Despăgubire contencios administrativ. Decizia 6873/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6873
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 625/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți dând curs solicitărilor adresei, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 625 din 10 martie 2008, admis în parte acțiunea formulară de reclamanții, împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECOMOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să plătească reclamantelor câte 1.700 lei, cu titlul de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată în raport de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, și cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantele și au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor de la parchetele de pe lângă acestea, care aveau o vechime în muncă cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 lei.
Prin Legea nr.146/1997, art.25, s-a prevăzut constituirea unui fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără a se face distincție între categoriile de beneficiari ai stimulentelor.
În aliniatul 3 s-a prevăzut că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne, aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În acest sens, s-a emis Ordinul ministrului Justiției nr.1921/C/2005, ordin prin care s-a creat o discriminare indirectă potrivit art.2 al.1 și 2, art.3 lit.c, art.8 alin.13, art.9 in.4 din OG nr.137/2000, fapt constatat de altfel și prin Hotărârea nr.15/23.2006 a Consiliului Național al Discriminării.
Reclamantele nu s-au încadrat în categoriile persoanelor care au beneficiat de stimulentele financiare, ei fiind discriminați în raport cu aceștia.
Pentru înlăturarea acestei discriminări, conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, reclamantele sunt îndreptățite să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
În consecință, pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți au fost obligați să plătească fiecărei reclamante suma de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport de inflație la data plății efective.
Cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a constatat că între acest minister și reclamante, nu există raporturi juridice, astfel că acțiunea a fost respinsă față de acest pârât.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Public, instanța respins-o întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești cu titlul de despăgubiri, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți conform art. 284 alin.2 din Codul Muncii, și nu judecătoriei cum, greșit a apreciat pârâta că acțiunea reclamantelor ar fi o acțiune în pretenții.
De asemenea, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constatând că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectului bugetului de stat însă pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
Faptul că, ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat drepturile salariale cu titlul de despăgubiri, cuvenite de drept reclamantelor, nu-i conferă acestuia nicio garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că in mod netemeinic s-a reținut ca prevederile. nr. 1921/C/2005 se aplica in mod corespunzător si unitarilor de parchet.
Ca acest ordin nu se găsește in posesia Ministerului Public aparținând Ministerului Justiției.
Ca, prin urmare este evident ca discriminarea nu a fost produsa de către acest parat.
Sunt amintite dispozițiile art.22, 23 din OUG 177/2002.
Ca in consecința se instituie posibilitatea ordonatorului principal de credite Ministerul Public, Ministerul Justiției sau Consiliul Superior al Magistraturii de a constitui un fond de premiere si de a acorda premii in anumite condiții.
Ca in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 din OUG 137/2000, acordarea acestor stimulente numai unei anumite categorii de magistrați neconstituind o discriminare.
Mai mult prevederile criticate au un scop legitim, combaterea discriminării, iar metodele sunt adecvate si necesare.
Ca in mod nelegal s-a dispus actualizarea drepturilor bănești, Ministerul Public neputând înscrie in bugetul propriu plați fara baza legala.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea retine următoarele:
Instanța de fond a reținut ca prin J 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare in suma de cate 1700 RON doar procurorilor si judecătorilor care aveau o vechime cuprinsa intre 0 si 3 ani.
S-a reținut ca deoarece Ministerul d e Justiției nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921/C/ 2005.
Prin 1921/C/2005, Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente personalului care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor. In anexe au fost prevăzute categoriile beneficiare ale stimulentelor si anume: funcționarii publici, personalul contractual, consilierii de probațiune si judecători. Potrivit rt. 5(1) Codul Muncii, in cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe. Potrivit art. 2(1) din OG 137/200, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit rt. 22 din OUG 177/2002, in vigoare la data respectiva, in cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigură realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile.
Potrivit art. 23, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase. Potrivit art. 24, criteriile pentru acordarea premiilor prevăzute la art. 21 - 23 se aprobă prin ordin, după caz, de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 131 (1) din 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. (2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. (3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, existenta discriminării presupune existenta a doua subiecte, subiectul activ, cel care discriminează si subiectul pasiv, persoana discriminata.
In cadrul raporturilor de munca, faptele de discriminare sunt grefate pe acest raport si ele apar in relația celor doi subiecți angajatorul si angajatul.
Potrivit legii, ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, atât pentru personalul propriu, cat si pentru personalul curților de apel, tribunalelor si judecătoriilor.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție gestionează atât propriu buget, cat si bugetele parchetelor subordonate.
In virtutea acestor dispoziții, prin OUG 177/2002, Ministerul Justiției si Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție au primit atribuții in constituirea fondurilor de premiere, premiere ce privește propriul personal, fata de care au calitatea de ordonator de credite.
Or,. 1921/C/2005, a constituit fondul de premiere si a dispus distribuirea stimulentelor către personalul care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu, precum si unor categorii din cadrul instanțelor.
In mod greșit a reținut instanța de fond ca ordinul respectiv a vizat si categoria procurorilor, atribuțiile in constituirea fondului de premiere si acordare de stimulente catre procurori revenind Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție si nu Ministerului Justiției.
Prin urmare raporturile de natura salariala iau naștere intre fiecare din cei doi ordonatori de credite si personalul din instituțiile aflate in subordonare financiara.
In aceeași măsura si actele sau faptele de discriminare exercitate de către unul sau altul dintre ordonatori nu pot viza decât persoanele, subiecte ale raporturilor juridice respective.
In consecința, ordinul respectiv nu este de natura a-i discrimina pe reclamanți așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Având in vedere cele mai sus reținute, Curtea urmează sa admită recursurile declarate in cauza ca întemeiate si pe cale de consecința sa respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 625/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, precum și cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect despăgubire.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea și față de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/16 12 2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
