Despăgubire contencios administrativ. Decizia 874/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6586/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.874/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - . TEHNICĂ MEDICALĂ SA (ITM) împotriva sentinței civile nr.4890/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.12627/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsa fiind intimatul parat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a fost restituită citația emisă intimatului-pârât, cu mențiunea "destinatar mutat", după care,
Curtea constată ca procedura de citare a intimatului parat a fost legal îndeplinită, intrucât acesta a fost citat la adresa indicata de el in intampinarea depusa la dosarul de fond (fila 45), fara a comunica ulterior instantei si partii adverse schimbarea de domiciliu intervenita, fiind incidente prevederile art.98 Cod procedură civilă.
Curtea dispune lasarea cauzei la ordine, după apelarea dosarelor solicitate la amânare fără discuții, potrivit art.126 Cod procedură civilă.
La a doua strigare a cauzei a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, lipsa fiind intimatul-parat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Reprezentantul avocat al recurentei-reclamante arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Susține că prin cele două expertize tehnice efectuate, una extrajudiciară și una dispusă de instanță, s-a reținut prejudiciul produs de intimatul-pârât. Critica se referă la modul în care au fost interpretate prevederile art.270 Codul muncii. Arată că instanța de fond a reținut că intimatul-pârât se face vinovat de acest prejudiciu, însă nu-l consideră singurul vinovat. De asemenea, solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, potrivit ordinului de plată nr.51/08.01.2010 și a facturii fiscale nr.43/22.09.2009, pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.04.2007 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.12627/3/LM/2007, reclamanta ITM l-a chemat in judecata pe paratul G, solicitând ca prin hotararea ce se va pronunta, acesta sa fie obligat la plata despagubirilor banesti in suma de 17.051 lei si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.4890/04.06.2009, Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus respingerea actiunii formulate de reclamanta - ITM SA, in contradictoriu cu paratul G, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 38/09.01.2006, intre parti s-au nascut raporturi de serviciu in continutul carora intra obligatia paratului de a presta activitate specifica functiei de contabil sef, precum si dreptul acestuia de a fi remunerat corespunzator. Potrivit fisei postului, contabilul sef al societatii reclamante organizeaza contabilitatea societatii si coordoneaza compartimentul financiar contabil organizand si verificand toate activitatile din cadrul acestui compartiment, iar pentru nelegalitatea operatiunilor patrimoniale este angajata raspunderea civila, materiala, disciplinara sau penala a acestuia.
Obiectul cauzei il constituie recuperarea de catre reclamanta a prejudiciului pe care sustine ca paratul i l-a pricinuit in desfasurarea activitatii prin raportarea fiscala eronata care a condus la calcularea de penalitati de catre a Sectorului 4
Evident ca raspunderea paratului nu poate fi antrenata decat pentru fapta proprie, art. 270 din stabilind ca salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
De asemenea, art. 271 din reglementeaza raspunderea contractuala pentru situatia in care paguba a fost produsa de mai multi salariati si stipuleaza ca in acest caz, intinderea raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea pagubei.
In speta, i se imputa paratului intocmirea eronata a unei declaratii rectificative pentru perioada de raportare de pana la data de 12.12.2005, intrucat declaratiile privind impozitul pe profit aferente anului 2005 cand a functionat un alt contabil sef la societate au fost gresit intocmite, acest aspect fiind acceptat de catre cei doi experti care au efectuat lucrari la solicitarea instantei.
In acest caz, la producerea pagubei constand in plata unor majorari de intarziere de catre reclamanta pentru sume declarate eronat nu a contribuit numai reclamantul, ci toate celelalte persoane care anterior au avut la nivelul societatii atributiile enumerate in fisa postului paratului si care la randul lor nu au intocmit corect declaratiile privind impozitul pe profit. Mai mult decat atat, banii platiti cu titlu de majorari si penalitati pentru sume nedatorate in realitate raman in contul contribuabilului dupa depunerea unei declaratii rectificative si dupa ce se va solicita corectarea dobanzilor si a penalitatilor, urmand sa aiba loc o compensare in viitor cu alte datorii la bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă - . TEHNICĂ MEDICALĂ SA (ITM), criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că potrivit normelor legale în materie salariatul care a produs o pagubă angajatorului poate fi obligat să acopere prejudiciul cauzat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în mod expres și limitativ prin lege.
Față de soluția pronunțată de instanța de fond, consideră că recurenta-reclamantă a îndeplinit sarcina probei, așa cum prevăd disp. art. 287. muncii, și a făcut dovada prejudiciului suportat de recurenta-reclamantă, a vinovăției intimatului-pârât, precum și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat și vinovătia intimatului.
Astfel, prin aprecierea pe care instanța de fond a dat-o probelor administrate în cauză, reiese că este recunoscută răspunderea intimatului pentru prejudiciul cauzat, putându-se face aplicarea disp. art. 270 din muncii însă, aceeași instanță consideră că producerea pagubei constând în plata unor majorări de întârziere pentru sume declarate eronat nu trebuie apreciată ca fiind culpa exclusivă a intimatului Instanța de fond respinge acțiunea recurentei pe seama motivului că prejudiciul cauzat societății reclamante nu a apărut din vina unei singure persoane, a intimatului G, iar paguba este o consecință a greșelilor celorlalți contabili ai ITM, care "și ei, la rândul lor nu au întocmit corect declarațiile privind impozitul pe profit".
Toate consemnările făcute de instanța de fond prin sentința pronunțată nu fac decât să dovedească că există un prejudiciu cauzat recurentei-reclamante, că sunt cunoscute persoanele vinovate de prejudiciul adus recurentei dar, cu toate acestea, instanța de fond refuză să considere că, cel puțin pentru o parte din prejudiciul total suportat de recurentă, respectiv suma de 17.051 lei, persoana obligată în achitarea lui este intimatul
Cu alte cuvinte, recurenta și-a îndeplinit sarcina probei și a făcut dovada existenței unui prejudiciu și a vinovăției persoanei în crearea acelui prejudiciu însă instanța de fond trece peste aceste aspecte și reține, în mod eronat, că intimatul nu poate să răspundă pentru paguba adusă societății, deoarece nu este singura persoană responsabilă pentru plata penalizărilor de întârziere.
să contrazică solutia instantei de fond deoarece actiunea formulată de societate împotriva intimatului G vizează doar angajarea unei răspunderi patrimoniale a acestei persoane pentru recuperarea sumelor de bani plătite de ITM urmare a unor declarații eronat întocmite de persoana responsabilă la un anumit interval de timp cu îndeplinirea acestor obligații.
Valoarea majorărilor si a penalizărilor pe care recurenta-reclamantă a fost nevoită să le achite este mult mai mare decât suma de 17.051 lei solicitată din partea intimatului
Această sumă de 17.051 lei reprezintă doar penalitățile pe care recurenta le-a plătit pentru înregistrările făcute de intimatul G la Administratia Financiară pe seama unor declaratii calculate eronat fată de realitatea situatiei contabile a recurentei-reclamante.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Despagubirile pretinse de recurenta constituie contravaloarea majorarilor de intarziere, achitate de societate fara a fi datorate, intrucat au fost calculate de organul fiscal prin raportare la o declaratie pentru stabilirea impozitului pe profit, in care intimatul parat, in calitate de contabil sef, a inscris o suma eronata, mai mare decat cea reala.
Aceste sume pot fi recuperate de catre societatea recurenta, conform unei proceduri reglementata in detaliu prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1899 din 22 decembrie 2004, pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Acelasi aspect este evidentiat si in cuprinsul unuia dintre rapoartele de expertiza intocmite in cauza.
Prin urmare, Curtea constata ca nu este indeplinita una dintre conditiile prevazute de art. 270 Codul muncii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului, si anume conditia existentei prejudiciului.
Recurenta reclamanta solicita ca intimatul parat sa fie obligat la plata sumei achitata cu titlu de obligatie fiscala nedatorata, pentru care exista reglementata o procedura de restituire si care, daca ar fi urmata, ar conduce la reintregirea patrimoniului societatii cu aceasta suma.
Prejudiciul suferit de catre recurenta ar putea consta, eventual, din contravaloarea lipsei de folosinta a sumelor de bani care au fost indisponibilizate prin efectuarea unei plati nedatorate. Cu alte cuvinte, societatea a "blocat" sume de bani semnificative pentru indeplinirea unor obligatii fiscale care nu corespundeau realitatilor contabile, dar nu a solicitat prejudiciul constand in lipsa de folosinta a acestor bani, ci chiar sumele platite, pe care are posibilitatea de a le recupera.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă - . TEHNICĂ MEDICALĂ SA (ITM) împotriva sentinței civile nr.4890/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.12627/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored.
2.ex./02.03.2010.
Tribunalul București
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
