Despăgubire contencios administrativ. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR.6/F-CM
Ședința publică din 13 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Cristina
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VÂLCEA, CURTEA DE APEL PITEȘTI, expert în domeniul discriminării fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATREEA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă, prin serviciul registratură, cerere din partea pârâtului Ministerul Justiției prin care solicită amânarea cauzei în temeiul art.156 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea respinge cererea de amânarea cauzei în temeiul art.156 alin.1 Cod procedură civilă, formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată acțiunea în stare de judecată și trece la soluționarea ei.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 05 decembrie 2008, reclamanții, și -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL VÂLCEA, Curtea de APEL PITEȘTI și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata despăgubirilor cauzate de discriminare reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa 1 lit.A pct.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 (respectiv 10 aprilie 2006) la zi și în continuare până la data eliminării discriminării, reactualizate conform indicelui de devalorizare monetară și cu dobânda legală aferentă, conform art.1088 cod civil și nr.OG9/2005, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Reclamanta solicită acordarea drepturilor respective începând cu data de 10 mai 2006, începând cu data de 15 august 2007 și - începând cu data de 23 octombrie 2008.
Se arată în motivarea acțiunii că prin hotărârea nr.185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art.28 alin.4 din nr.OUG24/2004 modificate prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.508/2004 au instituit o discriminare directă între reclamanți, magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
De aceea în expunerea de motive preliminară din nr.OUG27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, vizându-se eliminarea inegalităților existente în sistemul de salarizare al magistraților.
Se arată de asemenea că potrivit art.11 alin.(1) din nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit art. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Procurorii de la cele două direcții sunt salarizați la nivelul funcțiilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin prevederile menționate se stabilește un tratament diferențiat între magistrații încadrați în cele două direcții și ceilalți magistrați.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și a fost justificată prin necesitatea de a se asigura incoruptibilitatea acestora, de a se intensifica lupta împotriva fenomenului corupției și prin gravitatea infracțiunilor date în competența acestor structuri.
Deși scopul urmărit este unul legitim, metoda de atingere nu este adecvată deoarece incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații la toate nivelele de judecată și în toate cauzele. Aceasta cu atât mai mult cu cât la soluționarea cauzelor penale privind fapte de o gravitate sporită participă și judecătorii.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al aceleiași convenții, art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art.23 alin.2 din Declarația universală a drepturilor omului, art.2 din nr.OUG27/2007 și art.1 și 2 din nr.OG137/2000, completată și modificată.
Examinând actele dosarului în lumina dispozițiilor legale instanța constată următoarele:
În interpretarea art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
În speța de față dreptul protejat prin interzicerea discriminării este recunoscut de normele interne, respectiv de art.5 și 6 din Codul muncii, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar orice salariat are dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunităților Europene consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală a lucrătorilor de sex masculin și de sex feminin.
În cauza Defrenne//1976 Curtea Europeană de Justiție a interpretat norma comunitară în sensul că interdicția discriminării în materia remunerării salariaților are caracter imperativ, se impune autorităților publice.
În considerarea celor reținute mai sus și a prevederilor art.20 din Constituția României, instanța consideră că este necesar a se analiza dacă tratamentul diferențiat de salarizare a judecătorilor pe de o parte și a procurorilor numiți la și, pe de altă parte, este discriminatoriu.
În analiza tratamentului discriminatoriu trebuie stabilit mai întâi dacă reclamanții, judecători la Judecătoria Horezu și procurorii care funcționează în cadrul sau se află în situații analoage sau comparabile.
Potrivit art.1 din Legea nr.508/2004, modificată și completată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.
Condițiile de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri sunt reglementate de dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și completată.
Aceștia pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar la data încetării activității în cadrul revin la parchetul la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.
Potrivit art.80 din lege, Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Art.87 prevede că se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului șef al, cu avizul
Având în vedere aceste prevederi, se reține că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile, întrucât funcționează la instanțe/parchete de grad diferit.
Iar indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și a magistraților asistenți se stabilește, în conformitate cu prevederile art.3 din nr.OUG27/2006, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal, stabilită prin anexa la nr.OUG27/2006, la care trimit dispozițiile art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Câtă vreme cele două categorii de personal nu se află în situații analoage, analiza celorlalte elemente ale tratamentului discriminatoriu nu mai este necesară. De astă dată funcționează principiul diferențierii salariilor după funcția îndeplinită.
Nici analiza condițiilor de încadrare sau promovare în funcție a procurorilor în cele două structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se impune deoarece se invocă drept temei al acțiunii în despăgubire discriminarea în privința plății drepturilor salariale, și nu în privința accesului la o funcție.
Se va reține prin urmare că în cauză nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât tratamentul diferit nu vizează persoane aflate în situații analoage și se va respinge cererea de plată a despăgubirilor.
Față de soluția dată asupra capătului principal de acțiune vor fi respinse și cererile accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Horezu, cu sediul în H,-, județul V, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1-2, județul V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistenți judiciari, Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
15 ex./14.01.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Cristina
