Despăgubire contencios administrativ. Decizia 616/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.616/CM
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str. - din 22 decembrie 2. nr. 43, -. 3,. 34, județ C, în contradictoriu cu intimații pârâții TEATRUL NAȚIONAL DE ȘI BALET " ", cu sediul în C,-, județ C, și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009 și apoi la 26.10.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean C și Teatrul de Balet, anularea deciziei nr.171/10.09.2004 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale și reglementarea situației juridice cu privire la încetarea contractului său individual de muncă. La termenul din data de 31.10.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și plata drepturilor salariale indexate cu rata inflației și dobânzile legale.
Pârâtul Consiliul Județean Cai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive iar la termenul din data de 23.01.2008, reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată Consiliul Județean C și Teatrul de Balet solicitând introducerea în cauză a Național de și Balet ca successor al de Balet.
Prin încheierea din data de 20.02.2008, Tribunalul a respins cererea reclamantului reținând că la data introducerii acțiunii, se realizase deja fuziunea și prin sentința civilă nr. 359/26.03.2008 a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Teatrul de Balet invocată din oficiu și a anulat acțiunea reclamantului deoarece Teatrul de Balet nu mai există datorită hotărârii Consiliului Județean C nr. 151/19.08.2004 și sentința civilă nr. 32/25.01.2006 a Tribunalului Iași.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Constanța care a dispus casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat pe greșita aplicare a dispozițiilor art. 132 pr. Civ.
După reluarea judecății,reclamantul a precizat că se judeca în contradictoriu cu Teatrul Național de și Balet în calitate de pârât.
Teatrul Național de și Balet a invocat excepția tardivității formulării cererii deoarece decizia contestată este din 21.08.2004 iar contestația este formulată la data de 07.09.2007 și excepția lipsei calității procesual pasive deoarece între pârât și reclamant nu există nici un raport de muncă, instituția neavând calitatea de angajator.
Prinîncheierea de ședință din data de 14.01.2009,s-a admis excepția tardivității formulării cererii cu referire la capătul de cerere privind anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, termenul de contestare fiind de 30 de zile conform disp. art. 283 alin. 1 lit. a codul muncii, iar în privința capătului de cerere ce vizează plata daunelor, s-a apreciat că termenul general de 3 ani este respectat în cauză, conform disp. art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii și art. 1 și 3 din Decretul 167/1958.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a Teatrul Național de și Balet considerându-se că acest pârât întrunește dubla identitate de persoană chemată în judecată și debitorul obligației ce se cere a fi executată.
Prin sentința civilă nr.160/04.02.2009, Tribunalul Constanțaa respins capătul de cerere privind contestarea deciziei nr.171/2004 ca tardiv formulat.
S-a respins ca nefondata cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale.
A fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei, cererea reclamantului de obligare la plata daunelor materiale și morale s-a apreciat ca este ca nefondată având în vedere ca astfel de daune sunt justificate numai în cazul în care se dovedește că a avut loc o concediere nelegală.
Datorită tardivității formulării contestației, astfel de daune nu mai au suport legal.
De asemenea dacă salariatul dovedește că prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea sa au fost încălcate sau afectate prin măsura dispusă de angajator, salariatul are dreptul și la daune morale insa această cerere de despăgubiri presupune primordial existența unui prejudiciu moral adus salariatului, a cărui întindere să fie probată sau prezumată și în legătură cu care reparația patrimonială să fie de natură a-l acoperi în întregime sau parțial.
În speță, reclamantul nu a dovedit aceste condiții, astfel că acțiunea sa a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe dar și împotriva încheierii pronunțată la data de 14.01.2009, reclamantul a declarat recurs, arătând că aceste hotărâri sunt pronunțate cu aplicarea greșita a legii, iar instanța nu și-a exercitat rolul activ.
Excepția tardivității, excepție preemtorie și dirimantă, a fost soluționată de instanță cu aplicarea greșită a art.283 din Codul muncii, apreciind greșit caracterul și obiectul cererii, respectiv instanța a considerat aplicabile prevederile alin.1 al art.283 din Codul muncii, considerând că a contestat peste termenul legal decizia de concediere și că a solicitat anularea acesteia.
Rezultă cu claritate faptul că reclamantul a solicitat instanței doar să constate faptul că a fost concediat ilegal, cu nerespectarea procedurii prealabile obligatorii și mai mult, așa cum a reieșit din însăși cercetarea judecătorească, decizia de concediere era lovită de nulitate absolută, fiind emisă de o persoană juridică lipsită de capacitate de exercițiu și de capacitate de folosință.
Cu privire la despăgubirile solicitate, consideră că instanța a soluționat acest capăt de cerere fără a-și exercita rolul activ, apreciind ca fiind necesară și suficientă probațiunii doar soluționarea excepției tardivității în cererea de anulare a deciziei de concediere, cerere neformulată și nesusținută de reclamant, astfel că în mod evident instanța s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut, omițând să se pronunțe asupra cererii de constatare a caracterului nelegal al concedierii.
Cererea de constatare a nelegalității unei măsuri aparținând unei persoane fără capacitate de exercițiu și folosință, nu poate fi asimilată unei cereri de anulare a unui act administrativ. În speță, angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului se justifică și se susține prin existența unei fapte ilicite, păgubitoare (concediere nelegală) a unui prejudiciu determinabil (aspect pe care instanța nu l-a pus în discuția părților) și a unei strânse și directe legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit respectiv lipsirea reclamantului de mijloacele necesare traiului prin acțiunea ilicită de concediere.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 164/2004, reclamantului i-au încetat raporturile de muncă pentru funcția de economist pe care o ocupă în cadrul de Balet.
Aceasta decizie a fost contestată în data de 07.09.2007 și s-au solicitat cu această ocazie daune materiale și morale.
Dacă inițial reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei, ulterior a formulat precizări și a arată că dorește să fie despăgubit pentru prejudiciul material și moral suferit. Aceasta cerere a constituit obiectul dedus judecății, iar instanța s-a pronunțat în limitele investirii sale, conform art. 129 alin.5 cod procedură civilă.
După casarea primei sentințe, reclamantul a răspuns la excepțiile invocate de Teatrul Național de și Balet referitoare la tardivitatea contestației și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
În ce privește excepția tardivității, reclamantul a precizat că această excepție este inadmisibilă, atâta vreme cât a formulat acțiunea în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Se referea astfel, la capătul de cerere privind despăgubirile. Nu se regăsește în niciuna dintre cererile precizatoare, invocată vreo excepție de nulitate absolută întemeiată pe lipsa cercetării prealabile sau lipsa capacității de exercițiu a organului emitent.
Chiar dacă excepția nulității absolute poate fi invocată și din oficiu de către instanța, nu se poate reține însă în speță de față, vreo omisiune a instanței de fond atâta vreme cât decizia de desfacere a contractului de muncă a avut ca temei "dizolvarea angajatorului" și nicidecum culpa reclamantului pentru a verifica dacă s-a efectuat sau nu, cercetarea disciplinară a acestuia.
Răspunzând la excepție, reclamantul s-a referit numai la cererea pentru plata despăgubirilor materiale și morale și a considerat că aceasta este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
Aceste apărări au fost reținute de către instanța de fond dar numai în ce privește capătul de cerere subsidiar, ceea ce a făcut ca excepția tardivității să fie admisă numai cu privire la decizia nr. 171/2004 și să se analizeze pe fond capătul de cerere care viza plata despăgubirilor.
Înainte de a solicita plata unor despăgubiri ca urmare a emiterii unei decizii, trebuie mai întâi să ceri anularea acelei decizii pe care o consideri nelegală și o astfel de contestație se adresează instanței competente în termen de 30 de zile de la emiterea ei de către angajator astfel cum prevede și art.283 alin 1 litera "a" cod procedură civilă.
Plata despăgubirilor materiale sau morale, reprezintă o cerere subsidiară care depinde de modul de soluționare al cererii principale.
Atâta vreme cât decizia - cauzatoare de prejudicii - nu a putut fi analizată de către instanță ca urmare a formulării cu întârziere a acestei contestații, cererea de plata a prejudiciului apare lipsită de temei legal, deoarece acest prejudiciu se raportează doar la măsura care a dus la crearea prejudiciului invocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva încheierii din 14.01.2009 și împotriva sentinței civile nr. 160/2009, va fi respins ca nefondat.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, apărătorul intimatei pârâte a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, însă în lipsa unor dovezi care să ateste cuantumul acestor cheltuieli, Curtea va respinge aceasta cerere întemeiată pe dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, str. - din 22 decembrie 2. nr. 43, -. 3,. 34, județ C, în contradictoriu cu intimații pârâții TEATRUL NAȚIONAL DE ȘI BALET " ", cu sediul în C,-, județ C, și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, ca nefondat.
Respinge cererea de obligare a recurentului la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.-/16.11.2009
Tehnored.disp.gref.RD/2ex./ 19.11.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
