Despăgubire contencios administrativ. Decizia 662/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.662
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER -- -
-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1315/28.08.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, domiciliată în G,-, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 15.10.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1315/28.08.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 476 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - SRL G, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.241.72 lei, reprezentând lipsuri în gestiune, precum și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că pârâta este salariata reclamantei în funcția de gestionar - achizitor pe durata nedeterminată.
A susținut ca în data de 29.08.2006, s-a procedat la inventarierea bunurilor, proprietatea reclamantei, aflate în gestiunea pârâtei, inventarierea având loc în temeiul disp. art. 3 pct. a din Norma din 2004, privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobată prin. nr. 17653/2004, care prevede că inventarierea va avea loc ori de câte ori sunt indici că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere.
Reclamanta a mai menționat că inventarierea s-a realizat prin lichidare, predarea bunurilor din gestiune s-a făcut personal de către gestionar, iar după predare a rezultat o diferență de 410 kg deșeu inox care nu au fost găsite în gestiunea pârâtei și pentru care a refuzat să facă precizări în Nota explicativă. Odată cu ocazia efectuării inventarierii în data de 29.08.2006.
A precizat că în urma acestei acțiuni s-a încheiat Procesul -verbal de inventariere nr. 38/29.08.2006, în care s-au consemnat lipsurile constatate în gestiunea pârâtei.
Se mai susține că procesul verbal de inventariere, împreună cu Declarația pârâtei, privind inventarierea gestiunii, lista de inventariere.
Raportul de închidere lunară mărfuri și Nota explicativă au stat la baza emiterii deciziei de imputare nr. 32/29.08.2006, în care se menționează că a fost constatată o pagubă în sumă de 2.248,72 lei, iar gestiunea supusă analizei, i s-a adus la cunoștință pârâtei în data de 29.08.2006.
În susținerea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 25 alin. 1 nr. 22 /1969, privind angajarea gestionarilor, disp. art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, și art. 998 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare ( fila 16 la dosar) prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A susținut că situația de fapt este prezentată de reclamantă cu rea credință, întrucât nu există nici o înregistrare întocmită, potrivită Legii nr. 22/1969 sau Legii nr. 82/1991, din care să rezulte că pârâta ar fi primit în gestiunea de care răspundea cantitatea de 410 kg, deșeuri inox.
Se mai arată că în legătură cu situația acestor deșeuri din inox, societatea a formulat plângere penală împotriva pârâtei, 36 din Legea nr.22/1969, art. 214.pen., art. 215/1 pen. și art. 221.pen. dar prin rezoluția nr. 5841/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a fost confirmată propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de pârâtă pentru săvârșirea vreuneia dintre aceste fapte.
Susține pârâta că în cursul anchetei penale situația de fapt a fost corect reținută în sensul că societatea reclamantă cu acceptul pârâtei, a deschis un punct de lucru în curtea imobilului proprietatea acestuia, deșeurile metalice care erau achiziționate, fiind depozitate acolo.
Totodată s-a menționat că deșeurile de inox au fost aduse în curtea pârâtei de o persoană necunoscută de la care pe baza unei înțelegeri directe care nu avea nici o legătură cu funcția pe care o îndeplinea le-a cumpărat, născându-se obligația să le declare în vederea înregistrării în gestiunea societății.
În probatoriu, a depus înscrisuri.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Pârâta este salariată reclamantei - SRL G în funcția de gestionar-achizitor, potrivit copiei contractului de muncă, încheiat pe perioada nedeterminată ( fila 3 la dosar).
În conformitate un disp. art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca lor, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa ) salariatului.
De asemenea, numai întrunirea cumulativă a acestor condiții legale, atrage răspunderea patrimonială, lipsa unuia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
În cauză, din Rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale emisă de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați nr. 5841/P/ 2006( filele 19-20 la dosar), s-a reținut că deșeurile de inox ce se impută pârâtei, au fost lăsate la punctul de lucru, fiind achiziționate de la o persoană necunoscută de soții în nume personal și nu pentru societate, punctul de lucru aflându-se în curtea casei ai cărei proprietari sunt aceștia, piesele fiind depozitate în imobilul lor.
Ca urmare, deșeurile de inox nu au intrat niciodată în gestiunea pârâtei, nefiind documente de intrare în gestiune, ci erau proprietatea personală a acesteia în consecință, pârâta nu avea obligația să le declare în scris, așa cum susține reclamanta.
Totodată nu se poate reține lipsa din gestiune ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, ori însușirii de către pârâtă a deșeurilor din carton, deoarece așa cum rezultă din procesul verbal de inventariere (fila 4 la dosar), lipsa deșeurilor de carton s-a datorat necomunicării numărului de aviz de către secretara societății.
În acest caz, pârâta neavând numărul de aviz, a menționat cantitatea de hârtie vândută doar pe un caiet, neputând-o înregistra în fișele de magazie, iar menționarea pe un caiet arată intenția acesteia de a nu prejudicia societatea.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite, respectiv existența unor lipsuri în gestiune, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta SRL, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea iar rezoluția Parchetului pe care s-a bazat instanța și intimata în apărare este fundamentată pe o interpretare eronată a situației de fapt și pe nerespectarea prevederilor OUG nr. 16/2001.
De asemenea, a invocat faptul că rezoluția respectivă nu este definitivă, împotriva soluției primite fiind formulată plângerea ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Galați.
În ceea ce privește celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale a intimatei, a arătat că fapta săvârșită este în legătură cu munca sa, s-a cauzat un prejudiciu societății iar între fapta ilicită și prejudiciu există o legătură directă de cauzalitate. a rezultat și vinovăția intimatei urmărindu-se obținerea unui câștig necuvenit.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1.pr. civilă.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar extras a hotărârii pronunțată de către Judecătoria Galați prin care s-a respins, la data de 19.12.2007, plângerea formulată de petenta recurentă împotriva rezoluției nr. 557/II/2/2007 din 30.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, recursul declarat de către petentă împotriva acestei hotărâi, fișa postului intimatei, act adițional la contractul individual de muncă.
La solicitarea instanței, recurenta a depus la dosar decizia nr. 102/2006, lista de inventariere, nota explicativă a intimatei, procesul-verbal de inventariere, fișa de magazie, declarații extrajudiciare a unor alți angajați ai societății, declarație de inventarierea gestiunii.
Instanța, prin Încheierea din data de 25.02.2008, în baza disp. art. 244 pct. 2.pr. civilă, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a plângerii formulate de petenta recurentă împotriva rezoluției nr. 557/II/2/03.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea intimatei, care a depus și extras a soluției pronunțate de către Tribunalul Galați la data de 16.06.2008 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentă împotriva sentinței penale nr. 2259/19.12.2007 a Judecătoriei Galați.
Prin concluziile puse în fața instanțe, recurenta a reiterat motivele de recurs (inclusiv prin concluziile scrise) iar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat față de soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați prin rezoluție rămasă definitivă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurent, cât și de disp. art. 304 indice 1.civilă Cod Penal, Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurentă este neîntemeiat întrucât, instanța de recurs specializată în litigii de muncă și asigurări sociale nu are competența de a verifica legalitatea și temeinicia unei rezoluții pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, act juridic de natură penală ce se poate ataca prin alte căi procedurale specifice. Nu se poate reține, în consecință, faptul că prin rezoluție s-a interpretat greșit situația de fapt și nu s-au respectat prevederile OUG nr. 16/2001.
De asemenea, nici al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut ca întemeiat întrucât, în cursul judecării recursului, rezoluția nr. 557/II/2/03.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galația rămas definitivă, fiind respins și recursul declarat de recurentă împotriva sentinței penale nr. 2259/19.12.2007 a Judecătoriei Galați prin care se respinsese plângerea formulată împotriva rezoluției menționate.
Instanța de recurs nu va aprecia ca fondat nici al treilea motiv de recurs întrucât, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin Rezoluția amintită mai sus, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei, în urma sesizării formulate de către recurentă.
S-a reținut că punctul de lucru se află în curtea casei a cărei proprietară este și intimata, piesele practic fiind depozitate în imobilul aparținând familiei intimatei.
De asemenea, a mai reținut organul de urmărire penală că deșeurile de inox nu se aflau în gestiunea intimatei, nefiind întocmite documente de intrare în gestiune, ci erau proprietatea personală a acesteia.
Nefiind intrate în gestiune, intimata nu avea obligația se le declare în scris.
În consecință, întrucât această soluție a Parchetului, de neîncepere a urmării penale, a fost controlată de către două instanțe, se constată că în mod corect a stat la baza pronunțării soluției de către prima instanță și, astfel, nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii instanței de fond.
Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați are valoarea probantă a unui act autentic iar celelalte înscrisuri depus la dosar de către recurentă au valoarea unor înscrisuri sub semnătură privată.
Mai mult, din actele depuse de către recurentă la dosarul de recurs instanța nu reține că s-ar infirma cele reținute de organul de urmărire penală și de către prima instanță și nu se schimbă cu nimic situația de fapt.
Față de aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1315/28.08.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/17.11.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
