Despăgubire contencios administrativ. Decizia 5859/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5859
Ședința public de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
Judector - ---
Judector -
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 34 din 14 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SUCURSALA și CASA JUDEȚEAN DE PENSII M, având ca obiect despgubire.
La apelul nominal fcut în ședința public au rspuns: recurentul reclamant reprezentat de avocat, intimata pârât SUCURSALA prin consilier juridic și intimat chemat în garanție CASA JUDEȚEAN DE PENSII M prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier ul de ședinț, dup care, instanța apreciind cauza în stare de judecat a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut c intimata pârât SUCURSALA i-a creat reclamantului un prejudiciu moral prin atitudinea sa culpabil din perioada de la data emiterii deciziei de pensionare și pân la data reintegrrii în munc. A invocat aplicabilitatea art 1.9 pct.2 din Contractul Colectiv de munc, coroborat cu art.5 pct.35 din Codul Muncii, precum și pct.M alin.1 lit.d și pct.M alin.4 lit.a din actul adițional la contractul individual de munc. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecat.
Consilier juridic, pentru intimata pârât Sucursala Romag, a susținut oral motivele invocate în întâmpinarea scris, în raport de care a solicitat respingerea recursului. În subsidiar a solicitat ca daunele s fie suportate de ctre intimata chemat în garanție Casa Județean de Pensii
Consilier juridic, pentru intimata chemat în garanție CASA JUDEȚEAN DE PENSII M, a artat c reclamantului i-au fost achitate drepturile bnești conform deciziei de pensionare și drepturile salariale la reintegrarea în munc. Consider cu nu s-a fcut dovada prejudiciului creat și a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat:
Prin Sentința nr. 34/14 ianuarie 2008, Tribunalul Mehedinți Secția conflicte de munc și asigurri sociale, a respins acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - SUCURSALA și respinge cererea de chemare în garanție formulat de pârâta - SUCURSALA în contradictoriu cu Casa Județean de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut urmtoarele:
Prin decizia nr. -/01.03.2004 emis de Casa Județean de Pensii M reclamantului i-au fost acordate drepturile de pensie pentru munca depus și limit de vârst, începând cu data de 15.02.2004 pentru un stagiu complet de cotizare de 47 ani, 4 luni și 1 zi, din care 22 ani, 3 luni și 12 zile în grupa I de munc și 4 ani, 3 luni și 15 zile în grupa a II-a și 2 ani 9 luni în condiții deosebite.
La data de 21.07.2004 reclamantul a contestat în instanț decizia de pensionare solicitând și reintegrarea în funcția avut anterior.
Prin SC 1078/24.10.2005 a Tribunalului Mehedințis -a constatat nelegalitatea deciziei de pensie și a fost obligat pârâta -Sucursala Romag s-l reintegreze pe reclamant în funcția avut anterior și s-i plteasc drepturile salariale pân la data reintegrrii, actualizate cu indicele de inflație.
Hotrârea Tribunalului Mehedinți a rmas irevocabil prin decizia 301din 31.01.2007 a Curții de Apel Craiova.
Faț de aceast situație este nefondat excepția tardivitții cererii de acordare a daunelor morale invocat de pârât în raport de art.283 Codul Muncii și de Decretul 167/1958.
Pentru acordarea unor despgubiri morale este necesar a șe dovedi existența unui prejudiciu cauzat printr-o fapt ilicit a celui chemat în judecat în acest scop.
Constatarea nelegalitții deciziei de pensionare și a încetrii de drept a contractului de munc al reclamantului s-a fcut prin SC 1078/24.10.2005 a Tribunalului Mehedințir mas irevocabil prin decizia 301/31.01.2007 a Curții de Apel Craiova.
S- constatat astfel, c în mod nelegal pârâta a formulat cerere de pensionare a reclamantului în condițiile prevzute de art. 42 din legea 19/2000, aceasta fiind un atribut exclusiv al persoanei care poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a condițiilor în care a muncit, ori reclamantul nu a formulat o astfel de cerere motiv pentru care s-a constatat întemeiat contestarea deciziilor emise de pârât și de Casa Județean de Pensii
Raportat la aceast situație se constat c cererea de faț este formulat în termenul prevzut de art. 283 Codul Muncii.
Din probele administrate în cauz nu s-a fcut dovada concret a prejudiciului moral suferit de reclamant pe planul aprecierii sociale, a conduitei sau a priceperii sale profesionale.
Împrejurarea c reclamantul a fost reîncadrat, în funcția avut anterior msurii contestate acordându-se și drepturile salariale de care a fost lipsit de la data emiterii deciziei de pensionare și pân la reintegrarea efectiv, reactualizat cu indicele de inflație a înlturat orice suspiciuni asupra persoanei reclamantului.
S-a susținut c prin atitudinea culpabil a pârâtei reclamantul a suferit moral datorit diminurii veniturilor, lipsa de perspectiv, imposibilitatea întreținerii celor dou fiice studente, aspecte care îns nu au fost dovedite.
Declarațiile martorilor audiați în cauz sunt subiective ( având în vedere gradul de rudenie dintre aceștia și prți), și nu se coroboreaz cu nici un alt înscris care s duc la concluzia unui prejudiciu moral concret reclamantului.
Astfel nu s-a fcut dovada lezrii imaginii reclamantului, cderea sa psihic determinat de starea de stres ca urmare a pensionrii, care de altfel este o etap fireasc pe care orice angajat o parcurge.
Nefiind dovedit un prejudiciu real și concret suferit de reclamant, dincolo de aprecierile personale cu privire la sine și la familie se constat nefondat acțiunea.
Pe cale de excepție pârâta a invocat neretroactivitatea legii civile având în vedere c acordarea de daune morale a fost prevzut dup modificarea art.269 alin.1 Codul Muncii iar pretențiile reclamantului sunt circumscrise unei cauze anterioare acestei reglementri.
Se constat nefondat și aceast excepție, având în vedere c temeiul de drept al pretențiilor reclamantului este art. 998 cod civil chiar dac acesta a invocat în acțiune art. 269 Codul Muncii.
Cererea de chemare în garanție urmeaz s fie respins având în vedere respingerea acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-au invocat urmtoarele:
Ca in mod greșit s-a respins acțiunea reținând ca nu s-a fcut dovada prejudiciului moral, in condițiile in care s-au administrat probe din care a rezultat conduita culpabila a unitații intimate, cat si gravele prejudicii morale aduse.
Ca Tribunalul a apreciat ca nu a fost lezata in nici un fel imaginea, nici viata de familie, cat si imposibilitatea de a practica meseria pentru care s-a pregtit o viata pana la vârsta legala de pensionare.
Ca martorii audiați in cauza au relevat foarte clar prejudiciul moral suferit.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar contract colectiv de munca al, valabil in perioada in care s-au petrecut faptele, actele adiționale la contractul individual de munca si fisa postului.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurat, Curtea retine urmtoarele:
Pretențiile reclamantului au vizat perioada începând cu data de 01.03.2004, data la care s-a dispus concedierea, si pana la data pronunțrii deciziei civile nr. 301/31.01.2007 de ctre Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reintegrarea in munca.
Reclamantul a precizat, prin acțiunea sa, ca unitatea intimata, atât prin îndeprtarea abuziva din unitate, cat si prin atitudinea sa i-a adus grave prejudicii morale, astfel incat in temeiul art. 269 Codul muncii, modificat si completat prin 25.07.2007, a solicitat plata de daune morale.
Din considerentele Deciziei nr.301/31.01.2007, Curtea retine ca intre cele doua parti, in perioada artata s-a desfșurat un litigiu de munca, prin sentința nr.1078/2005 Tribunalul Mehedinți, admițând acțiunea, a dispus reintegrarea reclamantului si plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 12.03.2004 si pana la reintegrare, sentința rmasa irevocabila prin decizia amintita.
Prin concluziile depuse la instanța de fond, unitatea a invocat neretroactivitatea legii civile in ceea ce privește art. 269 alin. 1 din Codul muncii in modificarea survenita prin dispozițiile 237/25.07.2007, precum si Decizia nr. XL din 7 mai 2007.
Recursul este neintemeiat pentru urmatoarele motive ce vor fi dezvoltate in continuare: Potrivit art. 329 Codul d e procedura civila - Procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitar a legii pe întreg teritoriul României, s cear Înaltei Curți de Casație și Justiție s se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judectorești. Deciziile prin care se soluționeaz sesizrile se pronunț de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se public în Monitorul Oficial al României, Partea Soluțiile se pronunț numai în interesul legii, nu au efect asupra hotrârilor judectorești examinate și nici cu privire la situația prților din acele procese. Dezlegarea dat problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin Decizia nr. XL(40) din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație si Justiție a dmis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție si a stabilit urmatoarele:
În cadrul litigiilor de munc privind atragerea rspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de munc sau contractul individual de munc cuprinde clauze exprese în acest sens.
In considerentele Deciziei mentionate Inalta C de Casatie si Justie a precizat urmatoarele: "Atât timp cât natura juridic a rspunderii patrimoniale, reglementat de Codul muncii, este o varietate a rspunderii civile contractuale, cu anumite particularitți imprimate de caracterul raporturilor de munc, între care și aceea stabilit derogatoriu, prin art. 269 alin. (1) și art. 270 alin. (1) potrivit creia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident c în temeiul unei astfel de rspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul rspunderii civile delictuale.
Or, în raport cu regula proprie dreptului comun în materia rspunderii contractuale, potrivit creia daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite, în cadrul unei asemenea rspunderi, decât cu titlu de excepție, înseamn c acordarea lor nu este posibil decât în cazul când exist o dispoziție legal care le prevede sau atunci când s-a stipulat expres în contractul încheiat.
Așa fiind, se impune s se considere c, în temeiul rspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementat în art. 269 alin. (1) din Codul muncii, pot fi acordate daune morale salariaților numai în ipoteza în care legea le prevede ori au fost inserate în contractul colectiv de munc sau în contractul individual de munc anumite clauze referitoare la rspunderea angajatorului și pentru asemenea daune".
Art. 269 alin. (1) din Codul muncii, in reglementarea inițiala, in vigoare la data desfasurarii faptelor ce fac obiectul prezentei acțiuni prevedea c "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale, s îl despgubeasc pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legtur cu serviciul".
Aceste dispoziții, in interpretarea data prin Decizia nr. XL/2007 sunt cele care isi gsesc aplicare in prezentul litigiu si nu cele reglementate prin 237/2007, lege care a intrat in vigoare la o data ulterioara desfasurarii faptelor.
Analizând dispozițiile contractului colectiv de munca 2004-2008 si contractului individual de munca al recurentului se constata ca acestea nu cuprind dispoziții privind acordarea de daune morale.
In raport de prevederile art.269 alin. 1 Codul muncii, in redactarea inițiala si de prevederile Deciziei nr. XL/2007, obligatorie pentru instanța, Curtea retine ca in lipsa unor prevederi exprese in lege, in contractul colectiv de munca si in contractul individual de munca, care sa prevad acordarea de daune morale, recursul formulat de ctre recurent este neîntemeiat, motiv pentru care va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 34 din 14 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SUCURSALA și CASA JUDEȚEAN DE PENSII M, având ca obiect despgubire.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 02 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Bunea - - | Judector, - --- | Judector, - |
Grefier, |
Red. Jud.
//
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
