Despăgubire contencios administrativ. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Marioara
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de reclamanta - SRL cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.894/31.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în Câmpina,-,. 20 E,.25, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurenta - reclamantă a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.894 din 31.07.2008, Tribunalul Galați - Secția civilă a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL G, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pârâtul să achite reclamantei - SRL G suma de 1080,55 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta - SRL Gac hemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 2973 lei cu titlu de pretenții (c/v cursuri de formare profesională) actualizate la rata inflației până la data plății efective a debitului.
În fapt a susținut că pârâtul a fost angajat al societății reclamante în perioada 15.06.2005 - 11.03.2008. Raporturile de muncă au încetat la inițiativa pârâtului prin denunțarea unilaterală a contractului prin decizia nr. 523/11.03.2008. În calitate de angajat pârâtul a urmat cursuri de formare profesională în datele de: 16.01.2006; 10.02.2006; 25.10.2006; 24.01.2007, sens în care acesta a semnat angajamente prin care s-a obligat să nu părăsească unitatea pe o perioadă de 3 ani sub sancțiunea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională. Pârâtul nu a respectat aceste angajamente și a demisionat la data de 11.03.2008, mai înainte de expirarea termenului de 3 ani. În aceste condiții, față de prevederile art.195 alin. 3. reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata c/v cursurilor de formare profesională.
În drept a invocat art. 270 alin.1.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Pârâtul, citat la adresa indicată de reclamantă nu s-a prezentat în instanță, dar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, cu motivarea că reclamanta are un punct de lucru în jud. P situație în raport de care Tribunalul Prahova este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.
Excepția necompetenței teritoriale nu este întemeiată deoarece art. 284 al.2 stabilește în mod imperativ competența teritorială în funcție de domiciliul sau sediul reclamantului. În cauză reclamanta are sediul în mun. G unde este înregistrată la ORC, iar faptul că are un punct de lucru în jud. P nu constituie un motiv legal de derogare de la normele imperative mai sus-menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fond, constată că cererea este fondată în parte pentru următoarele motive:
Cu copia contractului de muncă nr.20266/04.07.2005 și cu decizia nr.523/2008 (f 12,11) reclamanta a dovedit existența raporturilor de muncă cu pârâtul. Cu anexele la contractul de muncă înregistrat sub nr. 20266/2005, cu nota de lichidare, dar și cu factura nr. 17439/2008 (4-12) a dovedit că pe perioada derulării contractului de muncă pârâtul a beneficiat de cursuri de formare profesională, sens în care s-a angajat să nu denunțe contractul de muncă pe o perioadă de 3 ani de la data finalizării cursurilor. Cu angajamentele depuse la dosar reclamanta a dovedit că pârâtul si-a asumat obligația de restituire a contravalorii cursurilor în cazul în care nu respectă angajamentul asumat și inițiază încetarea contractului de muncă mai înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională.
Este firesc ca eforturilor financiare făcute de angajator cu formarea profesională să-i corespundă obligația salariatului de a presta muncă pentru acel angajator o perioadă de muncă minimă, astfel cum prevede de altfel și art. 195 alin.1. În temeiul principiului libertății muncii salariatul poate să nu-și respecte obligația asumată. În acest caz, el va trebui să suporte cheltuielile organizate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată astfel cum prevede art. 195 alin.3. Ca urmare având în vedere textul mai sus menționat, faptul că perioada cursurilor de formare profesională nu a fost mai mare de 6 luni, că prin nerespectarea angajamentului asumat pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui angajat școlarizat, se constată că cererea reclamantei întemeiată pe art.270 alin.1 este întemeiată în parte, motiv pentru care i s-au acordat numai sumele aferente perioadei rămase nelucrate. O soluție contrară încalcă prevederile imperative ale art. 195 al.3, iar faptul că pârâtul a semnat angajamente de plată pentru restituirea întregii sume nu echivalează cu o renunțare la beneficiul acordat de lege.
Potrivit celor patru acte anexă la contractul de muncă fiecare curs a fost evaluat la 200 euro.
Raportat la data efectuării cursurilor, la perioada angajamentului de stabilitate și la data la care a avut loc încetarea contractului de muncă se constată că reclamanta are de recuperat de la pârât 55,33 euro aferente cursurilor 1,72,22 euro aferent cursului 2,105,55 euro aferent cursului 3 și respectiv 61.11 euro pentru cel de-al patrulea curs de formare profesională, adică un total de 294,43 euro. La un curs de 3,67 lei /euro, rezultă că reclamanta are de recuperat suma de 1080,55 lei.
Pentru a asigura repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamantă și în conformitate cu art. 371 indice 1.pr.civilă a dispus reactualizarea sumei cuvenită în raport de rata inflației, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării și interpretării greșite a legii, motiv prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului doar la plata unei fracțiuni din contravaloarea cursurilor de formare profesională, proporțional cu timpul rămas nelucrat de la data denunțării unilaterale a contractului individual de muncă până la data expirării angajamentelor.
Că instanța de fond și-a motivat hotărârea doar prin prisma disp. art.195 alin.3 Codul muncii, ignorând faptul că angajamentele sunt încheiate de comun acord între salariat și angajator, fiind anexă la contractul individual de muncă și, în acest context, incidente în speță sunt și disp. art. 969 Cod civil.
Pentru aceste motive, solicită recurenta admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, pârâtul urmând a fi obligat la plata integrală a cursurilor de formare profesională.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art.195 alin.3 Codul muncii, nerespectarea de către salariat a dispoziției prev. în alin. (1), determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Atât timp cât textul de lege invocat stabilește expres că sumele avansate de angajator pentru pregătirea profesională se recuperează de la angajatul ce nu-și respectă obligația asumată, proporțional cu perioada rămasă nelucrată (urmare denunțării unilaterale a contractului individual de muncă), orice critică vizând aplicarea greșită a legii apare ca fiind neavenită.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, făcând în cauză aplicarea disp. art. 312 pct. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.894/31.07.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /15.12.2008
:DC/ 2 ex/ 15.12.2008
Fofnd:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Viorica Mihai Secuianu, Marioara
