Despăgubire contencios administrativ. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 86/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,. 42, administrator, împotriva sentinței civile nr. 1518/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în G,-, - 2,. 21, având ca obiect " despăgubire".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta reclamantă SRL avocat - și pentru intimata pârâtă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; s-a depus întâmpinare de intimata pârâtă, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat, învederând instanței că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat, învederează instanței că nu mai are cereri de formula și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenteiapreciază nelegală hotărârea recurată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Acțiunea formulată de reclamanta-recurentă a fost respinsă pe fond cu motivarea că deși erau întrunite elemente pentru angajarea răspunderii patrimoniale s-a constatat că lipsește legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă. Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a departajat elementele ce trebuiau îndeplinite cumulativ.
Arată că societatea la data de 20.07.2005 a prestat o activitate de traducere a 4 fotocopii din limba germană în limba română. Ulterior, la data de 22.02.2006 aceeași clientă s-a prezentat la sediul societății și în aceeași plată a solicitat traducerea aceluiași text însă după originalele înscrisurilor. Deși i s-a explicat că traducerea nu se poate face în cadrul aceleiași plăți, la presiunea clientei s-a emis bonul fiscal din 22.01.2006, lucru ce nu a corespuns realității.
Clienta a făcut plângere la Oficiul Protecției Consumatorilor că prin încălcarea atribuțiilor de serviciu deși o salariată i-a emis bon fiscal nu a dat curs operațiunilor ce urmăreau plata serviciului. Societatea a fost amendată pentru lipsa prestației cu suma de 10 milioane lei vechi pentru activitatea culpabilă a intimatei. Apreciază că din acest aspect se poate determina legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta salariatului.
Conform art. 270 Codul muncii apreciază că salariatul nu și-a respectat atribuțiile de serviciu și ca unică consecință s-a produs prejudicierea angajatorului, respectiv prejudicierea patrimoniului societății. Susține că salariatul a emis un bon fiscal fictiv, bonul din 22.02.2006 dar nu a încasat prețul deoarece nu a efectuat nici traducerea.
Pentru motivele invocate apreciază că a făcut dovada legăturii de cauzalitate motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
Apărătorul intimatei pârâteapreciază că al doilea motiv de recurs poate rămâne la aprecierea instanței. Cu privire la motivele de recurs apreciază că acestea sunt nefondate, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În mod just instanța de fond a apreciat urmare probatoriului administrat în cauză că salariata, pe fondul unei confuzii emoționale, a săvârșit un act nelegal dar pentru care a fost sancționată de societatea recurentă. De asemenea, prin sentința civilă nr. 4164/2006 a Judecătoriei Galațis -a formulat plângere contravențională cu privire la bonul fiscal eliberat și vizând prestația necorespunzătoare.
Apreciind recursul nefondat solicită respingerea acestuia ca atare și cu plata cheltuielilor de judecată acestea considerându-se justificate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față înregistrat sub nr. 6264/121/16.12.2007 la Curtea de Apel Galați secția conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6264/121/12.09.2005 la ribunalul Galați reclamanta - SRL Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta obligarea acestuia la plata sumei de 1.000 lei reprezentând prejudiciu luat societății.
În fapt a arătat că pârâta în calitate de salariat al societății reclamante a eliberat un bon fiscal unei cliente datat 22.01.2006 fără ca acesteia să i se efectueze o prestație și fără ca aceasta sa plătească suma înscrisă pe bon.
A arătat că în baza acestui bon fiscal clienta a formulat plângere împotriva societății la OPC, în urma căreia societatea a fost amendată cu suma de 1.000 lei.
A învederat că pârâta avea în atribuțiile sale și obligația de a încasa contravaloarea serviciilor prestate de unitate și eliberarea de documente justificative de încasare a acestor sume conform legislației în vigoare.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. A considerat că amenda contravențională aplicată societății a avut în vedere traducerea defectuoasă a unor înscrisuri și nu are legătură cu eliberarea bonului fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1518/18.10.2007 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL G în contradictoriu cu pârâta - ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta, în calitate de salariat al societății reclamante, a eliberat un bon fiscal unei cliente datat 22.01.2006, fără ca acesteia să i se efectueze o prestație și fără ca aceasta să plătească suma înscrisă pe bon, fapt recunoscut de pârâtă în cadrul anchetei administrative.
Pârâta avea în atribuțiile sale obligația de a încasa contravaloarea serviciilor prestate de unitate si eliberarea de documente justificative de încasare a acestor sume conform legislației în vigoare.
După eliberarea bonului fiscal, clienta s-a adresat Oficiului pentru Protecția Consumatorilor care, în urma efectuării verificărilor, a constatat existenta unei contravenții.
Din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției rezultă că s-a reținut în sarcina societății reclamante săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. c pct. a și c, care consta în traducerea defectuoasa a unor facturi din limba germana în limba româna. S-a aplicat o amenda contravențională de 1.000 lei RON, ce a și fost achitată ulterior.
S-a mai precizat că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4164/2006 pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă și irevocabilă.
Reclamanta prin acțiune a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei RON, ce reprezintă contravaloarea amenzii contravenționale și care a fost aplicată ca urmare a neîndeplinirii atribuțiunilor de către pârâta.
Potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Conform art. 271 alin. 1 din Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și imorală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa) salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură aceasta răspundere.
În cazul de față, aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ. Este adevărat că pârâta este salariata societății și nu și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu și că s-a produs un prejudiciu acesteia. Însă nu există o legătură de cauzalitate între calitatea de salariat a pârâtei, prejudiciul cauzat societății și vinovăția acesteia. Amenda contravențională a fost aplicată ca urmare a efectuării unor traduceri defectuoase.
Culpa pârâtei a constat în eliberarea unui bon fiscal, deși nu se efectuase nici un serviciu. Încălcarea acestei atribuțiuni menționate în fișa postului atrage răspunderea disciplinară și nicidecum pe cea patrimonială. Nu există nici o legătură de cauzalitate între efectuarea traducerilor defectuoase, eliberarea bonului fiscal și prejudiciul cauzat societății.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 271 din Codul muncii, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
În primul rând, a arătat că instanța de fond a reținut greșit că prejudiciul creat societății -amenda contravențională a fost aplicată ca urmare a efectuării unor traduceri defectuoase și, prin urmare, nu există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciu.
În al doilea rând, instanța de fond a omis să ia în considerare un aspect esențial al cauzei și anume faptul că dacă pârâta nu ar fi eliberat un bon fiscal contrar atribuțiilor de serviciu și a realității, fără acel bon nu s-ar fi ajuns la amendarea sa cu suma de 1.000 lei.
În al treilea rând, fiind exagerat cuantumul onorariului de apărător la care a fost obligată să îl achite pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei având în vedere cuantumul prejudiciului pretins.
În concluzie, solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile delictuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele prevăzute de forța majoră sau din alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului (art. 271 alin. 2 Codul muncii ).
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, apreciem că aceasta nu este îndeplinită deoarece amenda pe care OJPC Gaa plicat-o recurentei se referă la traducerea inexactă efectuată de către traducătorii recurentei și nu de intimată care nu avea atribuții de serviciu în acest sens, ea fiind o simplă secretară.
Chiar recurenta în contestația pe care a formulat-o împotriva procesului-verbal de contravenție și sancționare al OJPC recunoaște că traducerile s-au făcut după xerocopii, fapt menționat de traducător în încheierea traducerii, intimata neavând atribuții de vreun fel, prin fișa postului, cu privire la efectuarea de traduceri.
Ipotetic vorbind, dacă intimata ar fi încercat să se substituie persoanei care avea ca sarcină de serviciu traducerile, atunci se punea problema angajării răspunderii patrimoniale, sub aspectul îndeplinirii condiției faptei ilicite a angajatei.
Este adevărat că prin fapta intimatei pârâte de a elibera bon fiscal persoanei vătămate prin traducerea necorespunzătoare a dat posibilitatea acestuia de a și exercita drepturile prevăzute de lege, respectiv de a sesiza OJPC dar nu trebuie uitat că sancțiunea ulterioară a recurentei a avut loc din cauza traducerii inexacte.
Culpa intimatei constat în eliberarea unui bon fiscal deși nu se efectuase nici un beneficiu încălcând astfel atribuțiile de serviciu menționate în fișa postului dar aceasta atrage o răspundere disciplinară și nicidecum una patrimonială.
Așadar, prejudiciul suferit de recurentă ca urmare a achitării amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei nu este cauzat de fapta intimatei constând în eliberarea unui bon fiscal și, prin urmare, nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, în consecință, nu poate fi angajată răspunderea patrimonială.
De asemenea, nu se poate reține critica recurentei ca fiind exagerat de mare cuantumul onorariului de avocat în sumă de 1.000 lei.
Este adevărat că potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
Instanța apreciază că onorariul apărătorului ales în cuantum de 1.000 lei nu este exagerat de mare raportat la complexitatea cauzei.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta - SRL G ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta SRL G, cu sediul în G,-, -rateș 1,. 42, administrator, împotriva sentinței civile nr. 1518/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte, domiciliată în G,-, - 2,. 21, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//11 Martie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
