Despăgubire contencios administrativ. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 577/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în T,-- 4B,. 58, împotriva sentinței civile nr. 266/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta - T -, cu sediul în comuna,-, jud. G, având ca obiect "DESPĂGUBIRE".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 17.09.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 7012/121 din 22.10.2007 la Tribunalul Galați reclamanta - - Tac hemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7900 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societății.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a susținut că pârâtul a fost angajat ca inginer zootehnist la - - T în perioada 11.01.2005 -20.04.2006.
S-a mai arătat de reclamantă că pe data angajării 11.01.2005 pârâtul a luat efectiv în primire, în baza unui proces verbal de predare-primire, animalele fermei zootehnice asumându-și din momentul semnării procesului verbal, obligațiile de a supraveghea și administra în mod corespunzător efectivele de animale, pârâtul deținând anterior timp de 5 ani funcția de șef fermă zootehnică.
A mai arătat reclamanta că pârâtul a fost cercetat penal pentru gestiune frauduloasă fiind scos e sub urmărire penală prin Ordonanța nr. 2282/P/2006 din 07.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, urmând ca prejudiciul să fie recuperat pe calea unei acțiuni civile.
A mai susținut reclamanta că pârâtul nu a luat măsuri pentru a preîntâmpina sustragerea animalelor, astfel că în ziua de 21.09.2005 au dispărut, în timp ce pârâtul se afla în fermă, 2 (două) bovine rasa pârâtul susținând că în ziua respectivă a venit mai târziu, nu a luat în primire și nu a numărat efectivul de bovine, deși avea această obligație.
Faptul că nu a observat lipsa celor două bovine din fermă în cursul zilei de 21.09.2005, nu îl exonerează de răspundere pe pârât, în timpul urmăririi penale el declarând că a efectuat în fermă, cu personalul, toate operațiunile specifice programului zilnic - mulgerea, furajarea, curățirea adăposturilor, etc. a mai arătat reclamanta.
și dezinteresul manifestat de pârât față de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a continuat prin părăsirea locului de muncă din fermă la ora 13,00 fără a preda animalele în baza unui proces verbal și fără a informa conducerea societății, a mai arătat reclamanta.
Pârâtul, așa cum a susținut a luat cunoștință de dispariția celor două bovine în dimineața zilei de 22.09.2005 de la paznicul de noapte care știa de dispariția celor două bovine din ziua precedentă 21.09.2005, același paznic afirmând că în dimineața zilei de 21.05.2005, a predat bovinele pârâtului, fără nici o lipsă.
Pârâtul, a mai arătat reclamanta, chiar dacă nu avea calitatea de gestionar, el îndeplinea în fapt atribuțiile unui gestionar, astfel că potrivit art. 31 din Legea nr. 22/1969 răspunde integral pentru paguba stabilită.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulate.
A arătat pârâtul că în perioada 11.01.2005 - 20.04.2006 a fost angajat ca inginer zootehnist la reclamanta - -
În această perioadă, a arătat pârâtul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
A arătat că împotriva lui a fost formulată plângere penală care s-a soldat cu scoaterea sa de sub urmărire penală pentru gestiune frauduloasă, putându-se reține o eventuală răspundere materială a sa.
A mai susținut pârâtul că prejudiciul este exagerat chiar dacă fapta nu este săvârșită de el.
Reclamanta, a arătat pârâtul, trebuie să demonstreze valoarea corectă a prejudiciului respectiv, cu cât au fost cumpărate cele două vaci, cu cât sunt înregistrate în contabilitate, să probeze dispariția lor și neglijența lui.
Prin sentința civilă nr. 266/13.02.2008 s-a admis acțiunea civilă a reclamantei - -
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7900 lei reprezentând prejudiciu produs.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat al societății reclamante în perioada 11.01.2005 - 20.04.2006 în funcția de inginer zootehnist - șef fermă zootehnică sens în care de la începutul activității a luat efectiv în primire în baza unui proces-verbal animalele fermei zootehnice asumându-și totodată obligațiile de a supraveghea și administra în mod corespunzător efectivele de animale (copie contract de muncă - filele 5-7 dosar fond).
Acesta nu a luat toate măsurile în ce privește supravegherea și administrarea animalelor pentru a împiedica eventuala dispariție, fugă sau sustragere a acestora sens în care, în ziua de 21.09.2005, în timp ce pârâtul se afla în fermă, s-a constatat dispariția din fermă a 2 bovine rasa.
Lipsa bovinelor ar fi trebuit observată de către pârât - una dintre bovinele lipsă trebuia mulsă - din declarațiile acestuia reieșind că a efectuat împreună cu personalul din subordine operațiunile specifice programului zilnic respectiv furajarea, mulgerea, curățirea adăposturilor și livrarea laptelui (declarații - filele 8-10 dosar fond).
Din declarațiile pârâtului a reieșit că acesta a părăsit ferma în jurul orei 13,00 fără a preda animalele cu proces-verbal și fără a informa conducerea societății aflând de lipsa acestora a doua zi (declarații - filele 8-10 dosar fond).
Societatea reclamantă a formulat plângere penală împotriva pârâtului, soluționată prin Ordonanța nr. 2282/P/2006/07.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci din care reiese că în cauză poate fi antrenată doar răspunderea civila materială a învinuitului-pârât în cauză în sensul că nu există intenția directă a acestuia de a săvârși fapta de gestiune frauduloasă (fila 12 dosar fond).
Potrivit disp. art. 271 al. 1 din Codul muncii pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Mai mult, pentru a da naștere răspunderii, prejudiciul trebuie să întocmească cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
În ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implică determinarea întinderii lui, pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Dovada lipsei de vinovăție cade în sarcina paratului-gestionar, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei si lipsa legăturii de cauzalitate dintre aceasta și atribuțiile pârâtului.
În prezenta cauză, pârâtul, gestionar al fermei pe care o administra, era dator să constatate și să prevină lipsa animalelor și, deși avea această obligație conform Legii nr. 22/1969 și nr. 2230/1969, nu a dovedit prin nici un mijloc de probă lipsa culpei sale prezumată de altfel conform actelor normative menționate anterior.
Instanța de fond a reținut că pârâtul îndeplinea sarcinile unui gestionar sens în care potrivit art. 31 din Legea nr. 22/1969 coroborat cu art. 1 din același act normativ răspunde integral pentru pagubele cauzate angajatorului din vina și în legătură cu munca prestată.
Potrivit Legii nr. 22/1969, respectiv art. 23 și art. 25, pârâtul răspunde material în calitate de gestionar, integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, dispoziții coroborate cu cele de șef fermă conform cărora era îndrituit să asigure securitatea valorilor încredințate respectiv a animalelor din fermă (declarații, procese-verbale - filele 54-65 dosar fond).
Valoarea de înlocuire a bovinelor lipsă a fost calculată și reținută de instanță la suma de 1500 euro + TVA, sumă calculată în RON la data introducerii acțiunii așa cum reiese din oferta nr. 451/27.03.2006 a - - (fila 90 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat pârâtul a susținut că deși a făcut dovada că în perioada când s-a produs dispariția celor două bovine a îndeplinit funcția de șef fermă la societatea reclamantă instanța în mod eronat a apreciat că această funcție se asimilează cu funcția de gestionar potrivit Legii nr. 22/1969 întrucât din obligațiile de serviciu stipulate în contractul individual de muncă nu rezultă că îndeplinea atribuții de primirea, păstrarea, manipularea și eliberarea de valori materiale aflate în gestiunea societății.
În afara procesului-verbal de primire a animalelor fermei la data angajării sale, nu a încheiat cu reclamanta nici un document prin care să stipuleze obligațiile și garanțiile necesare, ori conform legii încredințarea gestiunii unei persoane se face prin contract, iar gestionarului i se reține garanție materială de către societate în vederea recuperării unui eventual prejudiciu a mai arătat recurentul pârât.
A mai susținut recurentul pârât că instanța de fond a reținut eronat faptul că în ziua de 21.09.2005 nu se afla în fermă și că nu a sesizat acest fapt conducerii societății, deși din probele dosarului rezultă că a sesizat conducerea societății și că a efectuat demersuri pentru aflarea adevărului în cazul dispariției celor două bovine.
Ferma, a arătat recurentul pârât, dispunea de personal de pază fără carte de muncă, pe care el îl coordona și care lua în primire sau preda efectivele de bovine la intrarea și ieșirea din serviciu.
Instanța de fond, a mai susținut recurentul pârât, nu a ținut cont de faptul că prejudiciul solicitat nu este real și cert luând ca bază o ofertă emisă de - - referitoare la bovine din rasa aflate în patrimoniul genetic al unor firme de elită fapt ce nu este cazul - - T care nu a deținut niciodată astfel de animale.
Prejudiciul solicitat de reclamantă, a mai arătat recurentul pârât, nu se bazează pe nici un inventar, numere matricole obligatorii a animalelor dispărute aflate în evidența societății precum pe nici o evidență a societății din care să rezulte ce fel de animale deține, mișcarea acestora.
Instanța de fond, deși a cerut reclamantei fișa postului său, ulterior a renunțat la aceasta, a mai arătat recurentul pârât.
În unitatea - - T se obișnuia de către conducere să se țină în fermă și proprietatea unor șefi din societate neînregistrate în evidența fermei, a arătat recurentul pârât.
A considerat recurentul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 271 al. 1 din Codul muncii.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile formulate.
În drept recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză reclamanta intimată - - Tas olicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
A arătat intimata reclamantă că pârâtul în funcția de șef fermă are calitatea de gestionar, fiind dator să constate și să prevină lipsa animalelor, obligație care-i revenea potrivit Legii nr. 22/1969, el nedovedind cu nimic lipsa culpei lui.
A mai arătat intimata că prin semnarea procesului verbal de predare-primire încheiat la data de 11.01.2005 recurentul pârât a luat efectiv în primire animalele fermei zootehnice asumându-și obligațiile de administrare, îngrijire, supraveghere a lor, obligații pe care le cunoștea, după cum chiar el a declarat tot el a declarat că știa modul în care se făcea predarea animalelor, spre pază, la sfârșitul zilei de muncă.
Recurentul-pârât, a arătat intimata, invocă propria culpă când se referă la faptul că nu a încheiat un document de garanție materială conform Legii nr. 22/1969.
Recurentul-pârât se afla în fermă la data dispariției animalelor pe 21.09.2005, el părăsind ferma în jurul orei 13,00 situație confirmată și de declarațiile unor martori el nepredând animalele cu proces verbal și fără a informa conducerea societății a mai susținut intimata reclamantă.
Ferma avea angajat paznic care lua în primire și preda animalele la intrarea și ieșirea din serviciul de noapte situație recunoscută și de către recurentul-pârât, acesta însă nu menționează și faptul că preda personal animalele spre pază la sfârșitul programului lucru pe care nu l-a făcut la data de 21.09.2005 a arătat intimata.
Evaluarea bovinelor dispărute se face la valoarea de înlocuire a acestora, luându-se în calcul prețurile bunurilor existente în societățile de profil, astfel că la dosarul cauzei a depus adresa nr. 451/27.03.2006 a - - din care rezultă prețul cu care puteau fi cumpărate alte animale, pentru înlocuirea celor dispărute, el știind ce rasă de bovine a avut în grijă, a arătat intimata.
Recurentul-pârât a recunoscut că își cunoștea atribuțiile de serviciu, că a știut despre dispariția bovinelor, declarând: "pe data de 22.09.2005 am constatat lipsa a 2 capete bovine din gestiunea mea, luate din ferma pe care o aveam în grijă", a susținut intimata.
Recurentul-pârât "uită" că la data de 11.01.2005 a luat în primire un număr de 58 bovine, în baza unui inventar întocmit pe categorii animale și a încheierii unui proces verbal de predare-primire, pe care el însuși l-a semnat, a mai arătat intimata.
Nu s-a dovedit afirmația recurentului pârât că în fermă se aflau animale ce aparțineau conducerii societății.
Analizând hotărârea pronunțată în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale incidente, de criticile formulate de recurentul-pârât, cât și de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat corect că îndeplinind funcția de șef fermă, recurentul avea calitatea de gestionar conform art. 31 din Legea nr. 22/1969 situație care atrage răspunderea sa patrimonială pentru pagubele produse urmare îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
Or, calitatea de gestionar nu este legată strict de îndeplinirea cu caracter de permanență a unor atribuții legate de primirea, păstrarea, manipularea și eliberarea de valori materiale sau bănești din gestiunea societății, această calitate de gestionar având-o și cei care sporadic execută unele operații care au caracter de manipulare-gestionare a bunurilor materiale primite, ei răspunzând de aceste bunuri.
Ori, însuși faptul că el preda și prelua zilnic și o recunoaște și el efectivul de animale de la și la paznicul de noapte este atribuție de manipulare a bunurilor, deci o activitate gestionară.
Faptul că nu i s-a constituit garanție materială, nu înlătură calitatea sa de gestionar și răspunderea sa ca atare.
De altfel, șeful de fermă nu poate să nu fie asimilat gestionarului de bunuri întrucât el primește, la preluarea funcției patrimoniul firmei.
Ori așa după cum rezultă și din actele dosarului și corect a reținut instanța de fond și de fapt o recunoaște și recurentul conform procesului verbal din 11.01.2005 ( 7 dosar fond) asupra căruia nu a făcut nici o obiecțiune a primit printre altele și un număr de 58 capete bovine.
Că aceste bovine erau din rasă rezultă din formularele de identificare a animalelor (bovine) din 01.07.2005 ( 23-25 recurs) acte care de asemenea nu au fost contestate de recurent.
Predarea-primirea bovinelor paznicului, așa după cum rezultă din actele dosarului, era făcută de către recurent, care, așa cum arată și el, le avea în gestiune și deci era responsabilitatea lui să nu producă prejudiciu societății.
Că era în fermă la data de 21.05.2005 rezultă din actele dosarului, că a sesizat conducerea societății la fel cât și faptul că nu a preluat efectivul de animale de la paznicul de noapte și plecând în jurul orei 13,00 nu le-a mai predat acestuia rezultă din probele dosarului și o recunoaște și recurentul-pârât.
Faptul că nu-și controla personalul din subordine - paznici de noapte - cei care duceau animalele la este tot o neîndeplinire a atribuțiilor sale de serviciu.
Deci, instanța de fond a apreciat corect că în cauză sunt întrunite cerințele art. 271 și următoarele din Codul muncii pentru stabilirea răspunderii materiale a recurentului-pârât.
În ceea ce privește valoarea animalelor dispărute, aceasta se stabilește la nivelul valorii de înlocuire a acestora.
Or, valoarea de înlocuire a acestora a fost stabilită conform ofertei de vânzare nr. 451 din 27.03.2006 a - - pentru bovine rasa de 1500 Euro + TVA bucata echivalând 7900 lei.
Deci, societatea reclamantă a făcut dovada valorii prejudiciului produs recurentul necombătând cu nimic aceasta nedepunând acte din care să rezulte ce valoare de înlocuire ar avea.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că, criticile formulate de recurentul pârât nu sunt întemeiate astfel că, potrivit art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 266/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în T,-, - 4B,. 58, împotriva sentinței civile nr. 266/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//19 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
