Despăgubire contencios administrativ. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 686/
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,- și comuna, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 355/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta CFR MARFA SA B SUCURSALA MARFA G,cu sediul în G,- și pârâtul, domiciliat în G,-, -. 82, având ca obiect "DESPĂGUBIRE".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata reclamantă CFR MARFA SA B SUCURSALA MARFA G consilier juridic G, lipsă fiind intimatul pârât și recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al treilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; recurentul pârât a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare; recurentul pârât nu a depus înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs așa cum a solicitat la termenul anterior, după care:
Reprezentantul intimatei învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond. Apreciază că prima instanță în mod just a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată reținând că ambii pârâți sunt salariații societății reclamante, au calitatea de gestionari și conform Legii nr. 22 și Legii nr. 30/1969 sunt întrunite temeiurile privind atragerea răspunderii patrimoniale.
În mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2702Codul muncii pentru intimatul care a produs pagubele societății reclamante. Corect au fost respinse probele privind efectuarea unei expertize și audierii de martori, temeiul constând în referatul încheiat de Agenția de Protecția Mediului și nici nu se poate efectua o expertiză la 2 ani după eveniment.
Prin probatoriile administrate societatea reclamantă a făcut dovada existenței abaterii disciplinare iar sancțiunea aplicată salariaților societății nu a fost contestată de către aceștia, constatându-se vinovăția în producerea prejudiciului.
Pentru motivele descrise pe larg în întâmpinare și în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulata de reclamantă s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 54157,66 lei RON, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantității de 13.636 kg motorina constatata lipsa la inventarierea gestiunii efectuata în perioada 15 - 19.09.2006.
În fapt, a arătat că pârâții sunt salariați ai societății în funcția de mecanici ajutor delegați pe funcția de primitor distribuitor produse fluide la gestiunea de combustibil, ulei si lubrifianți din cadrul Depoului Exploatare Marfa, conform deciziei nr. 691/08.04.2004 și, respectiv, deciziei nr. 7T1 -1810.1/30.06.2004.
A mai arătat că în data de 14.09.2006 pârâtul fiind de serviciu în dintre orele 07,00 - 19,00, a constatat că instalația avea pierderi mari de motorina în zona filtrului nr. 1.
Pârâtul a închis vanele instalației și l-a anunțat pe șeful de tură care, ulterior, împreună cu alți salariați au recuperat cantitatea de 455 kg, motorină care a fost depozitată în 3 butoaie de tablă.
A mai arătat că datorita faptului că s-au mai înregistrat în timp defecțiuni la această instalație, prin ordinul de serviciu nr-, s-a hotărât că primitorii - distribuitori, au obligația ca după fiecare alimentare cu combustibil să închidă toate vanele de la instalația de alimentare, dispoziție pe care paratul nu a respectat-
A învederat că pârâtul, a recunoscut în nota de relații că se face vinovat de faptul că nu a făcut nici o verificare a instalației de la intrarea în serviciu și până la ieșire, deși știa de fisura de la șurubul filtrului nr. 1 și că nu a avizat conducerea depoului deoarece știa că a fost avizată de către celalalt gestionar și a recunoscut că a fost neglijent cu sarcinile de serviciu pe care le avea.
A considerat că și pârâtul se face vinovat de paguba produsă deoarece, deși avea cunoștință de defecțiuni ivite la instalație, nu le-a adus la cunoștința șefului de unitate în scris ci doar verbal.
A mai arătat că pârâtul, a recunoscut că se face răspunzător de faptul că nu a adus la cunoștință în scris conducerii depoului despre defecțiunile pe care le-a constatat la această instalație, că nu a luat suficiente măsuri pentru prevenirea avariei precum și că se face vinovat numai pentru o parte din cele întâmplate.
A învederat că, potrivit art. 24 și art. 25 din Legea nr. 22/1969 și în conformitate cu fișele postului, pârâții aveau obligația de păstrare a bunurilor ce le sunt încredințate în gestiune, în sensul de a-și verifica zilnic stocurile și de a urmări circulația bunurilor din gestiunea ce constituie bunuri din patrimoniul societății.
A arătat că societatea a solicitat Agenției de Protecția Mediului Goa naliză privind evaluarea îmbibării solului cu produsul petrolier scurs, care a estimat o cantitate pierdută de doar 1158 kg de motorină.
În drept a invocat disp. art. 270 și 271 din Legea nr. 53/2003 și ale Legii nr. 22/1969.
A depus la dosar în susținere o serie de înscrisuri (filele 6-91).
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că urmare a unei avarii la instalația de alimentare s-a scurs o cantitate mare de motorină.
Au arătat că și-au îndeplinit în mod corect sarcinile de serviciu, până la data producerii avariei nu au fost găsiți cu lipsă în gestiune, iar pierderile ce se produceau ca urmare a unor avarii erau catalogate drept pierderi normale și riscuri normale ale serviciului.
Au învederat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii patrimoniale, respectiv a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și nici a culpei în producerea prejudiciului.
Au considerat pârâții că lipsa din gestiune s-a datorat avariei produse, astfel că nu se poate retine culpa lor, fiind incidente prevederile disp. art. 270 alin. 2 din Codul muncii, respectiv cel al existentei unei cauze neprevăzute care nu putea fi înlăturată, cât și cel al riscului normal al serviciului.
Au mai arătat că paguba materială produsă reclamantei se datorează unei cauze neprevăzute și care nu putea fi înlăturată, respectiv prin ruperea unui șurub de la filtrul de alimentare.
Au arătat că riscul producerii unei avarii ar fi putut fi înlăturat doar dacă masurile propuse în raportul de constatare erau executate înainte de 14.09.2006.
Prin sentința civilă nr. 355/13.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 36.105,11 lei, iar pârâtul la plata a 18.052,55 lei.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Pârâții sunt salariați ai unității reclamante pe funcția de mecanici ajutor delegați pe funcția de primitor distribuitor produse fluide la gestiunea de combustibil, ulei si lubrifianți din cadrul Depoului Exploatare Marfa, conform deciziei nr. 691/08.04.2004 și, respectiv, deciziei nr. 7 T1-1810.1/30.06.2004.
În data de 14.09.2006, în jurul orei 17,30 paratul, a constatat că instalația de alimentare avea pierderi mari de motorină în zona filtrului nr. 1.
Urmare a acestui eveniment unitatea reclamantă a dispus în perioada 15 -19.09.2006 efectuarea unui inventar la gestiunea pârâților rezultând o diferență în minus de 13.621 kg motorina în valoare de 54.157,66 lei ( 60 dosar fond).
Conform fișei postului celor doi pârâți aceștia au calitatea de gestionari și răspund de activitatea de primire, păstrare, livrare și depozitare în condiții corespunzătoare a combustibililor, carburanților și lubrifianților ( 17 - 21 dosar fond).
Cu ocazia cercetării evenimentului paratul, a recunoscut în nota de relații că se face vinovat de faptul că nu a făcut nici o verificare a instalației de la intrarea în serviciu și până la ieșire, deși știa de fisura de la șurubul filtrului nr. 1 și că nu a avizat conducerea depoului deoarece știa că a fost avizată de către celalalt gestionar și a recunoscut că a fost neglijent cu sarcinile de serviciu pe care le avea, iar paratul, a recunoscut că se face răspunzător de faptul că nu a adus la cunoștință în scris conducerii depoului despre defecțiunile pe care le-a constatat la aceasta instalație, că nu a luat suficiente măsuri pentru prevenirea avariei precum și că se face vinovat numai pentru o parte din cele întâmplate.
Instanța nu a reținut apărările pârâților referitoare la faptul ca paguba materială produsă reclamantei se datorează unei cauze neprevăzute și care nu putea fi înlăturată, respectiv prin ruperea unui șurub de la filtrul de alimentare, motivat de faptul că, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, cantitatea de motorină pierdută cu ocazia avariei a fost de aproximativ 1.158 kg, pârâții neputând justifica lipsa celor 13.636kg.
De asemenea, paratul în perioada iunie-iulie 2006, constatat că șurubul de la capacul filtrului nr. 1 era fisurat și a făcut avizarea către șeful depoului și seful adjunct tot verbal încălcându-și astfel obligațiile de serviciu din fișa postului, remedierea acestui șurub făcându-se de către pârât fără însa a aviza conducătorul unității în scris așa cum era obligat.
Mai mult, pârâții au fost sancționați disciplinar pentru faptele de a nu fi luat măsuri de păstrare în condiții normale a combustibilului, nu au dat dovada de răspundere și grijă deosebită în folosirea, gospodărirea și apărarea integrității instalațiilor precum și mijloacelor materiale și nu au sesizat în scris conducerea depoului despre defecțiune, fapte care sunt în legătură directă cu prejudiciul produs unității prin lipsa a 13.636 kg de motorina, deciziile respective nefiind contestate de aceștia.
Potrivit dispozițiilor art. 270 și următ. din Codul muncii salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor în temeiul normelor răspunderii contractuale civile.
Conform art. 271 alin. 1 din Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și imorală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa) salariatului.
În speță, pârâții aveau atribuții de gestionari expres prevăzute în fișa postului precum și de Legea nr. 22/1969 și a nr. 2230/1969, și nu au dovedit prin nici un mijloc de probă lipsa culpei prezumate conform actelor normative menționate.
Împotriva sentinței civile nr. 355/2008 a Tribunalului Galația declarat recurs pârâtul invocând nelegalitatea ei pentru următoarele motive:
1. I s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea tuturor probelor solicitate;
2. S-au enunțat principii ale dreptului muncii prevăzut de art. 270, 271 CM fără o transpunere a lor la speță;
3. Se reiau toate apărările făcute prin întâmpinare pe fondul cauzei.
Intimata-reclamantă, prin întâmpinare la cererea de recurs a solicitat respingerea recursului pentru că instanța, față de actele aflate la dosar, în mod corect a constatat că celelalte probe nu sunt utile cauzei.
Referitor la al II-lea motiv de recurs, consideră intimata că instanța de fond a motivat respingerea fiecărei apărări făcute de pârât.
Pentru motivul al III-lea de recurs a precizat că-și menține punctul de vedere de la fond expus prin concluziile scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat prin prisma primului motiv.
Potrivit raportului de constatare întocmit în cauză de către intimata "CFR Marfă" SA, cauzele care au dus la producerea avariei din 14.09.2006 sunt: 1.) ruperea șurubului de prindere a capacului de corpul filtrului nr. 1, fapt ce a condus la ieșirea din locaș a garniturii favorizând pierderi de motorină din instalație prin fanta creată și 2.) funcționarea instalației nu a mai fost urmărită de către mecanicul ajutor cu sarcini de primitor - predător produse fluide o perioadă de cca. 10 ore, de la deschiderea și până la închiderea tuturor vanelor de pe instalație. a fost rupt datorită strângerii necorespunzătoare a acestuia de către mecanicul ajutor cu sarcini de primitor-predător produse fluide . Acest fapt a dus la deformarea inelului de prindere șurubului care s-a fisurat, producând alungirea acestuia și strângerea piuliței pe șurub mai mult decât la celelalte șuruburi cu cca 10 mm. Tensiunea astfel creată, a dus în cca. 2 luni de la constatarea fisurii la ruperea șurubului.
Prima cauză: ruperea șurubului e considerată de instanța de fond drept rezultat al neîndeplinirii de către recurent și intimatul a obligației de avizare în scris a conducerii depoului despre această defecțiune atunci când au depistat- sau când au aflat de ea în cazul intimatului.
Însă, atâta vreme cât recurentul și colegul său s-au apărat constant că au anunțat această defecțiune verbal șefului de depou adj. - ing. iar acesta în nota sa explicativă recunoaște acest lucru (fila 123 dosar fond) se constată că scopul instituirii acestei obligații de serviciu a fost îndeplinit. S-ar părea că și ing. i s-a adus la cunoștință însă actele dosarului nu oferă date suficiente sub acest aspect. O parte din vină subzistă încă în sarcina celor doi (recurentul și intimatul ) prin aceea că nu au semnalat în scris despre această defecțiune pentru că forma scrisă ar fi permis, cel puțin ipotetic, ca întreaga conducere să ia la cunoștință despre cele semnalate.
Ce i se impută mai departe recurentului? Că a remediat el defecțiunea, deși nu era specialist într-o astfel de problemă și nu avea o astfel de sarcină de serviciu. Însă și superiorul său, în speță, d-nul, după ce ia la cunoștință de defecțiune, se mulțumește ulterior cu faptul că recurentul a rezolvat el problema (vezi nota de relații a lui ), deși obligațiile de serviciu ale acestuia spuneau altceva. Fișa postului acestuia ar fi fost utilă cauzei pentru a lămuri acest aspect și dacă nu, în final, acest fapt ar trebui imputat lui.
A doua cauză reținută este strâns legată de respectarea obligațiilor trasate angajaților prin Ordinul de serviciu nr. 7/1243 (fila 50 dosar fond), ordin pentru care nu există o dovadă a luării la cunoștință de către salariații învinuiți.
Cine avea această obligație nu rezultă din actele de la dosar.
Prin întâmpinarea de la fond recurentul și intimatul au invocat faptul că ar trebui verificate atribuțiile de serviciu ale celorlalți colegi și producerea avariei și a se stabili proporționalitatea vinei părților în funcție de acest aspect. La dosar nu există suficiente date pentru a se face această analiză de către instanța de recurs.
În plus, tot prin întâmpinare, s-au făcut apărări în ceea ce privește starea instalației, element important în stabilirea cauzelor avariei. Singurul în măsură să se pronunțe pe aceste chestiuni: dacă instalația trebuia să aibă avizul, dacă trebuia să aibă con de acumulare a motorinei în caz de avarii, dacă trebuia să aibă un sistem automat de închidere a robinetelor în caz de scurgeri de combustibil etc. e un expert, așa că o expertiză tehnică de specialitate e cât se poate de utilă cauzei. Expertul, de asemenea, este în măsură să emită o părere avizată asupra tuturor cauzelor care au dus la producerea avariei.
Față de considerentele de mai sus, se constată că-n mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind nepertinentă cauzei proba cu expertiza.
Pentru completarea probei cu acte (fișa postului și a celorlalți 3 menționați ca responsabili de producerea avariei în raportul de cercetare, nota de relații completă a lui, pentru că la fond e depusă parțial, nota de relații dacă există, eventual audierea în mod direct de către instanță a acestora) și pentru efectuarea expertizei în vederea stabilirii cu exactitate a vinei fiecărei persoane implicate direct sau indirect, față de constatarea că-n judecată au fost chemați doar recurentul și intimatul și că doar pârâtul a declarat recurs, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza IV Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se casa-n parte sentința numai în ceea ce-l privește pe pârâtul și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, numai sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,- și comuna, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 355/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează în parte sentința civilă nr. 355/2008 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește pe pârâtul și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță sub acest aspect.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Luminita Solea | JUDECĂTOR 3: Anica Ioan |
Grefier, |
:
: 2 ex.// 05.12.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Luminita Solea, Anica Ioan
