Despăgubire contencios administrativ. Decizia 872/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.872/R/2008
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 65 din 25.01.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Cluj cu nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - avocat care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta intimată.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar întâmpinare, înregistrată de intimată prin avocatul său, la data de 14 aprilie 2008. I se comunică reprezentantului recurentei un exemplar al întâmpinării, punându-se în discuție faptul că aceasta este formulată de reclamanta și nu, așa cum figurează numele reclamantei atât în dosarul instanței de recurs cât și în cel al instanței de fond.
Reprezentantul recurentei solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a putea depune la dosar o copie de be buletinul reclamantei.
La reluarea cauzei reprezentantul recurentei depune la dosar o copie de pe cartea de identitate a reclamantei din care reiese că numele acesteia este, sens în care instanța dispune îndreptarea erorii, precum și o copie de pe actul adițional la Contractul individual de muncă nr. - din 24.10.1997. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune sau de altă natură.
La solicitarea instanței mai precizează reprezentantul recurentei că perioada la care se referă art. 2 alin.2, punctele a,b,c,d, din actul adițional aflat la fila 6 din dosarul instanței de fond este perioada efectivă de mobilizare și nu perioada de vechime în muncă. Mai precizează că acordarea a trei salarii pentru perioada următoare de mobilizare este condiționată de încetarea raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului. Persoanele al căror contract de muncă înceta la sfârșitul perioadei cuprinse în actul adițional denumit "perioada de mobilizare" aveau drept la bonusul prevăzut în actul adițional dar nu beneficiau de celelalte drepturi prevăzute pentru încetarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului. Cu toate acestea, angajatorul, conform actului adițional, putea să aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă înaintea expirării perioadei de mobilizare, situație în care bonusul se acorda proporțional, iar în cazul în care angajatul avea inițiativa încetării raporturilor de muncă, în perioada de mobilizare, acesta nu avea dreptul la bonus. În situația în care angajatul continua activitatea după perioada de mobilizare nu avea dreptul la bonus iar dacă raporturile de muncă încetau din inițiativa angajatorului, la un interval oarecare după încetarea perioadei de mobilizare, angajatul are dreptul la alte compensații prevăzute în contractul colectiv de muncă. Pentru perioada cât persoana angajată a fost detașată la B i-au fost acoperite toate cheltuielile legate de deplasare, cazare la hotel și diurna pentru acoperirea cheltuielilor zilnice.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau invocate excepții, instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei care a optat să continue raporturile de muncă cu SC SA, dar lucrând la B, iar conform actului adițional arătat, bonusul de mobilizare era condiționat de încetarea raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului, neputând cumula bonusul cu celelalte compensații. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă 65/25 ianuarie 2008, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA B, aceasta fiind obligată să plătească reclamantei 9171 lei cu titlu de despăgubiri și 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
În conformitate cu actele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă și cele două acte adiționale, reclamanta este îndreptățită la un bonus de mobilizare reprezentând echivalentul a 9 salarii de bază în sumă de 9171
lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivele aflate la 2-4, s-a arătat în esență, că, prima instanță a pronunțat o hotărâre ce nu cuprinde motivele ce au fost luate în considerare pentru soluția adoptată.
S-a mai arătat că, nici expunerea stării de fapt nu corespunde celei reale, sentința nefiind temeinică nici sub acest aspect.
În realitate, reclamanta a fost angajata SC SA Zona M până la 28 mai 2007, când i-a încetat calitatea de angajat, conform art.65 și 66 din muncii.
Anterior acestei date, prin Decizia 164/16 iunie 2006 societatea pârâtă a delegat-o pe reclamantă, pe 60 de zile cu începere din 19 iunie 2006, la Centrul de Servicii - din B, apoi a mai fost mobilizată pe alte două perioade - 7 aug. - 31 decembrie 2006 și respectiv 1 ian. - 28 februarie 2007.
Prin actele adiționale la contractul de muncă nr.-/24 oct.1997 s-a prevăzut posibilitatea acordării unui bonus de mobilizare, numai pentru situația în care, la sfârșitul perioadei de mobilizare, încetează raporturile de muncă din inițiativa angajatorului, cuantumul bonusului fiind în raport de întinderea perioadei de mobilizare.
În adevăr, reclamanta a fost mobilizată două perioade, însă, desfacerea contractului individual de muncă s-a dispus numai începând cu 27 iulie 2007, deci cu 5 luni mai târziu decât data încetării mobilizării, situație în care, nu sunt îndeplinite cerințele actului adițional la contractul de muncă.
Recursul este întemeiat.
Așa cum rezultă din actul adițional la contractul individual de muncă aflat la 6, între părțile contractului a intervenit acordul ca, pentru perioada de mobilizare, intervenit între 7 aug. 2006 și 31 dec. 2006, angajatorul să acorde reclamantei un bonus, în condițiile în care,la sfârșitul perioadei respectivecontractul de muncăîncetează din inițiativa angajatorului.
a fost stabilit în raport de salariile de bază plătite de angajator.
Ulterior, perioada de mobilizare a reclamantei s-a prelungit până la 28 februarie 2007, în aceleași condiții.
La 27 februarie 2007 (anterior expirării perioadei prevăzute) reclamanta a intrat în incapacitate temporară de muncă, astfel că, raporturile juridice de muncă dintre părți au fost suspendate, iar prin Decizia nr.53/28 mai 2007 reclamanta a fost concediată în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii.
Din acțiunea reclamantei rezultă că a beneficiat de drepturile aferente modalității de desfacere a contractului de muncă (din inițiativa angajatorului) decizia de încetare a contractului de muncă și temeiul juridic al măsurii nefiind puse în discuție în această cauză.
Prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligatăși la plata bonusului de mobilizare, deși, așa cum rezultă din dosar, condiția acordării acelui drept nu a fost îndeplinită.
Că este așa rezultă din cuprinsul actului adițional unde se arată că angajatorul se obligă să acorde un bonusîn condițiile în care la sfârșitul perioadei de mobilizareraporturile de muncă încetează din inițiativa angajatorului.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, raportul de muncă dintre părți nu a încetat la sfârșitul perioadei de mobilizare, ci mai târziu, în condițiile codului muncii și a Contractului colectiv de muncă și prin urmare, reclamanta nu este îndreptățită la primirea bonusului prevăzut.
De altfel, este de precizat faptul esențial în această cauză, că bonusul la plata căruia s-a angajat unitatea nu are în vedere "mobilizarea" angajatului, deci nu este o indemnizație pentru perioada în care s-a prestat activitate în altă localitate decât cea de la sediul unității ci s-a avut în vedereîncetarearaporturilor de muncăla sfârșitulperioadei de mobilizare, condiție ce nu s-a îndeplinit.
Așadar, acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtei să-i remită o sumă reprezentând "bonus de mobilizare" nu este întemeiată, și întrucât această acțiune a fost admisă, se constată că sentința este netemeinică, privită prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 proc.civ.
Recursul fiind, în consecință, întemeiat, va fi admis și în temeiul art.312 alin.1 și 3.proc.civ. sentința va fi modificată, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 65 din 25.01.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./3ex.
2.06.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
