în cauză nefiind atacate acte administrative emise de această autoritate.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare.
Reclamanții nefiind funcționari publici, care să atragă competența contenciosului administrativ spre soluționarea cererii, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii 554/2005 privind îndeplinirea procedurii prealabile, motiv pentru care și excepția inadmisibilității cererii sub acest aspect urmează a fi respinsă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, instanța a apreciat că întrucât există o relație de subordonare a unității în care reclamanții își desfășoară activitatea, față de acesta, care este și ordonator de credite, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
Examinând pretențiile reclamanților pe fondul cauzei, din perspectiva argumentelor prezentate de părți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că"tichetele de masă se acordăîn limita bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetar".
Analizând aceste dispoziții legale se reține căangajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acordaalocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții- pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel art. 46 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, dispune că"în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare. nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".Aceste dispoziții au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 art. 40, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adevărat că prin Legea 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că"salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite de lege",în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
Reclamanții mai invocă situația discriminatorie în care se află, raportat la alte categorii de bugetari care beneficiază de dreptul în discuție, fără să nominalizeze aceste categorii.
Curtea Europeană a drepturilor Omului, privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat, prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Pentru a putea aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane, aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar.
Reclamanții nu au făcut dovada că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, G, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței numai cu privire la fondul cauzei, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată în esență cp sentința este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a interpretat greșit unele dispoziții legale reținând greșit în condițiile în care au arătat că sunt personal contractual în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M - că, angajatorul nu are obligația ci doar posibilitatea de a acorda tichete de masă în limita bugetului de stat, fără să impună această obligație în sarcina angajatorului.
Consideră că în condițiile în care sunt salariați în sectorul bugetar și alți salariați din acest sector primesc tichete de masă, acest fapt constituie discriminare din punct de vedere al dreptului la protecție socială încălcându-se disp. art. 41 alin. 2 din Constituție, precum și dispozițiile codului muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate, lăsarea la aprecierea angajatorului a aplicării unor norme de protecție socială fiind nejustificată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 indice 1 Cod pr. civilă, instanța constată că este legală și temeinică astfel că în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 Cod pr. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Corect a reținut instanța de fond că protecția socială intervenită prin Legea 142/1998, prin acordarea tichetelor de masă salariaților este facultativă pentru angajatori și nu este garantată prin Constituție, nefiind un drept fundamental și nici un drept salarial în sensul prevăzut de art. 39 din Codul muncii.
Măsurile de protecție socială instituite de art. 41 alin. 2 din Constituție privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale formarea profesională precum și alte situații specifice stabilite de lege.
De altfel, reclamanții în calitate de personal contractual au posibilitatea să negocieze fie prin contractul individual de muncă fie prin contractul colectiv de muncă asigurarea de către angajator a măsurilor de protecție socială prin acordarea tichetelor de masă pretinse.
Susținerile recurenților cu privire la discriminarea lor față de alți salariați bugetari prin neacordarea tichetelor de masă este nefondată întrucât Legea 142/1998 nu instituie o obligație de acordare a tichetelor de masă ci o posibilitate de acordare facultativă atât pentru angajatori cât și pentru salariații din sectorul bugetar.
De altfel, cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă prin Decizia nr. 14/18 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că " Dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă.
Ori, aceste dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă, iar situația reclamanților în calitate de personal contractual în cadrul unei instituții publice - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală SMe ste similară cu a personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenția privind interzicerea discriminării în mod corect a reținut instanța de fond că neacordarea tichetelor de masă funcționarilor și salariaților contractuali din sectorul bugetar nu poate fi considerată discriminare, în sensul prevăzut de textul legal mai sus invocat, în acest context fiind și practica CECDO care a apreciat în soluțiile pronunțate, că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Este evident că pentru a analiza și a aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar.
Ori, așa cum s-a reținut reclamanții nu au făcut dovada nici la instanța de fond și nici în recurs că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă.
Față de cele reținute în contextul considerentelor ce preced, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, G, toți domiciliați S M- în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B sector 3-, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S M-, Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5 împotriva sentinței civile nr. 16/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.GM
07.05.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./07.05.2008.
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Lazăr Ioan, Galeș Maria
