Despăgubire contencios administrativ. Decizia 679/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 679/CM
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
- -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 361/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "DAEWOO M ", cu sediul în-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/2008, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul Sindicatul Liber a chemat în judecată "Daewoo M Industries", pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 111.819 lei sau plata sumei de 21.087 lei, cu titlu de daune interese pentru nerespectarea art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă 2007-2009 și art. 2 (3) din Legea nr. 54/2003 și obligarea pârâtei la respectarea art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă 2007-2009, în sensul de a nu determina retragerea din sindicat prin acordarea de sume de bani membrilor organizației sindicale.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, după finalizarea grevei generale din mai 2007, constatat că mai mulții membri de sindicat se retrag din organizație, unii dintre ei recunoscând ulterior că au primit bani pentru aceasta.
Prin urmare, reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale respectiv existența faptei ilicite - nerespectarea art. 174 Codul muncii, existența prejudiciului - contravaloarea cotizațiilor de care sindicatul a fost lipsit prin aceste intervenții, vinovăția pârâtei - împiedicarea liberei exprimări și exercitării dreptului sindical și raportul de cauzalitate.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, niciunul dintre elementele răspunderii civile contractuale nu este dovedit. În tabelul anexat de reclamant acțiunii, sunt salariați care nu au primit bonusul pentru stimularea cadrelor de conducere - care vizează numai pe maiștrii, de asemenea au fost premiați și maiștri care sunt membri de sindicat.
Așadar, s-a respectat contractul colectiv de muncă, acordându-se drepturi superioare, prin plata unor bonusuri de performanță, fapt care ține de politica companiei de stimulare a forței de muncă.
Prin sentința civilă nr. 361/26.03.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 700 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Prin raportul nr. 239/26.07.2007, s-a luat măsura ca, începând cu august 2007 să se acorde, lunar, bonusuri de performanță maiștrilor executanți (200 lei) și maiștrilor principali (300 lei), pentru "motivare în îmbunătățirea productivității și recuperarea întârzierilor datorate grevei îndelungate".
Ca procedură de aplicare, s-a stabilit că directorii de divizie vor transmite secției personal tabelul nominal cu maiștrii propuși pentru acordarea bonusului.
Începând cu luna iulie 2007, sindicatul organizat în cadrul "Daewoo M Industries" a cunoscut un proces important de retragere a unor membri din sindicat - la data formulării acțiunii 196 persoane, deși anterior, lunile ianuarie, februarie, numărul persoanelor care renunțau la activitatea sindicală în jurul cifrei de 5 lunar, existând și un flux retrageri/adeziuni ale unor diferiți salariați.
Cererile de retragere erau completate de sindicaliști doar cu numele și semnătura, existând un tipizat ce conținea chiar și data de la care aceasta devenea efectivă.
Dintre persoanele indicate de reclamant în anexa acțiunii și care s-au retras din sindicat, un număr de 44 nu au funcția de maiștrii (executant sau principal) și nici nu au primit bonus pe luna august 2007.
Totuși, prima instanță a constatat că, deși în cauză există elemente de natură a crea suspiciunea că între retragerile din organizația sindicală și acordarea unui "bonus de performanță" ar exista o legătură, aceste fapte nu sunt suficiente pentru a putea da naștere prezumției că retragerea se datorează activității intimatei.
Elementele răspunderii civile delictuale trebuie dovedite (în temeiul art. 1169 Cod civil) de cel care se pretinde prejudiciat. Aceasta înseamnă că reclamanta ce solicită acoperirea prejudiciului trebuie să dovedească, mai întâi, existența unei fapte ilicite și, abia ulterior, a unor consecințe negative (fizice-materiale sau morale) ca urmare a comiterii de către pârâtă a unei fapte ilicite.
Cerința probării se extinde asupra tuturor aspectelor pretinsei fapte ilicite, chiar dacă, prin natura lor, acestea nu sunt perceptibile direct, fizic, fie pentru că aduc atingere unor drepturi nepatrimoniale fie datorită manierei concrete de acțiune a pârâtei.
Necesitatea existenței fapte ilicite, ca element sau condiție a răspunderii civile în toate cazurile când s-a produs un prejudiciu, este prevăzut expres de art. 998 cod civil ce dispune "orice faptă ".
În mod concret, se pretinde că norma de drept contractual încălcată în cazul de față este art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2007-2009 potrivit căruia "părțile recunosc libera exercitare a dreptului sindical conform convențiilor și libertatea de opinie a fiecărui salariat".
Nu numai că nu s-a dovedit că fapta invocată ar încălca aceste dispoziții contractuale dar, mai mult, a reieșit că pretinsele fapte invocate de reclamant în acțiune nu sunt reale.
În aceste condiții, nefiind dovedit un element esențial al răspunderii civile -xistența faptei- instanța nu mai poate trece la analiză caracterului ilicit al acesteia și cu atât mai puțin al celorlalte elemente ale răspunderii civile.
Ambele solicitări ale reclamantului erau întemeiate pe nerespectarea prevederilor art. 174 din Contractul Colectiv de Muncă 2007-2009, pretenție pe care instanța a constatat-o ca nedovedită, astfel că, acțiunea, în întregul ei a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta Sindicatul Liber care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
-Instanța nu a luat în considerare toate probele administrate în cauză, deoarece ar fi observat numărul masiv de membri de sindicat care s-au retras din organizație, după ce pârâta a făcut public faptul că retragerea urmează să fie răsplătită de societate.
De asemenea, s-a făcut dovada faptului că una din condițiile de promovare în funcția de maistru, șef de secțieera să nu fi membru de sindicat, existând o notă internă în acest sens.
- O altă probă efectuată în cauză se referă la cererile tipizate de retragere din sindicat, pe care membrii trebuia să-și scrie doar numele și să semneze.
- În CCM /2007-2009, nu sunt prevăzute bonusuri ci, doar prime care se acordă de sărbători, astfel că acordarea de alte prime decât cele la care este obligată societatea este surprinzătoare.
De altfel, nu există o listă cu cei care urmează să primească bonusuri cu toate că atunci când se decide o astfel de măsură, se stabilește care sunt salariații cărora urmează să li se acorde și data la care se acordă.
În aceste condiții, recurenta apreciază că a făcut dovada că s-au încălcat prevederile art. 2 (3) din Legea nr. 54/2003, potrivit cu care nimeni nu poate fi constrâns să facă sau să nu facă parte dintr-o organizație sindicală.
Recurenta solicită astfel, să se constate că nu există o liberă opțiune pentru retragerea din sindicat, ci o formă de constrângere care a determinat acest lucru.
Intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurată, având în vedere că nu s-a făcut dovada în speță, a faptei ilicite săvârșită de angajator și nici a prejudiciului încercat de recurentă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Criticile recurentei urmează să fie analizate prin prisma obiectului acțiunii cu care a investit instanța de fond deoarece în calea de atac a recursului nu pot fi invocate alte aspecte decât cele care au făcut obiectul dezbaterii în fața primei instanțe.
Așadar, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 111.819 lei (sau a sumei de 21.087 lei - în secundar) viza plata daunelor interese rezultate din nerespectarea dispozițiilor art. 174 din CCM 2007-2009 și art. 2 (3) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Suma pretinsă de reclamant este constituită din cotizațiile membrilor de sindicat care s-au retras din această organizație sindicală, plecând de la premiza că fără stimulentele salariale acordate de societate, membri de sindicat nu s-ar fi retras.
Însă, aceasta este numai o prezumție, care urma să fie dovedită de cel care o invocă, respectiv de reclamant.
Așa cum aderarea unei persoane la o oganizație de sindicat este rezultatul opțiunii acestuia, tot așa și retragerea, este tot o opțiune personală, care poate fi analizată doar din perspectiva existenței unei constrângeri și nicidecum a numărului celor care iau la un moment dat această hotărâre.
Chiar dacă reclamantul a făcut dovada retragerii unui mare număr de membrii de sindicat, aceasta nu conduce la concluzia încălcării de către pârâtă a dispozițiilor art. 174 din CCM 2007-2009 și art. 2 (3) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, deoarece nu s-a dovedit în niciun fel, încălcarea liberei exercitări a dreptului sindical.
Achitarea mai multor bonusuri decât cele stabilite prin CCM, nu poate constitui o faptă ilicită, atâta vreme cât nu s-au încălcatdrepturile salariaților,negociate în acest contract.
În niciun caz nu se poate face legătura între acordarea bonusului și retragerea din sindicat, deoarece salariatul este cel care optează, iar aderarea sa la un sindicat, nu presupune asumarea unei obligații permanente de a fi membru al aceleiași organizații în toată perioada derulării raporturilor sale de muncă.
Așa cum există cereri tipizate de aderare la sindicat, tot așa există și cereri tipizate de retragere din sindicat, acest aspect neputând face proba faptei ilicite a pârâtei.
Recurenta reclamantă nu a reușit să dovedească în cauza de față nici fapta ilicită săvârșită de societatea pârâtă și nici legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit (prin neplata cotizației de către salariații retrași din sindicat) și fapta ilicită reclamată.
În aceste condiții, în mod corect, prima instanță a respins acțiunea, urmând a fi menținută această soluție și de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului ca nefundat, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 361/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "DAEWOO M ", cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Mariana Bădulescu | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 15.09.2008.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
