Despăgubire contencios administrativ. Decizia 891/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 891/
Ședința publică din 05 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta -" "SRL prin administrator, cu sediul în Reghin,-, județul M, și de pârâtul, domiciliat în, str. -,.11,.11, județul M, împotriva sentinței civile nr.130 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 4448/2007).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile pârâtului recurent au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 28 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 130 din 9.02.2009 Tribunalul Mureș a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul .
A obligat pârâtul să plătească societății reclamante suma de 27.867, 81 lei cu titlu de prejudiciu efectiv cauzat și 17.147,80 lei cu titlu de beneficiu nerealizat.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligând pârâtul la plata sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante conform contractului de muncă înregistrat sub nr. 2580/17.04.2007 până la data de 17.09.2007.
În data de 1.08.2007 a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat pârâtul care conducea autoutilitara - și semiremorca MȘ-80-.
Pin procesul verbal întocmit de organele de poliție a fost reținută culpa pârâtului fiind sancționat pentru încălcarea prevederilor art.123 lit. b și f din Regulamentul de aplicarea OUG 195/2002.
Instanța având în vedere avariile produse autovehiculului precum și culpa pârâtului în producerea evenimentului rutier a apreciat ca fiind incidente prevederile art. 270 Codul Muncii.
Cu referire la cuantumul prejudiciului instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză (înscrisuri, probe testimoniale și expertiză tehnică) din cuprinsul cărora a stabilit că prejudiciul este real și cert iar reclamanta a efectuat din resurse proprii reparații în cuantumul total de 27.867,81 lei.
Cu referire la beneficiul nerealizat, instanța a avut în vedere intervalul de timp de o lună și două săptămâni respectiv perioada în care autovehiculul s-a aflat în reparații.
Instanța de fond, în cuantificarea acestui beneficiu a avut în vedere expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă și necontestată de pârât.
S-a mai reținut că răspunderea patrimonială are loc în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale iar angajatorului i se cuvin, pe lângă creanța propriu-zisă și dobânzile legale conform art.1088 și următoarele cod civil coroborate cu dispozițiile referitoare la dobânda cuvenită în raporturile juridice civile, dispoziții cuprinse în OG 9/2000.
Cu referire la aplicarea art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că în cuantumul cheltuielilor de judecată nu va fi inclus onorariului expertului contabil, aceasta fiind o probă obținută extrajudiciar, administrată în cauză iar potrivit art. 274 raportat la art.201 alin.1 și 202 alin.2 Cod procedură civilă expertul nu a fost numit de instanță nefiindu-i stabilit onorariul de către aceasta.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Recurenta - SRL a solicitat modificarea în parte hotărârii atacate și admiterea integrală a pretențiilor civile.
În opinia recurentei instanța de fond a încălcat prevederile art. 270 Codul Muncii coroborat cu art.948 Cod civil.
În acest sens se arată că, în mod greșit a apreciat instanța de fond că sumele plătite de reclamantă și neevidențiate în contabilitatea societății nu pot fi incluse în cuantumul despăgubirilor întrucât principiul care guvernează răspunderea patrimonială este cel al reparației integrale a prejudiciului.
O altă critică are în vedere înlăturarea sumei de 682 lei cuprinsă în factura - reprezentând manopera pentru repararea "cui șa" considerându-se de către recurentă că aceasta este o procedură distinctă față de cea a înlocuirii acestei piese ca atare trebuia cuprinsă în cuantumul despăgubirilor.
Înlăturarea facturii nr.- în valoare de 449 lei reprezentând reparația cabinei, a fost de asemenea greșită,aceasta având în vedere o operațiune distinctă de montaj.
În fine, sub aspectul beneficiului nerealizat, recurenta reclamantă a arătat că timpul necesar reparațiilor a fost de două luni, cu referire expresă la autotractorul avariat și nu la semiremorcă.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii acțiunii până la concurența sumei de 5.228, 41 lei, sumă stabilită prin raportul de expertiză tehnică auto.
Recurentul pârât a arătat, cu referire la prețul autotractorului, că, a făcut dovada existenței pe piață a unui preț inferior de achiziție, respectiv 2000 Euro.
Nu în ultimul rând se arată că gradul de uzură autovehiculului și defecțiunile anterioare au fost cauzele determinante ale producerii evenimentului rutier. În acest sens, s-a susținut prin memoriul de recurs, instanța în mod greșit nu a ținut seama de concluziile expertului, concluzii raportat la care prejudiciul creat de pârât este de 5.228,411 lei.
Cu referire la beneficiul nerealizat recurentul pârât a arătat că s-a opus raportului de expertiză extrajudiciară solicitând înlăturarea acestuia ca probă iar pe de altă parte în luna august urma să fie în concediu de odihnă, situație în care autovehiculul nu ar fi circulat iar semiremorca a fost folosită din luna septembrie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă a invocat prevederile art.270 Codul Muncii coroborate cu art.948 Cod civil susținând că principiul reparației integrale a prejudiciului a fost încălcat de prima instanță.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Reclamanta este o societate comercială astfel că nu doar sub aspect formal, cum se reține prin memoriul de recurs, ci mai ales sub aspectul legalității, toate ieșirile și intrările patrimoniale trebuie evidențiate în actele contabile.
Instanța de fond a înlăturat în mod just pretenția reclamantei relativă la sumele 600 lei și respectiv 1500 lei, sume care nu s-au regăsit în contabilitatea reclamantei, întrucât în calitatea sa de persoană juridică nu poate pretinde existența vreunui prejudiciu altfel decât oglindit în evidențele contabile.
Susținerile reclamantei recurente potrivit cărora pârâtul nu s-a opus acordării acestor sume sunt nereale. Pârâtul s-a opus constant cuantumului despăgubirilor pretinse de reclamantă apreciindu-le, în întregul lor, nefondate. Având în vedere poziția pârâtului nu poate fi apreciat că acesta a achiesat în mod special la vreuna din sumele pretinse de reclamantă.
Cu referire la facturile -/14.08.2007, -/7.09.2007, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a operațiunilor înscrise în aceste facturi raportat la aceleași operațiuni cuprinse în restul documentelor depuse de reclamantă. Deși teoretic aceste operațiuni sunt distincte ele au făcut obiectul altor înscrisuri (facturi) avute în vedere de instanță respectiv factura nr. -/29.08.2007 și respectiv factura nr.-/21.08.2007.
Astfel prin factura -/14.08.2007 (fila 12) reclamanta a achiziționat două produse - "set reparație șa în 4 găuri" (1 bucată) și "cui șa" (1 bucată). Ulterior prin factura - (fila 18), aceeași reclamantă achiziționează produsul "cui șa" ( 1 bucată). Această din urmă factură a fost luată în calcul la stabilirea cheltuielilor efectuate cu piesele și materialele.
Susținerile recurentei potrivit cărora facturile cuprind "operațiuni" distincte nu pot fi primite, fiind simple afirmații contrazise de conținutul concret al înscrisurilor.
Situația este similară și în cazul facturilor -/07.09.2007 și -/21.08.2007. Din cuprinsul acestor facturi nu rezultă operațiunile "distincte" invocate prin memoriul de recurs ci doar împrejurarea că, reclamanta după ce a achiziționat în luna august piese cu factura -/21.08.2007 a fost nevoită să le "repare" în luna septembrie 2007 conform mențiunilor exprese cuprinse în factura -/07.09.2007.
Cu referire la prejudiciul nerealizat recurenta reclamantă a apreciat greșit asupra cuantumului profitului realizat respectiv de 34.295,69 lei acesta referindu-se la o perioadă de trei luni (fila 242) și nicidecum două luni sau o lună. Instanța de fond a făcut, în aceste condiții, o apreciere corectă asupra cuantumului acestui prejudiciu criticile fiind în mod vădit nefondate.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază ca nefondat recursul reclamantei.
Recurentul pârât a criticat generic hotărârea instanței de fond ca fiind rezultatul "aprecierii greșite a probelor", "aplicarea greșită a legii" și "motivarea contradictorie a hotărârii".
În dezvoltarea motivelor de recurs însă aceste, critici nu au fost detaliate.
Cu referire la cuantumul pieselor înlocuite, susținerile recurentului pârât din memoriul de recurs contrazic poziția acestuia exprimată după efectuarea raportului de expertiză respectiv ședința publică din 18 septembrie 2008 și 16 oct. 2008.
Cu referire la anunțul din ziar privind prețul cabinei raportat la concluziile raportului de expertiză necontestat de pârât, susținerile acestuia din memoriu de recurs vor fi înlăturate. Anunțul aflat la fila 399 din dosar cuprinde valoarea unei cabine fără nici o altă explicație tehnică (de ex. an fabricație). Astfel fiind acest înscris nu poate înlătura probele administrate de instanță (înscrisuri- facturi, expertiză, probe testimoniale).
Pârâtul recurent a invocat împrejurarea că instanța nu a avut în vedere gradul de uzură avansat al autovehiculului, uzură care a determinat producerea evenimentului rutier.
Aceste susțineri urmează a fi înlăturate întrucât organele de poliție au stabilit, iar pârâtul nu a contestat, cauza procedurii evenimentului rutier respectiv, viteza precum și culpa exclusivă a conducătorului auto respectiv pârâtul.
Cu referire la valoarea prejudiciului stabilit de expert în sumă de 5228, 41 lei, instanța de fond a argumentat explicit principiul ce guvernează răspunderea civilă delictuală în sensul aducerii bunului distrus în starea de funcționare anterioară avarierii sale. Susținerile expertului pe care recurentul pârât își întemeiază criticile sunt preluate din context astfel instanța reține că expertul opinează asupra gradului de uzură al pieselor doar teoretic luând ca punct de reper cabina autotractorului, cabină a cărei recondiționare ar fi presupuscosturi mari.
În fine, critica referitoare la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nu poate fi primită întrucât din consemnările încheierilor de ședință și chiar concluziile scrise depuse de pârât prin reprezentant admiterea acestui mijloc de probă nu a fost contestată așa cum se susține prin memoriul de recurs.
Având în vedere cele de mai sus instanța apreciază ca nefondate criticile recurentului pârât urmând a respinge recursul formulat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta -" " SRL cu sediul în Reghin,-, județul M, și pârâtul, domiciliat în, str. -,.11,.11, județul M, împotriva Sentinței civile nr.130/ 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 5 mai 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat - fiind în concediu de odihnă semnează Judecător delegat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex. /31.07.2009
Jud. fond ,
As. Jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
