Despăgubire contencios administrativ. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.60/CM
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 166/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în G,-, - 12,. 2,. 4, județul G, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă -. C, consilier juridic, conform delegației nr.28/2.02.2010 - depusă la dosarul cauzei, lipsind intimatul pârât -.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, după care;
Instanța, în temeiul disp.art. 306.pr.civ. invocă din oficiu nulitatea recursului declarat de reclamanta -. C, având în vedere că hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 3.06.2009 iar recursul a fost declarat la data de 23.10.2009.
Reprezentantul recurentei arată că a fost clarificat acest aspect la un termen anterior iar instanța a constat că hotărârea tribunalului a fost comunicată la vechiul sediu al societății reclamante, neținându-se seama că s-a solicitat comunicarea la domiciliul ales din C,-.
Instanța, verificând actele și înscrisurile dosarului constată că recursul a fost declarat în termen, întrucât instanța de fond nu a comunicat hotărârea la domiciliul ales al reclamantei.
Reprezentantul recurentei precizează că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că reprezentantul recurentei nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante -. C, având cuvântul solicită admiterea recursului, obligarea intimatului la repararea bunului, în limita sumei de 3000 Euro.
Precizează reprezentantul recurentei că instanța de fond, în motivarea hotărârii nu a făcut aplicarea prevederilor art. 270 alin.1 din Codul muncii republicat și nu a făcut nici o trimitere la normele și principiile răspunderii civile contractuale, care ar fi trebuit să stea la baza soluționării cauzei.
Potrivit art. 270 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Mai arată reprezentantul recurentei că intimatul a fost angajat în funcția de căpitan fluvial și nu a respectat regulamentul fluvial despre a cărei obligativitate avea cunoștință.
Consideră reprezentantul recurentei că prejudiciul este dovedit prin recunoașterea salariatului iar evaluarea este făcută de unitate.
Totodată, reprezentantul recurentei menționează că intimatul nu a anunțat în termen de 48 de ore angajatorul. a aflat de incident abia în data de 05.08.2008.
Apreciază că instanța de fond nu trebuia să rețină disp.art. 287 Codul muncii, întrucât răspunderea nu incumbă exclusiv armatorului, fiind vorba de o răspundere în baza unui contract.
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.166/09.02.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL precum și cererea reconvenționala formulată de pârâtul reconvenient -.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii sumei de 3000 euro, reprezentând daune materiale aduse bunurilor societății.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza contractului individual de muncă nr.-/29.07.2008 pârâtul a fost angajat în cadrul societății, ocupând funcția de căpitan al navei fluviale.
Începând cu data de 17.07.2008 nava a plecat în marș spre portul către portul - Bulgaria având ca dată de sosire 24 - 26.07.2008.
În data de 24.07.2008, în zona Porțile de din vina exclusivă a pârâtului care a executat o manevră greșită, s-a produs avarierea, respectiv coliziune navei cu unul din stâlpii de beton ai avanpostului ecluzei, generând deformații în zona briului de rezistență prova babord pe o porțiune de circa 1m pătrat.
Pentru repararea acestor avarii a fost contactată - & Motor SRL care a estimat lucrările de reparare la suma de 3.000 euro.
Apreciind că pârâtul se face vinovat de producerea acestei pagube, reclamanta a solicitat în temeiul dispozițiilor art.270 și următoarele din Codul muncii admiterea acțiunii.
Instanța a constatat că la momentul investirii sale cu soluționarea prezentei cauze, reclamanta nu avea înregistrat în patrimoniu un prejudiciu, astfel încât, angajarea răspunderii patrimoniale s-a solicitat doar în baza unei oferte de reparații, care potrivit susținerilor reclamantei a fost de 3.000 euro, însă nu a fost dovedită prin nici un înscris.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul - ca element fundamental al acestui tip de răspundere - trebuie să îndeplinească cumulativ anumite trăsături, respectiv să fie real, cert, actual, să fie cauzat direct angajatorului și material.
Lipsa fie și a unei singure trăsături dintre cele enunțate, are drept urmare constatarea inexistenței prejudiciului sau a imposibilității dovedirii acestuia, consecința juridică a unei astfel de împrejurări fiind exonerarea de răspundere a angajatului.
În aceste condiții, s-a constatat că paguba ce se solicită a fi acoperită de către pârât nu a fost dovedită, deși potrivit dispozițiilor art. 287 Codul munciis arcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, iar din această perspectivă răspunderea salariatului nu poate opera.
Chiar dacă s-ar reține că pârâtul se face vinovat de neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu specifice funcției ocupate, câtă vreme nu s-a dovedit concret că repararea avariei produsă în urma incidentului din data de 24.07.2008 necesită alocarea sumei de 3.000 euro de către reclamantă, salariatul nu poate fi obligat să suporte contravaloarea în lei a acestei sume.
Dealtfel, dauna ar fi putut fi acoperită prin îndestularea poliței de asigurare nr./14.05.2008, dacă evenimentul maritim s-ar fi raportat autorităților navale, fapt pentru care nu poate fi răspunzător pârâtul, întrucât acesta a consemnat în registrul de bord că " raportul de avarie întocmit a fost înaintat armatorului în vederea reparării baselei produse, prin asigurător". Prin urmare culpa pentru neacoperirea pagubei prin îndestularea poliței de asigurare revine armatorului care nu a înțeles să raporteze în termen util autorităților navale incidentul produs.
În ceea ce privește cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000 euro cu titlu de daune morale, instanța a constatat că prin probatoriul administrat nu s-a dovedit împrejurarea că urmare a atitudini sale, angajatorul a adus atingere prestigiului de căpitan de navă, funcție ocupată de pârâtul reconvenient, aspect față de care cererea reconvențională urmează a fi respinsă ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. reclamanta a fost obligată către pârât la plata sumei de 4.130,99 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamanta - SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în conf. cu disp. Art. 304 pct. 7,8,9 cod procedură civilă.
Arată recurenta, ca instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art. 270 alin.1 Codul muncii și nicio trimitere la normele și principiile răspunderii civile contractuale deși acestea ar fi trebuit să stea la baza soluționării cauzei.
De asemenea în mod greșit a reținut instanța de fond ca societății îi revine culpa pentru neacoperirea pagubei prin îndestularea poliței de asigurare.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, recurenta a dezvoltat criticile formulate inițial, arătând ca, în funcția de căpitan de nava, pe care o ocupa pârâtul, acesta nu a respectat regulamentul fluvial deși avea cunoștința despre aceasta obligație.
De asemenea, nu s-a putut apela la polița de asigurare deoarece pârâtul nu a anunțat evenimentul în 48 de ore iar armatorul a aflat de incident abia în data de 05.08.2008.
Intimatul a fost legal citat dar nu a depus întâmpinare și nu a fost prezent la dezbateri.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate, Curtea constata ca recursul este întemeiat.
Reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtului în baza raportului de munca existent intre părți, plecând de la premiza ca acesta este singura persoana culpabila pentru prejudiciul cauzat navei.
Pentru a fi antrenata răspunderea patrimoniala a salariatului, conform art. 270 Codul muncii, trebuie sa fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv:calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicita și personala a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta și prejudiciu, culpa salariatului.
Făcând trimitere la acest text, instanța de fond a reținut în mod corect ca numai întrunirea cumulativa a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială și ca lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
În virtutea obligației ce-i revine conform art. 287 Codul muncii reclamanta a făcut dovada calității de salariat a pârâtului și a faptului că avarierea navei s-a produs în perioada cât acesta iși exercita atribuțiile de serviciu.
Aceste aspecte rezulta din contractul individual de munca și raportul de eveniment din 24.07.2008.
De asemenea, s-a făcut dovada ca prejudiciul exista iar în legătură cu întinderea prejudiciului, instanța trebuia să pună în discuția părților administrarea unor probe pertinente în cazul în care din actele depuse nu se putea deduce caracterul cert.
Cu privire la prejudiciu societatea a depus la dosar două oferte de reparații ale unor firme specializate în reparații nave care au estimat costurile pentru reparația navei MS la peste 3000 euro.
În aceste condiții instanța avea obligația, pe baza prezumțiilor avansate de societate, să stabilească dacă pentru evenimentul care a dus la avarierea navei este culpabil salariatul, dacă acesta a acționat cu vinovăție sau au existat cauze exoneratoare de răspundere, daca a respectat sau nu, sarcinile stabilite în fișa postului și regulamentul fluvial.
Instanța a respins acțiunea cu motivarea ca atâta "vreme cât nu s-a făcut dovada întinderii prejudiciului, nu se poate reține că pârâtul se face vinovat de producerea unei pagube în cuantum de 3000 euro", condiționând în acest fel societatea de achitarea în avans a c/val. reparațiilor.
Ori procedând în această manieră, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 312 cod procedură civilă care impun casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se va analiza cererea sub toate aspectele invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă " ", cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 166/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în G,-, - 12,. 2,. 4, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red. Jud. /12.02.2010
- gref. -
4 ex./15.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm spre competentă soluționare dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, privind recursul civil formulat de recurenta reclamantă " ", împotriva sentinței civile nr. 166/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect despăgubire, întrucât prin decizia civilă nr. 60/CM/02.02.2010 Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.
Prezentul dosar conține ______file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța (89 file) și suplimentul dos- al Tribunalului Constanța (6 file).
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
