Despăgubire contencios administrativ. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.799/DOSAR NR-
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 3: Mihail
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamanții A șiîmpotriva sentinței civile nr.794/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 17 aprilie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 26 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.794/17.04.2008 Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-31.01.2005.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales la Judecătoria Zărnești, str. -, nr. 7, jud. B, în contradictoriu cu Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având ca obiect despăgubiri.
Prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art.15 din HG. nr.83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții:. "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care, "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
Fiind așadar vorba de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-31.01.2005, și a analizat pretențiile invocate numai pentru perioada de 3 ani anterioară momentului introducerii acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 345/2006, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 416/2006, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de art.11 din OUG nr.177/2002 și art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004, cu excepția perioadelor în care nu au avut calitatea de magistrați, contractul de muncă le-a fost suspendat sau au beneficiat de acest spor, pentru perioadele 01.01.2003-26.04.2004, respectiv 27.04.2004-01.04.2006, actualizate în funcție de rata inflației la momentul efectuării plății.
Reclamanții au beneficiat deja de daune-interese sub forma actualizării sumelor cu rata inflației.
Astfel, pagubei suferite de reclamanți îi corespund daunele - interese rezultate din reevaluarea creanței depreciate, fiind de neconceput ca aceste daune să cuprindă și dobânda legală. Dacă se aprecia de la bun început că creanța depreciată era purtătoare de dobânzi, pentru acoperirea pagubei ar fi putut fi acordată exclusiv dobânda, fără a mai fi posibil, ca, separat și prin cumul, să fie reevaluată creanța.
O soluție contrară ar fi reprezentat acordarea unei duble reparații a prejudiciului, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără just temei.
În ceea ce privește perioada pentru care și-au formulat pretențiile reclamanții, potrivit art.1088 Cod civil, "La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele -interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda - legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept ".
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că reclamanții, creditori ai unei obligații având ca obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare, dobânda stabilită de lege, aceasta fiind însă datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Câtă vreme acțiunea are ca obiect acordarea dobânzilor pentru sume pretinse și acordate printr-o acțiune separată, anterioară, data introducerii acțiunii este data la care reclamanții ar fi putut solicita și dobânda legală.
În schimb, în prezenta cauză, nu mai există nicio obligație de plată, drepturile fiind achitate.
În consecință, faptul că dobânzile legale au caracter auxiliar față de debitul principal, nu îi îndreptățește pe reclamanți să pretindă dobânda legală pentru aceeași perioadă, câtă vreme dispozițiile legale aplicabile prevăd în mod expres că dobânda legală este datorată dar de la data introducerii cererii de chemare în judecată iar în speță, creanța a fost achitată integral.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții.
În motivele de recurs este criticată sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susțin următoarele:
1. Dispunând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, instanța a încălcat dreptul liberului acces la justiție.
2. Nu s-a ținut cont de dispozițiile art.259 Codul munci.
3. Dobânda solicitată reprezintă o parte componentă a prejudiciului material despre care face vorbire art.269 Codul munci și asta explică dreptul la plata dobânzii și pentru perioada anterioară cererii de chemare în judecată.
Consideră că în baza art.269 Codul munci, dobânda în astfel de litigii curge de drept.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este admisibil în parte.
Într-adevăr, dispozițiile art.1088 cod civil au fost greșit interpretate de instanța de fond.
O astfel de cerere nu este inadmisibilă deoarece vizează un drept accesoriu celui principal.
Astfel potrivit art.1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț de fidejusiune și societate".
2 al acestui articol prevede că aceste daune se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În speță, reclamanții prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr. 416 din 21.02.2006 au pretins obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov la plata unor despăgubiri egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de 30-40% din indemnizația de încadrare lunară la zi actualizate cu rata inflației.
Reclamanții nu au pretins dobânda legală raportat la aceste despăgubiri prin această cerere de chemare în judecată. După ce plata dreptului principal - ce făcut obiectul cererii mai sus descrise - reclamanții prin prezenta cerere de chemare în judecată înregistrată în 31.01.2008 pretind și accesoriul dreptului principal, respectiv dobânzile.
Nu ne aflăm în cazul în care, după lege, dobânda curge de drept.
Recurenții sunt creditori ai unei obligații având ca obiect o sumă de bani și ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare dobânda stabilită de lege, datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată a dreptului principal.
Din interpretarea dispozițiilor art.1088 alin.1 și 2 Cod civil cu aplicarea acestora cazului particular de față, se conturează soluția acordării dobânzilor pentru sume pretinse și deja acordate printr-o acțiune separată, anterioară (în speță acțiunea ce a făcut obiectul dosarului 416/M/2006), însă de la data de la care reclamanții ar fi putut solicita și dobânda legală, în nici un caz pentru o perioadă anterioară datei cererii de chemare în judecată pentru dreptul principal.
În speță, momentul de la care în prezenta cauză pot fi calculate dobânzile pretinse de reclamanți este data înregistrării acțiunii pentru abținerea dreptului principal, în dosar nr.461/M/2006 și nu data înregistrării prezentei cereri, așa cum a interpretat instanța de fond.
Așadar, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.1088 Cod civil în stabilirea admisibilității unei astfel de acțiuni și a apreciat greșit că dobânda legală nu se cuvine pentru toată perioada solicitată, fiind inadmisibilă.
Este evident, față de raționamentul mai sus expus, că recurenții pot pretinde dobânzi doar începând cu data de 01.02.2005 și până la data plății efective a debitului. drept pentru care sub acest aspect prezenta cerere de chemare în judecată nu este întemeiată, pretențiile constând în acordarea de dobânzi legale pentru perioada anterioară acestei date fiind nefondate și netemeinice.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă instanța va modifica în parte sentința în sensul celor din prezentul dispozitiv.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.794/M/17.04.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții să plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând spor de 30% - 40%, acordate prin sentința civilă nr.345/M/18.05.2006 a Tribunalului Brașov definitivă și irevocabilă, dobândă legală ce se va calcula începând cu data de 01.02.2005 și până la data plății efective e debitului, respectiv datele de 24.11.2006 și 19.12.2006.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003-31.01.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - -pentru- - -
aflată în concediu de odihnă
semnează președintele instanței,
GREFIER,
Red.. /24.06.2009
Dact. /15.07.2009
- 3 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
