Despăgubire contencios administrativ. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 669/R-CM
Ședința publică din 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru pronunțare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.504 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Cauza a avut termen de judecată la 4 2008 când s-a întocmit încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta Serv Rm. Vac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat acesta la plata sumei de 7650 reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor de serviciu, precum și la plata dobânzii legale calculată la suma pretinsă cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate închirierea de autoturisme în regim de -a-car și că a deschis un punct de lucru și în municipiul C, care a fost deservit de pârâtul din prezenta cauză, angajat cu contract individual de muncă.
În timpul derulării contractului individual de muncă pârâtul a încredințat două autoturisme, unul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare B-40- și altul, marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B-01- pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 26.09.2007, unei persoane care s-a prezentat ca fiind salariat al Auto C, fără a-i solicita acesteia dovada permisului de conducere categoria B și fără ca acesta să plătească contravaloarea închirierii celor două autoturisme.
A arătat în continuare reclamanta că pârâtul a întocmit factura fiscală seria - -, nr. -/26.09.2007 pentru suma de 7650 lei fără a solicita și fără a primi această sumă, încălcând astfel obligațiile de serviciu ce rezultă din contractul individual de muncă, fișa postului, precum și din cuprinsul contractelor de închiriere.
Reclamanta mai arată că a încercat valorificarea filei CEC lăsată de reprezentantul pârâtei-debitoare, însă banca plătitoare a refuzat-o la plată întrucât trăgătorul se află în interdicție bancară, precum și datorită lipsei totale de disponibil, ba mai mult nici nu i-au fost restituite cele două autoturisme.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 270 din Codul muncii.
Prin sentința nr.504 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7650 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia, precum și dobânda legală calculată până la data plății efective. A fost obligat pârâtul și la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâtul a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea reclamantă începând cu data de 01.08.2007 și până la data de 25.11.2007, când activitatea acestuia a încetat în conformitate cu dispozițiile art.79 alin.7 din Codul muncii.
Din contractul individual de muncă și din fișa postului, rezultă că pârâtul a îndeplinit în cadrul societății reclamante funcția de agent -a-car, având ca sarcini de serviciu, printre altele, încheierea contractelor de închiriere, predarea și primirea autoturismului către și de la client, cu respectarea întru-totul a condițiilor necesare pentru încredințarea autoturismului, respectiv pentru primirea acestuia, cu mențiunea expresă că încredințarea autoturismelor se face numai persoanelor ce îndeplinesc cumulativ, la data încheierii contractului, următoarele condiții: vârsta de 21 ani și permis de conducere pentru categoria B de cel puțin 2 ani.
Din înscrisul aflat la fila 25 dosar, anexă la decizia nr.124/29.11.2007 reiese că pârâtul, după cum însuși acesta afirmă în scris, în jurul datei de 26 septembrie 2007 fost indus în eroare de o persoană care s-a prezentat ca fiind angajatul Auto, firmă de închirieri auto, care, sub pretextul că nu are disponibil la firmă, a solicitat să-i închirieze două autoturisme, i-a lăsat o filă CEC și a încheiat contractele de închiriere.
Deși în fișa postului pârâtului este înscrisă obligația acestuia de încasare a garanției de la client, în contractele de închiriere încheiate cu această persoană nu este stipulată garanția și nici nu există dovada că aceasta a fost încasată, făcându-se numai mențiunea "filă CEC".
Pentru încasarea contravalorii închirierii, respectiv suma de 7650 lei pârâtul a emis factură, care nu a putut fi încasată, dovadă fiind refuzul Sucursala D aflat la fila 23 dosar.
Coroborând actele existente la dosarul cauzei, depuse de reclamantă, cu refuzul pârâtului care, fără motive temeinice nu s-a înfățișat în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, instanța a concluzionat că acțiunea reclamantei este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel cum aceasta e reglementată de dispozițiile art. 270 din Codul muncii: existența raporturilor de muncă pe care le-a avut cu pârâtul în baza contractului individual de muncă, existența prejudiciului, a faptei culpabile a pârâtului, care în calitate de salariat nu și-a îndeplinit obligațiile de muncă din fișa postului, precum și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Pe cale de consecință a fost admisă acțiunea, conform celor arătate mai sus.
Întrucât răspunderea patrimonială, astfel cum aceasta este reglementată de art.270 Codul muncii, reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, cu particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă, potrivit dispozițiilor art.1088 Cod civil, coroborate cu dispozițiile referitoare la dobânda cuvenită în raporturile juridice civile, cuprinse în nr.OG9/2000, instanța a obligat pârâtul și la plata dobânzii legale calculată începând cu data formulării acțiunii, respectiv 5.08.2008 și până la data plăți efective și integrale.
În termen legal pârâtul a formulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul de a administra probe, deoarece, deși la primul termen de judecată pârâtul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea, totuși la următorul termen de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă.
2. Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, cu încălcarea dispozițiilor art.5 Cod procedură civilă, care reglementează competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în raza căreia pârâtul își are domiciliul.
3. La termenul de judecată din data de 3.06.2008 pârâtul nu s-a putut prezenta la judecată din motive medicale, aspect ce urmează a fi dovedit în recurs, iar pentru acest termen nici nu a fost citat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Pârâtul a formulat cerere pentru lipsă de apărare (38) la cel de-al treilea termen de judecată, din data de 6.05.2008, iar această cerere i-a fost admisă de instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul respectiv (40).
La același termen s-a dispus reluarea citării pârâtului la interogatoriu, această probă fiind încuviințată la un termen anterior, cel din data de 22.04.2008 (36).
După admiterea probei cu interogatoriu, la data de 22.04.2008, el a fost citat de trei ori cu această mențiune, pentru ședințele din datele de 6.05.2008, 20.05.2008 și respectiv 3.06.2008.
Ca urmare a neprezentării la interogatoriu la trei termene de judecată consecutive, în mod corect, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă.
Apreciază, de asemenea, Curtea că pârâtului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece, prin admiterea cererii formulate în vederea angajării unui avocat, precum și prin chemarea de trei ori la interogatoriu, instanța i-a dat posibilitatea acestuia să își formuleze apărările.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece potrivit art.284 alin.2 Codul muncii cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, or, după caz, sediul.
Cum în speță reclamanta are sediul în municipiul Rm. V, competența de soluționare a prezentei cauze revine, potrivit dispozițiilor legale arătate mai sus, Tribunalului Vâlcea.
Al treilea motive de recurs este, de asemenea, nefondat.
Din cuprinsul dosarului de fond rezultă că pârâtul a fost legal citat pentru termenul din 3.06.2008, astfel că în mod corect instanța a pășit la judecată.
Susține recurentul - pârât că nu s-a putut prezenta la judecată deoarece era bolnav, însă el nu a adresat nici o cerere în acest sens instanței și nici nu a depus adeverința medicală de care a făcut vorbire în motivele de recurs.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și 291 Codul muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.504 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SERV SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
/2 ex /7.11.2008
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
