Despăgubire contencios administrativ. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 741/
Ședința publică din 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în G, micro 16, - 3,. 90, împotriva sentinței civile nr.186 din 03.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 iulie 2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.186/03.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - G și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 28262 lei cu dobânda legală calculată de la data pronunțării prezentei și până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 702,10 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr-, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta - "" - Gas olicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 28 262 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În fapt a susținut că pârâtul este salariatul său și este angajat ca șofer pe autoturismul cu nr. de înmatriculare -. În această calitate are obligația de a respecta normele interne privind alimentarea mijlocului de transport cu card numai în anumite condiții. Prin procesul-verbal de predare-primire al cardului Lukoil seria - 60 12/10,conducătorul auto și-a însușit odată cu primirea cardului următoarele obligații: să nu alimenteze pe bază de card decât cu aprobarea departamentului administrativ, să nu alimenteze decât în interes de serviciu, să nu depășească un plafon zilnic de 200. motorină, să solicite bonul fiscal și să-l predea la departamentul Administrativ,să întocmească o situație zilnică a alimentărilor și deplasărilor. Toate aceste obligații au fost concretizate și în decizia nr. 6/09.01.2007.
Prin referatul nr. 1191/15.02.2008 s-a concluzionat că începând cu luna mai a anului 2007 și până în ianuarie 2008, pârâtul a alimentat nejustificat cu cardul Lukoil, iar alimentările nu au fost declarate în foile de parcurs. Verificările efectuate prin însumarea alimentărilor declarate în foile de parcurs și compararea acestora cu registrul de casă și cu facturile Lukoil au evidențiat că pârâtul figurează cu o cantitate de motorină consumată și nedeclarată de 8696,45 motorină în valoare de 28 262 lei. Pentru recuperarea acestei sume de la pârât a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
În drept a invocat art. 269 și 270. muncii.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că mijlocul de transport pe care-și desfășura activitatea avea un consum de motorină ridicat.A anunțat această situație dar societatea pârâtă nu a procedat la efectuarea cuvenitelor reparații datorită costurilor ridicate pe care ar fi trebuit să le suporte. Prin decizia nr.6/09.01.2007 s-a dispus micșorarea cotei de consum dar această decizie nu a fost corect fundamentată deoarece autoturismul consumă 431l.motorină/100km, instalația de încălzire consumă aproximativ 5l. pe noapte,activitatea de transport presupune efectuarea anumitor manevre care sporesc consumul de motorină,iar unele din traseele stabilite justificau un consum de motorină mai mare decât cel recomandat de angajator.
În cauză la cererea părților s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească în funcție de foile de parcurs,alimentările cu combustibil și bonurile de alimentare dacă societatea reclamantă a fost prejudiciată din culpa pârâtului-salariat.
Analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că acțiunea este fondată pentru următoarele motive:
Cu actele depuse la dosar reclamanta a dovedit că pârâtul este salariatul său,angajat pe postul de șofer, pe autoturismul -.
Pentru eficientizarea activității, reclamanta a optat pentru alimentarea cu motorină pe baza unor carduri Lukoil. În acest sens cu procesul-verbal nr.14389/2005(f12) reclamanta a dovedit că a predat pârâtului un card Lukoil și l-a instruit cu privire la modul și condițiile în care poate fi utilizat.
Potrivit procesului verbal amintit, pârâtul avea cunoștință că trebuie să solicite bonul fiscal la alimentare, că trebuie să întocmească zilnic o situație a consumurilor justificată cu bonurile fiscale,iar alimentarea putea fi efectuată numai în interes de serviciu.
Prin decizia internă nr. 6/09.01.2007, reclamanta a stabilit un consum de motorină zilnic. Deși pârâtul a contestat fundamentarea acestei decizii prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză(f 194) s-a concluzionat că societatea reclamantă a calculat un consum de motorină de 245,5 litri pentru perioada verificată,iar autoturismul -, prin experimentul efectuat a înregistrat un consum mai mic cu 1,5 litri motorină. Ca urmare reclamanta a optimizat corect consumul de motorină.
Pentru efectuarea expertizei tehnice ce a fost dispusă în cauză s-a procedat la efectuarea unor experimente care să verifice care este consumul real de motorină, experiment la care a participat o comisie din partea reclamantei dar și pârâtul.
La întocmirea acestui raport s-a ținut cont de consumul pe care l-ar realiza autotractorul cu o încărcătură la capacitate maximă, s-a luat în calcul sporul pentru încălzirea cabinei, pentru opriri și demarări repetate,pentru încălzirea motorului pe timp de iarnă și pentru formarea rezervei de aer. În aceste condiții în perioada mai 2007-ianuarie 2008, se justifică 64290 km. rulați cu un consum de motorină de 24.761 litri.
Prin verificarea foilor de parcurs,a bonurilor de casă a rezultat că pârâtul a consumat 33 629,45 litri benzină pentru 64 270 km efectuați(f5)
Verificările și concluziile reclamantei au corespondent în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Ca urmare pârâtul a efectuat curse de 64 290 km pentru care justifica un consum de motorină de 24 761, dar în realitate a consumat 33629,45 motorină și are un plus nejustificat de 8868,45. Prin cererea de față reclamanta pretinde c/v a 8696,45l motorină.
Cu ocazia cuvântului în fond pârâtul a solicitat înlăturarea concluziilor raportului de expertiză.
În condițiile în care consumul autotractorului condus de pârât a fost stabilit pe baza unui experiment la care a participat și pârâtul cu luarea în calcul a încărcăturii maxime și a celorlalți factori care determină sporirea consumului de motorină și față de faptul că în sarcina pârâtului operează o prezumție de culpă determinată de calitatea acestuia de gestionar de fapt pentru cantitatea de motorină consumată,Tribunalul nu poate proceda la înlăturarea acestei probe.
Pârâtul avea cunoștință de obligația de predare a bonurilor de consum la departamentul Administrativ tocmai pentru a se verifica consumul de motorină.
Acesta nu a reușit să dovedească concordanța dintre facturile emise de Lukoil și consumul înregistrat de mașina încredințată.Chiar și în situația în care bonurile de consum s-ar fi pierdut de către prepușii reclamantei între km. parcurși și consumul de motorină trebuie să existe corespondență.
În aceste condiții,reclamanta este prejudiciată cu c/v carburantului consumat în plus, în afara sarcinilor de serviciu trasate pârâtului, în sumă de 28262 lei(3,24 lei/litru).
Potrivit art.8 alin.1 muncii relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe. Ca urmare, în exercitarea drepturilor și obligațiilor lor părțile trebuie să manifeste o conduită loială,prudentă și să respecte ordinea de drept.
În cauză s-a constatat că pârâtul nu și-a respectat această obligație și a încălcat sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, a completat eronat foile de parcurs și kilometrii efectuați în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Prin conduita sa deficitară a cauzat angajatorului un prejudiciu, motiv pentru care în temeiul art. 270. a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă, a dispus reactualizarea acestuia, cu dobânda legală calculată de la data prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Instanța nu a analizat susținerile sale făcute prin întâmpinare și cele prezentate în fața instanței, susținute prin înscrisurile depuse la dosar.
Se poate constata atitudinea sa părtinitoare și interesul instanței în a dovedi prin orice mijloc temeinicia cererii principale și dezinteresul în a analiza poziția pârâtului și probele propuse de acesta.
A dovedit instanței că pretențiile reclamantei sunt nejustificate deoarece nu îi revenea obligația de a preda facturile de combustibil sau de a ține evidența alimentării la stația proprie.
Instanța de fond a admis și luat în considerare pe deplin expertiza efectuată în cauză chiar dacă aceasta reprezintă un calcul aritmetic simplu realizat în baza unui consum ideal, în condiții de trafic și transport ideale, neținând cont de susținerile sale în sensul că greutatea trecută în actele de transport nu corespundea niciodată cu greutatea efectiv transportată și nici că pe parcursul transportului situațiile de trafic și manevre de parcare impuneau un consum peste cel declarat de producător sau cel impus de societate.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299 și urm. pr civilă.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare însă apărătorul acesteia, prezent la ultimul termen de judecată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
A afirmat recurentul că, prin hotărârea pronunțată, instanța nu a analizat susținerile sale.
Această afirmație nu poate fi reținută întrucât hotărârea recurată cuprinde mențiunile prevăzute de art. 261 alin.1 pct. 5.pr. civilă, fiind arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța are obligația de a se referi în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere și să ofere o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunțată în dispozitiv.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că prevederile art. 6 din obligă tribunalele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților din proces.
Din moment ce art. 6 obligă jurisdicțiile să-și motiveze deciziile, dar nu și la a răspunde la fiecare argument care nici nu a influențat soluția litigiului, nu se poate considera că instanța a adoptat o hotărâre nemotivată (Decizia din 28.03.2000, în cauza Jorgerine Leda contra ).
În speța de față, se apreciază că instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, a răspuns criticilor formulate de recurentul pârât, considerentele hotărârii fiind corespunzătoare dovezilor administrate și motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței în pronunțarea unei atare soluții.
Mai mult, prima instanță a motivat amplu, pe larg, hotărârea pronunțată, și a răspuns în mod detaliat susținerilor și apărărilor pârâtului, fiind îndeplinite toate criteriile impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În situația în care instanța argumentează și răspunde apărărilor pârâtului pe care le înlătură motivat, nu se poate pune problema unei atitudini părtinitoare sau a unui interes așa cum greșit susține recurentul.
Mai arată recurentul că prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamantă, însă fără ca aceasta să dovedească suma cerută prin orice mijloc de probă.
Această susținere nu are suport în realitate întrucât, din actele și lucrările dosarului de fond, se poate observa că reclamanta intimată a depus la dosar, odată cu acțiunea principală, un set de înscrisuri utile, pertinente și concludente cauzei și, de asemenea, a depus situația livrărilor de motorină din depozit în perioada mai 2007-ianuarie 2008, foile de parcurs și consumul autotrenului din aceeași perioadă, bonurile privind alimentările cu motorină din stațiile Lukoil nedeclarate.
De asemenea, la fila 55 din dosarul de fond se află nota de probe solicitate de către reclamanta A G: înscrisuri și expertiza tehnică auto, probe admise de către prima instanță la termenul de judecată din data de 23.07.2008.
Pârâtul recurent a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au fost admise de către prima instanță și la care s-a răspuns de către expertul desemnat în cauză.
Față de această situație, reținută, se poate constata că reclamanta a probat acțiunea cu înscrisuri și expertiză contabilă, contrar susținerilor recurentului.
Se invocă de către recurentul pârât faptul că pretențiile reclamantei sunt nejustificate datorită faptului că nu îi revenea obligația de a preda facturile de combustibil sau de a ține evidența alimentării la stația proprie.
Instanța nu reține ca întemeiată această susținere întrucât este infirmată prin procesul-verbal de predare-primire a cardului LUKOIL nr. 14389/14.12.2005 A la fila 12 din dosarul de fond, din care rezultă obligațiile pe care le avea recurentul pârât și anume: să solicite după alimentare bonul fiscal ștampilat pe care trebuie să îl predea la. Administrativ sau. Transporturi; să întocmească o situație zilnică a alimentărilor și a deplasărilor cu km parcurși pentru a se putea verifica consumul de carburant de către cele două departamente. Procesul-verbal a fost semnat și însușit de către recurentul pârât astfel că nu poate afirma că nu avea cunoștință de obligațiile ce îi reveneau. De altfel, prin nota explicativă dată, recurentul pârât nu afirmă că nu avea astfel de obligații ci doar că nu are cunoștință despre ce s-a întâmplat cu bonurile pe care le aducea la firmă.
Invocă recurentul faptul că instanța a luat în considerare expertiza efectuată chiar dacă aceasta prezintă doar un calcul aritmetic simplu realizat în condiții ideale, fără să se țină seama de susținerile sale.
Instanța nu reține nici acest motiv de recurs ca fiind întemeiat.
Astfel, expertul tehnic desemnat în cauză, a răspuns obiecțiunilor formulate de către pârâtul recurent și s-a concluzionat în mod corect că, în urma experimentului efectuat, s-a înregistrat un consum mai mic cu 1,5 litri motorină față de consumul calculat de către societate, de 245,5 litri.
La efectuarea experimentului de către expertul tehnic privind consumul real a participat inclusiv recurentul pârât iar, așa cum rezultă din raportul de expertiză și a reținut corect prima instanță, stabilirea consumului de carburant s-a efectuat cu autotrenul încărcat la capacitatea maximă de încărcare în condiții normale de trafic și cu luarea în considerare a condițiilor specifice timpului de iarnă (spor pentru încălzirea cabinei, spor pentru opriri și demarări repetate etc.). Deci, consumul total s-a stabilit plecând de la consumul experimental efectuat cu părțile dar la care s-au adăugat sporurile specifice procesului de transport ce nu au fost luate în calcul la stabilirea consumului experimental.
În concluzie, nu este vorba doar de un simplu calcul efectuat în condiții ideale, ci s-a ținut cont chiar de condițiile reale de trafic și astfel, prejudiciul real cauzat societății și culpa pârâtului au fost dovedite.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în G, micro 16, - 3,. 90, împotriva sentinței civile nr.186 din 03.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Iulie 2009.
Pt. Președinte Judecător Pt. Judecător
A în CO, conf. art. 261 A în CO, conf. art. 261
c semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Grefier,
: /02.07.2009
:DC/2 ex/06.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu