Despăgubire contencios administrativ. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 900/R-CM
Ședința publică din 07 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta R V, împotriva sentinței civile nr.245 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 5 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 25.01.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 1119,23 lei reprezentând contravaloarea cantității de combustibil constatate lipsă la autovehiculele înmatriculate sub numerele -, - și -, pe care pârâtul și-a desfășurat activitatea în calitate de salariat -conducător auto.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu adresa nr. 24728/09.07.2007 privind revizuirea consumurilor pentru 11 autovehicule din cadrul Secției transporturi și potrivit adresei nr. 27812/06.08.2007 privind transmiterea consumurilor solicitate, Serviciul - G din cadrul Direcției Economice a "" Râmnicu Vap rocedat la inventarierea carburantului la un număr de 11 autovehicule, conform listelor de inventariere anexate, întocmind astfel nota de constatare nr. 708/16.10.2007 din care reiese că reclamanta a suferit un prejudiciu de 21.906,55 lei. Paguba reprezintă o lipsă cantitativă de 6578,55 litri motorină la autovehiculele înmatriculate sub numerele -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -.
Pârâtul este salariatul "" în baza contractului individual de muncă încheiat sub nr. 25960/11.08.2000 în funcția de conducător auto și are obligația menținerii autovehiculului și inventarului din dotare în stare perfectă de întrebuințare. La control s-a avut în vedere coeficientul de consum de carburant care a fost stabilit astfel: pentru autovehiculul - - 39,5 /100 km. plin - gol stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 14/1982, pentru autovehiculul - - 39,5 /100 km. plin-gol până la data de 01.08.2007 și 35 /100 km. plus coeficient de încărcătură și basculare, pentru autovehiculul - - 12,5 /100 km. potrivit Ordinului nr. 14/1982 plus coeficientul de basculare.
În fine, reclamanta a arătat că prin analizarea variației consumurilor în intervalul ianuarie 2005 - septembrie 2007, organele de control au stabilit că pe perioada inventariată restul în rezervor depășește capacitatea rezervorului, variația depășirii consumului de carburant fiind în continuă creștere.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a răspunderii materiale a salariatului. Acesta nu a comis o faptă ilicită prin care să fi produs un prejudiciu în legătură cu munca sa. În acest sens, arată că Serviciul din cadrul unității angajatoare a stabilit retroactiv sumele de recuperat de la conducătorii auto care au condus cele 11 mașini în perioada 01 ianuarie 2005 - 01 octombrie 2007, însă normele consumului de combustibil stabilite în luna iulie 2007 trebuiau să fie folosite numai în viitor. La normarea consumului de combustibil nu s-a ținut seama de toți factorii care influențează consumul, cum sunt caracteristicile tehnice de consum ale autovehiculelor, mărimea parcursului și condițiile în care se efectuează acesta, gradul de încărcare, condițiile de anotimp, condițiile de exploatare, etc.
Prin sentința civilă nr.245/27.02.2009, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta," și a obligat pe pârât să plătească acesteia suma de 18,87 lei cu titlu de despăgubiri, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv fișa activității zilnice rezultă că pârâtul a desfășurat activități pe autovehiculele cu numerele de înmatriculare - o zi (07.06.2007), - 1/2 zile (28.06.2007) și - 182 zile. S-a stabilit că normarea (calculul consumului de combustibil) făcută în luna iunie 2007, reieșită din documentele prezentate de reclamantă este egală cu consumul mediu de 39,5 /100 km. și la acest autovehicul s-au acordat sporul de consum pentru opriri și demarări repetate și sporul pentru sarcina transportată, iar la autovehiculul - s-a normat consumul de combustibil cu un consum mediu de 9% pentru 100 km. efectivi. Cu privire la acest mod de determinare a consumului mediu, expertul tehnic a concluzionat că este eronat și în contradicție cu prevederile actului normativ în baza căruia au precizat că au efectuat determinările.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a concluzionat că în metodologia de calcul a consumului de combustibil, reglementată prin din 07.01.1982/ publicat în Of. nr. 2/07.01.1982 nu au fost utilizați o parte din coeficienții de corecție ai consumului de combustibil și nici sporurile de consum combustibil, nu s-au ales traseele corespunzător, nu s-a efectuat numărul de măsurători necesar și din această cauză pentru activitatea desfășurată de pârât pe cele trei autovehicule în perioada analizată reclamanta era îndreptățită să-i impute suma de 18,87 lei, contravaloare motorină nejustificată în gestiune.
În consecință, experții tehnici au statuat că pretinsele prejudicii menționate în cererile introductive sunt calculate pe baza normărilor trecute, anterioare lunii iulie 2007 și aceste calcule nu includ coeficienții de corecție și sporurile de consum combustibil menționați mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 2 din Codul muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Noțiunea de risc a serviciului, la care se referă această dispoziție legală, vizează efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului, transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
S-a reținut că în speță este vorba de un risc normat referitor la normele și normativele de consum, însă acestea nu sunt determinate de vinovăția salariatului pârât decât pentru cuantumul calculat de experții tehnici.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că în cauză este regăsită în parte condiția faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa și cea a culpei acestuia, ca element subiectiv de natură să antreneze răspunderea patrimonială a salariatului.
În baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, pretențiile părții fiind încuviințate în parte, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta "", criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
- Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra perioadei ianuarie 2005 - iulie 2007, care face obiectul cererii de chemare în judecată și a reținut numai că pârâtul nu a lucrat în luna iulie 2007 pe autovehiculele menționate.
Neîncadrarea în consumul normat de combustibil a avut loc progresiv începând cu luna ianuarie a anului 2005.
- A fost confundat consumul normat de combustibil cu consumul de combustibil acordat de unitate pentru fiecare cursă pe fișa activității zilnice, acesta din urmă fiind cel la care s-au adăugat sporurile și coeficienții de corecție în funcție de condițiile în care s-a efectuat cursa.
S-a apreciat în mod greșit că depășirea consumului normat de combustibil se încadrează în riscul normal al serviciului. Salariații nu pot justifica depășirea cantității de combustibil stabilite la fiecare cursă pe fișa activității zilnice. La determinarea consumului normat prin -uri și referate unitatea a avut în vedere coeficienții de corecție și sporurile, aplicându-le pentru fiecare autovehicul la fiecare cursă. În acest consum trebuie să se încadreze salariații.
Iar neîncadrarea în consumul normat constituie fapta prejudiciabilă.
Expertiza efectuată în cauză nu lămurește care sunt coeficienții și sporurile obligatorii stabiliți prin Ordinul nr. 14/1982 în coroborare cu cap. 4 alin. ultim, potrivit căruia aplicarea coeficienților și sporurilor de corecție sunt lăsate la aprecierea unității deținătoare de parc auto.
Sporul de consum combustibil pentru încălzirea motoarelor pe timp de iarnă nu se acordă în cazul în care în perioada 01 decembrie - 15 martie au existat durate cu temperaturi peste zero grade.
special de corecție se va utiliza numai pentru un consum efectiv superior celui normat determinat de transportul pe drumuri neamenajate sau în campanii agricole.
Consumul normat a fost stabilit greșit și prin faptul că nu s-a ținut seama de tipul de motor cu care a fost echipat autovehiculul.
Autovehiculele în speță nu au avut defecțiuni tehnice în perioada ianuarie 2005 - octombrie 2007, conducătorul auto nesemnalând în foile de parcurs o astfel de problemă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, curtea constată că recursul nu este fondat.
- În raportul de expertiză judiciară auto se precizează la fila 268 din dosar numărul de zile în care a lucrat pârâtul pe cele trei autovehicule menționate în acțiune în perioada de referință 01.01.2005 - 01.10.2007.
Astfel, se arată că pe autovehiculul - a lucrat numai în ziua de 07.06.2007, pe autovehiculul - o J de zi în 28.06.2007, iar pe autovehiculul - 182 de zile.
Aceasta înseamnă că analizând consumul efectiv de combustibil numai pentru aceste zile instanța de fond a respectat limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată.
Legat de stabilirea consumului normat de combustibil trebuie reținut în prealabil că deși abrogat în prezent, Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, prezentarea tehnică a modului de calcul al consumului și a stabilirii coeficienților de corecție se utilizează încă de către operatorii de transport, la latitudinea cărora a fost lăsată după 1989 de către determinarea consumurilor de carburanți și lubrifianți.
Aceasta datorită neadoptării unor norme asemănătoare în materie.
Se recunoaște și de către recurentă că normele generale sunt adaptate la tipul de autovehicul și echipamentele acestuia, la tipul de drum și la condițiile atmosferice.
În referatele de la filele 36 și următoarele din dosar întocmite în 2005 și 2007 unitatea se raportează la acest ordin.
normal al serviciului transferă potrivit art. 270 alin. (2) din Codul muncii incidența unor efecte păgubitoare inerente procesului muncii, atunci când se înscriu în sfera normalului, asupra patrimoniului angajatorului.
normal al serviciului se concretizează în stabilirea consumului normat de combustibil în cazul de față pierderile efective incluse în această normă de consum nefiind determinate de culpa salariatului.
A rezultat din probele administrate că pentru autovehiculul -, care nu se regăsea în anexa ordinului și nu avea cunoscut consumul mediu de combustibil după tipul de motorizare, nu s-au făcut de către unitate astfel de determinări prin măsurători corespunzătoare tipului de traseu ce trebuia urmat, numărului de măsurători și instrumentelor ce trebuiau folosite.
Același lucru s-a întâmplat și pentru autovehiculul -.
Pe de altă parte, la stabilirea consumului normat prin foaia de parcurs pentru auto - nu a fost acordat sporul pentru utilizarea sistemului de frânare cu autoblocare.
Unitatea nu a justificat restrângerea acordării sporului pentru anotimp friguros în perioada supusă analizei. Nu s-a acordat nici sporul pentru încălzirea auto pe timp friguros.
Ca urmare, s-a reținut corect la judecata fondului că diferența dintre suma solicitată prin acțiune și cea de 18,87 lei se înscrie în consumul normat de combustibil, și constituie riscul normal al serviciului, care este în sarcina angajatorului.
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, ce se încadrează în prevederile art. 3041și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă "" R V, împotriva sentinței civile nr.245 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Mariana Stan, Nicoleta Simona
