Despăgubire contencios administrativ. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 592/R-CM
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.262 din 21 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecata în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani, calculată conform prevederilor legale, corespunzătoare numărului de concediu de odihnă neefectuat în anul 2006de către asistenții maternali profesioniști, înscriși în lista anexă care face parte din prezenta cerere, din motive neimputabile acestora, prezența lor în cadrul unității fiind necesară pentru asigurarea funcționării normale a serviciului.
S-a solicitat reactualizarea acestor sume la data plății.
De asemenea, s-a solicitat constatarea nulității absolute a acordurilor exprimate de asistenții maternali profesioniști prin care dreptul lor la efectuarea concediului de odihnă a fost limitat și chiar anulat.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în conformitate cu prevederile legale asistenții maternali profesioniști au calitatea de salariați ai Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, desfășurându-și activitatea în baza unui Contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, beneficiind de drepturile de personal prevăzute de legislația muncii pe perioada existenței raporturilor de muncă.
Deși în contractele individuale de muncă ale asistenților maternali profesioniști sunt prevăzute drepturile la concediul de odihnă, sau compensarea în bani în cazul neefectuării acestora, aceste drepturi nu au fost acordate în funcție de prevederile legale și contractuale.
Soluția concretă aleasă de reprezentanții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de a solicita acordul asistenților maternali de a menține copilul în plasament în perioada în care aceștia erau pontați ca fiind în concediu de odihnă, anulează practic latura nepatrimonială a dreptului la concediu de odihnă, constând în însăși efectuarea concediului, în folosirea timpului liber, în suspendarea obligației salariatului de a presta munca, ceea ce atrage nulitatea absolută a respectivului acord.
În drept au fost invocate disp.art. 67 și art. 68 lit.a din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art.8 alin.1 și art. 11 lit.a și b din nr. 217, art. 1 alin.1 și 2 și art. 2 lit.b din OG nr. 29/1995, art. 111 Codul muncii, art. 9 din Legea nr. 6/1995, art. 8 și art. 16 din nr. 250/1992 republicată, Contractul colectiv de muncă și prevederile contractelor individuale de muncă ale fiecărui asistent maternal.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm V arătând că asistenții maternali profesioniști au beneficiat pentru anul 2006 de concediu de odihnă și de toate drepturile salariale aferente anului în curs.
Asistenții maternali care nu au beneficiat de concediul de odihnă, sunt salariați care au refuzat verbal să solicite în scris efectuarea concediului în anul în curs și în anul următor motivând că, după efectuarea acestui concediu nu li se mai încredințează același copil pe care l-au avut în plasament sau că nu doresc separația de copilul pe care îl au în plasament.
S-a mai arătat că profesia de asistent maternal profesionist este reglementată de legea specială și anume HG nr. 679/2003 care prevede pe lângă alte obligații pe care le are asistentul maternal și obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
Prin sentința nr.262/21.03.1008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului V, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm Vas usținut că în anul 2006 asistenții maternali profesioniști enumerați în lista anexă (filele 23-39 dosar), nu au beneficiat nici scriptic nici faptic de zile efective de concediu de odihnă sau de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat din motive neimputabile lor.
Acest lucru a fost contrazis de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, care arată că pentru anul 2006 asistenții maternali au beneficiat în urma solicitării de concediu de odihnă și de toate drepturile salariale aferente anului în curs.
Potrivit disp.art. 23 din OG nr. 10/2007 "personalul contractul din sectorul bugetar are dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă și la alte concedii în condițiile legii".
Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul în care, din motive justificate personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârșitul anului următor.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor juridice de muncă".
În raport de dispozițiile textului de lege sus menționat, s-a constatat că, reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm. V nu poate solicita compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2006.
Compensarea este permisă numai în cazul încetării raporturilor juridice de muncă, ceea ce în speță nu este cazul.
Pe de altă parte, în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității nu există prevederi referitoare la compensarea în bani a concediului de muncă neefectuat.
Reclamantul a susținut că asistenții maternali profesioniști, din motive neimputabile acestora nu au efectuat concediul de odihnă în anul 2006, prezența lor în cadrul unității fiind necesară pentru asigurarea funcționării normale a serviciului.
Chiar în această situație, raportat la alin.4 al art. 23 din OG nr. 10/2007, angajatorul este obligat să acorde concediu până la sfârșitul anului următor, neexistând posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Față de cele arătate, cererea privind plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2006 a fost respinsă.
A fost respinsă, de asemenea, și cererea prin care se solicită constatarea nulității absolute a acordurilor exprimate de asistenții maternali profesioniști, privind acordul de limitare sau anulare a concediului de odihnă întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de acorduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a respins acțiunea acestora, încălcând dispozițiile legale invocate, nesocotind starea de fapt, respectiv faptul că reclamanții au fost privați de un drept recunoscut prin lege.
Recurentul susține că nu s-a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, ci despăgubiri pentru neacordarea acestuia. Se menționează că în anul 2006, asistenții maternali profesioniști nu au beneficiat de concediu de odihnă, pe perioada în care figurau într-un astfel de concediu, fiind nevoiți să păstreze copiii aflați în plasament. Aceștia susțin că dreptul la concediul de odihnă plătit este un drept constituțional, garantat de art.41 alin.2 din Constituție; art.39 alin.1 lit.c; art.139 și art.145 din Codul muncii, precum și de OG nr.10/2007.
Se susține că în mod eronat s-a stabilit că asistenții maternali au solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, în realitate, aceștia solicitând despăgubiri pentru neacordarea efectivă a concediului legal de odihnă, dispozițiile art.16 din HG nr.250/1992 interzicând orice convenție prin care se renunță total sau parțial la concediul de odihnă.
Prin întâmpinarea de la filele 95-98 dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea sentinței de la fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
Recurentul-reclamant, prin acțiunea formulată, solicită despăgubiri pentru neefectuare concediului de odihnă pe anul 2006, precizând că aceste despăgubiri reprezintă compensarea în bani. Drept urmare, este neîntemeiată critica din recurs, în sensul că acesta nu a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în care se încadrează motivul de recurs.
Analizând sentința și în baza dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, curtea are în vedere dispozițiile art.10 alin.1 lit.f din HG nr.679/2003, potrivit cărora, asistentul maternal are obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de angajator.
Pe de altă parte, dispozițiile art.141 alin.4 din Legea nr.54/2003, prevăd că o compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V nu există prevederi referitoare la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Dispozițiile art.23 alin.4 din OG nr.10/2007, prevăd obligația angajatorului de a acorda concediu de odihnă până la sfârșitul anului următor, în situația în care salariații nu și-au efectuat concediul de odihnă în anul 2006, neexistând posibilitatea compensării în bani a acestui concediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI cu sediul în Rm V, B-dul - nr. 28, județul V, împotriva sentinței civile nr.262 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Rm.V, B-dul - nr. 28, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
07.10.2008.
Red.
/EM/ 2ex
Jud.fond;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu
