Despăgubire contencios administrativ. Decizia 696/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 696/R-CM
Ședința publică din 25 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanta C SOCIETATE COOPERATIVĂ GRADUL I, cu sediul în C, str.-, -1, parter, județul A, împotriva sentinței civile nr.609/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă, în baza delegației de la dosar și intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar copii de pe adresa nr.144/2008 emisă de Pitești și de pe răspunsul nr.-/2008 de la Poliția Orașului Învederează instanței că nu s-a mai formulat plângere împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Intimata-pârâtă depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatei-pârâte la plata sumei menționate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul adus societății.
Intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.11.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta C - Societate Cooperativă Gr.1 a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 8312,6 lei cu titlu de despăgubiri.
În fapt, se arată, pârâta a fost salariata reclamantei, în funcția de gestionar la restaurantul din
În perioada 06 2004 - 17 decembrie 2004 s-a efectuat un inventar la bunurile aflate în gestiunea pârâtei și s-a constatat o lipsă în sumă de 8312,6 lei.
a motivat lipsa prin aceea că în noaptea de 16/17 decembrie 2004 restaurantul a fost spart de autori necunoscuți și au fost sustrase mărfuri în valoare de 8312,6 lei.
Au fost sesizate organele de cercetare penală, iar prin expertiză contabilă s-a constatat că lipsește aceeași sumă de bani.
Întrucât din probe nu rezultă că suma constatată lipsă în gestiune este urmare a unei spargeri cu autori necunoscuți, salariata trebuie să răspundă patrimonial pentru paguba produsă unității din vina și în legătură cu munca sa.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a formulat următoarele apărări:
Nu se face vinovată de producerea prejudiciului menționat în acțiune deoarece în noaptea de 16/17 decembrie 2004, la unitatea de alimentație publică la care era gestionară a avut loc o spargere. Aceasta rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de organele de cercetare penală.
Nici până în prezent nu au fost descoperiți autorii furtului.
Ulterior incidentului, contestatoarea a continuat să lucreze ca gestionar la aceeași unitate, însă angajatorul nu a făcut niciun demers în vederea recuperării prejudiciului, lăsând să se înțeleagă faptul că lipsa în gestiune a fost cauzată de spargerea din data menționată.
Așa se explică și faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanță cu o lună înainte de prescripția de 3 ani.
Unitatea a așteptat ca dosarul penal să fie soluționat în tot acest timp.
Prin sentința civilă nr.609/CM/23.06.2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea.
A reținut pentru aceasta, din probele administrate în cauză, că otrivit p. contractului individual de muncă intervenit între părți, pârâta desfășura în cadrul reclamantei activitatea de gestionar la restaurantul din
În procesul-verbal de control al gestiunii nr.72 din data de 17.02.2005, întocmit ca urmare a inventarierii din data de 17.12.2004 se arată că rezultatul acesteia a fost constatarea unei lipse în gestiune în cuantum de 8312,6 lei.
La pct.1 lit.a din acest proces-verbal se menționează că inventarierea a fost dispusă ca urmare a efracției din data de 16/17.12.2004, fiind sesizată și Politia Orașului C, care a dispus efectuarea de cercetări în cauză. A mai fost menționat și faptul că unitatea este asigurată la
Ca măsuri luate, s-a luat în calcul revenirea cu adresă la Poliția Orașului C pentru a se elibera procesul-verbal de constatare a efracției din data de 16/17.12.2004 în vederea înaintării acestuia la societatea asiguratoare pentru recuperarea debitului.
În nota explicativă dată de pârâtă este menționată aceeași stare de fapt în ceea ce privește lipsa sumei de 8312,6 lei ce face obiectul prezentei cauze. A arătat pârâta că a anunțat organele de poliție în legătură cu furtul din gestiune.
În urma sesizării, Politia Orașului Caî ntocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care a reținut că la ușa care facilita accesul dinspre curtea interioară a restaurantului a mai fost descoperit doar lanțul, nu și lacătul care era prins de acesta. Lângă gardul aflat pe latura de vest a clădirii a fost descoperită o scară din lemn, care inițial s-a aflat în interiorul restaurantului. Au fost descoperite și urme lipsite de, ca rezultat al dispariției bunurilor aflate pe rafturile restaurantului.
Așa cum se desprinde din textul de lege menționat, prin raportare și la dispozițiile art.271 Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtei.
Astfel, nu s-a reținut fapta ilicită și personală a salariatei, întrucât, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de Poliția Orașului C, paguba suferită de angajator la restaurantul este rezultatul unei efracții și nu rezultatul activității pârâtei.
Neexistând fapta ilicită în sarcina pârâtei, nu se pune problema nici a existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, în cauză lipsește vinovăția salariatei. Așa cum rezultă din nota explicativă dată atât cu ocazia inventarierii, cât și cu ocazia cercetării efectuate de organele de poliție, efracția a fost descoperită de pârâtă împreună cu alți lucrători din restaurant în momentul revenirii la serviciu. Pârâta și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea ca urmare a perfectării contractului individual de muncă și a anunțat organele în drept despre evenimentul petrecut la restaurantul pe care îl avea în gestiune.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din procesul-verbal de control al gestiunii nr.72/17.02.2005, la pct.1 lit.c, unitatea era asigurată la Măsura dispusă de comisia de inventariere a fost revenirea cu adresă către organele de poliție în vederea comunicării procesului-verbal de constatare a spargerii, în vederea înaintării lui către
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte încercarea de recuperare a prejudiciului de la societatea de asigurare, conform poliței încheiate cu aceasta, aspect ce ar fi trebuit să primeze tragerii la răspundere patrimonială a gestionarului.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C Societate Cooperativă gradul I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale în sensul dispozițiilor art.270 alin.1 din Codul muncii. A omis din vedere faptul că în cazul gestionarilor, prevederile Codului muncii se completează cu dispozițiile Legii nr.22/1969 și nr.2230/1969 privind răspunderea gestionarilor.
Susținerile angajatei cum că prejudiciul s-ar datora unei spargeri cu autori necunoscuți nu pot fi luate în seamă deoarece organele de poliție care au efectuat cercetări cu privire la așa-zisa spargere nu au confirmat acest lucru.
Întrucât este evidentă culpa salariatei în producerea prejudiciului, apreciază recurenta-reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală a cărei desființare o solicită, cu consecința admiterii acțiunii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că în cazul gestionarilor actul de constatare a lipsei în gestiune nr.72/17.02.2005 creează în sarcina pârâtei o prezumție de culpă, prezumție care se degaja din prevederile art.24 din Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor unităților.
A rezultat însă din probele administrate că lipsa se datorează unor cauze obiective, independente de culpa salariatei.
În ziua de 17.12.2004 a fost sesizată Poliția Oașului C cu privire la săvârșirea, în noaptea precedentă, a unei spargeri la restaurantul în care lucra pârâta.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului au existat indicii privind săvârșirea unui furt prin efracție. Acestea au fost lipsa unui lacăt de la ușa restaurantului care era atașat, de obicei, de un lanț pentru a opri accesul dinspre curtea interioară în restaurant, o scară scoasă din restaurant pentru escaladarea gardului aflat pe latura de vest a clădirii, urmele mărfurilor ridicate de pe rafturi
În această situație a răsturnării prezumției de culpă revenea sarcina angajatorului a dovedi că spargerea restaurantului a fost facilitată de îndeplinirea defectuoasă de către pârâtă a obligației de a asigura paza bunurilor din interiorul restaurantului cu mijloacele puse la dispoziție de către unitate.
În lipsa acestei dovezi, printr-o judicioasă apreciere a probelor instanța de fond a reținut că de vreme ce vinovăția salariatei nu a fost probată nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială conform prevederilor art.271 Codul muncii pentru lipsa din gestiune.
Comiterea furtului de autori necunoscuți și nefinalizarea cercetărilor penale pentru acest motiv nu constituie argumente pentru a se reține vinovăția pârâtei.
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă C - SOCIETATE COOPERATIVĂ GRADUL I, cu sediul în C, str.-, -1, parter, județul A, împotriva sentinței civile nr.609/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.12.2008
Jud.fond: /Gh.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
