Despăgubire contencios administrativ. Decizia 956/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 956/2008-

Ședința publică din 05.06.2008

PREȘEDINTE: Trif Doina

JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

JUDECĂTOR 3: Lazăr

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți cu HG domiciliul în O,-, - 4,. 99, județul B, domiciliat în comuna, sat Calea M, nr. 129, județul B, domiciliat în O,-, - 9,. A,. 14, județul B, G, domiciliat în O,-, - 13,. 11, județul B, domiciliat în O, str. - -, nr. 36, - 4,. 2, județul B, recurenta pârâtă - - B, cu sediul în B, sector 2, B- - -, nr. 1-3, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, și intimata pârâtă SUCURSALA O -, cu sediul în O, șos. -, nr. 23, județul B, împotriva sentinței civile nr. 34/LM din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- admis în parte acțiunea, având ca obiect despăgubiri.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă nimeni.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 26.05.2008, întâmpinare formulată de intimatul chemat în garanție Consiliul Local al Municipiului O, iar la data de 05.06.2008, concluzii scrise formulate de intimata pârâtă - O -, după care:

Instanța comunică reprezentantei recurenților reclamanți un exemplar din întâmpinarea și concluziile scrise formulate în cauză.

Reprezentanta recurenților reclamanți arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți conform petitului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării intimatelor pârâte să plătească suma totală de 28.534 RON actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4.775 RON reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial, respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă - - B ca neîntemeiat.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34/LM din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta - -

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta - O -.

S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții HG, domiciliat în O,-, -.4,.99, județul B, domiciliat în localitatea, sat Calea M nr.129, județul B, domiciliat în O,-, -.9, scara A,.14, județul B, G, domiciliat în O, sr. - nr.21, -.13,.11, județul B, domiciliat în O,str.- - nr.36, -.4,.2, județul B, în contradictoriu cu pârâta A B, cu sediul în B,--3, sector 2 și în consecință:

A fost obligată pârâta A B la plata în favoarea reclamantului a HG sumei de 7160 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 5211 lei, în favoarea reclamantului a sumei de 5309 lei, în favoarea reclamantului Gas umei de 5211 lei și în favoarea reclamantului a sumei de 5643 lei reprezentând diferențe ajutor de concediere.

Au fost respinse restul capetelor de cerere.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - - B, în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Local al Municipiului O, cu sediul în O, P-ța - nr.1, județul

Au fost obligați reclamanții să vireze Biroului Local de Expertize - expert - suma de 1.500 lei, cu titlu de diferență onorariu expert.

A fost obligată pârâta A B la plata în favoarea reclamanților a sumei de 900 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei - "" - - Sucursala

Prin HG nr. 104/2002 s-a aprobat transmiterea fără plată a centralelor electrice de termoficare, inclusiv cea din O - Electrică O, precum și - O II, componente ale Sucursalei O, din patrimoniul - "" - în domeniul public și în administrarea Consiliilor Locale. Totodată, la art. 4 s-a stipulat că predarea-preluarea obiectivelor prevăzute în anexă se va face pe baza unui protocol încheiat între părți, protocol ce a fost încheiat abia la data de 19.07.2002.

De reținut este faptul că pârâta - Oad obândit personalitate juridică abia în data de 01.08.2002, conform certificatului de înregistrare seria A nr. -.

Ca atare, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta - "" A B și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta -

Între părțile aflate în litigiu au existat raporturi juridice de muncă, raporturi care au încetat prin decizia prin care pârâta a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamanților în temeiul disp.art.130 lit. A Codul muncii.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză care a stabilit că reclamanții au de primit un ajutor de concediere in sumă totala de 28.534 lei și plăți compensatorii prevăzute de nr.OUG98/ 1999 aprobata si modificata prin Legea nr.312/2001 in cuantum de 56.824 lei.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 154 coroborat cu art.156 Codul muncii, prevederile din contractul colectiv de muncă și actul adițional depus la dosarul cauzei, a obligat pârâtele să achite în favoarea reclamanților sumele de bani reprezentând diferențe de salariu pentru fiecare în parte conform raportului de expertiză depus la dosarul cauzei (fila 239 dosar) astfel: în favoarea reclamantului suma HG de 7160 lei, în favoarea reclamantului suma de 5211 lei, în favoarea reclamantului suma de 5309 lei, în favoarea reclamantului G suma de 5211 lei și în favoarea reclamantului suma de 5643 lei.

Reclamanții au precizat cuantumul plăților compensatorii la care solicită a fi obligată pârâta, la suma de 56.824 RON, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Referitor la acest capăt de cerere, instanța a reținut că beneficiază de plăți compensatorii potrivit art.32 (6, 9 sau 12 salarii medii pe unitate), acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, numai persoanele disponibilizate pentru concedieri colective din unitățile cuprinse în Programul de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională () cu prinse în anexa la OUG 98/1999.

Art.60 al. L din OUG 98/1999 aprobată și modificată prin 312/2001 stipulează că "începând cu data de 22.06.2000, beneficiază de plăți compensatorii acordate din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, care devine anexa 2".

Din examinarea listei unităților care acordă plăți compensatorii din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, instanța a reținut că nu a fost cuprinsă și pârâta, aspect care rezultă și din adresa nr.2297 din 10.05.2004 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (fila 28 dosar 5851/2004).

Raportat la dispozițiile textelor de lege mai sus arătate, instanța a reținut că legiuitorul a înțeles să restricționeze unitățile și persoanele care urmează să beneficieze de plăți compensatorii în temeiul actului normativ de care reclamantul a înțeles să se prevaleze.

De reținut că în alte dosare cu obiecte similare a fost invocată excepția de neconstituționalitate a disp.art.60/1 al. L din OUG 98/1999, excepție care a fost respinsă prin Decizia 223/7 martie 2006, cu motivarea că dreptul la plata plăților compensatorii nu este un drept constituțional,legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecție socială diferențiată pe categorii de salariați și că prin textul care formează obiectul criticii de neconstituționalitate s-au prevăzut măsuri speciale pentru salariații disponibilizați din anumite unități,prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (), fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor art.16 al. L, 2 din Constituție.

Prin urmare, instanța, având în vedere că unitatea pârâtă nu a fost cuprinsă în Programul de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională -, că plățile compensatorii vor fi date numai unităților incluse în, în care pierderea locurilor de muncă a rezultat din aplicarea planurilor de restructurare, privatizare sau lichidare a întreprinderilor de stat cu pierderi, precum și faptul că legiuitorul a restricționat unitățile și persoanele care beneficiază de plăți compensatorii din bugetul asigurărilor pentru șomaj, a apreciat ca neîntemeiat acest capăt de cerere, respingându-l ca atare.

Cât privește capătul de cerere subsidiar, de obligare a unității pârâte în favoarea reclamanților la plata sumei de 56.824 RON cu titlu de daune în condițiile art. 269 Codul muncii și art.998, 999 Cod civil, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform art.269 Codul muncii, se prevede obligația angajatorului să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul pe principiul răspunderii civile delictuale.

Raportat la dispozițiile acestui text de lege, precum și a disp.art.998,999 cod civil, reclamantul nu a dovedit existența cumulativă a condițiilor impuse de textele de lege mai sus arătate.

Din analiza memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul RO 9904 pentru restructurarea întreprinderilor de reconversie profesională, ratificat prin OUG 62/2000, instanța reține că, condiția stabilită Guvernului României este de a stabili și pune în aplicare un plan de restructurare pentru un anumit nr. de întreprinderi cu pierderi, care urmează a fi selectate în funcție de dimensiunea arieratelor și a deficiențelor lor financiare, precum și faptul că Guvernul va adopta planul de restructurare, inclusiv lista cuprinzând întreprinderile în cauză ce urmează să fie restructurate, divizate sau lichidate, în privința fiecărei întreprinderi, urmând a se specifica procedura care urmează a fi aplicată.

Raportat la aceste aspecte, nu s-a dovedit existența cumulativă a condițiilor impuse de textul art.269 Codul muncii, în condițiile în care OUG 98/1999, astfel cum a fost modificată și aprobată prin -, nu este aplicabilă pârâtei, care nu a fost cuprinsă în Programul, respectiv în lista Anexă 2 la 312/2001, prin care s-a aprobat OUG 98/1999, astfel că cererea reclamanților este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, în ceea ce privește acest capăt de cerere.

Raportat la soluția pronunțata in speță instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție a Consiliului Local O formulata de

Întrucât reclamații au solicitat proba cu expertiza contabila și au plătit doar avansul in suma de 300 Ron ( fila 136 dosar), nefăcând dovada achitării diferenței de onorariu expert de 1500 de RON, conform notei de evaluare de la fila 233, instanța i-a obligat să vireze Biroului local de expertize - expert suma de 1500 lei cu titlu de diferență onorariu expert.

Fiind în culpă procesuală, în conformitate cu prevederile art.274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta - - B la plata în favoarea reclamanților a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Instanța a luat act că pârâții și chematul în garanție nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții cât și intimata - -

Recurenții reclamanți au solicitat admiterea recursului lor și modificarea în parte a sentinței în sensul actualizării cu indicele de inflație a ajutorului de concediere acordat întrucât în mod greșit și fără nici o motivare nu s-a dispus această actualizare.

De asemenea se critică hotărârea recurată și sub aspectul cheltuielilor de judecată întrucât acestea sunt net inferioare capătului de cerere admis, astfel, în aceste cheltuieli de judecată intră atât onorariul de expert în cuantum total de 1800 lei, cât și onorariul de avocat care pentru capătul de cerere admis este de 595 lei pentru fiecare reclamant și nu 900 lei RON, cum greșit s-a acordat de către instanța de fond.

Recurenta -""- B, a solicitat admiterea recursului său și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea tuturor pretențiilor reclamanților.

În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât reclamanții nu mai aveau raporturi de muncă cu -""- de la data de 31.05.2002 ci cu Consiliul Local O, astfel că, -""- nu are calitate procesuală pasivă. În altă ordine de idei, în mod greșit instanța de fond a considerat că data transferului personalului a fost 19 iunie 2002 și nu 31 mai 2002 cum rezultă din anexa la protocol și care reprezintă voința părților.

Pe fond reclamanții nefiind "parte" și nefiind reprezentați la negocierea și semnarea actului adițional nr.13164 din 4 iunie 2002, nu pot pretinde și deci nu sunt îndreptățiți a beneficia de prevederile acestuia.

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:

Recursul reclamanților este fondat sub aspectul actualizării ajutorului de concediere și al cheltuielilor de judecată și ca atare, în baza prevederilor art.312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis și va fi schimbată în parte sentința în sensul celor de mai jos, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a admis cererea reclamanților doar pentru primul capăt de cerere așa cum a fost formulat în acțiunea introductivă. Ulterior însă, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită și actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație la zi.. Ori, câtă vreme s-a constatat că erau îndreptățiți la acordarea ajutoarelor și nu le-au primit la momentul concedierii, evident că se impunea actualizarea lori cu indicele de inflație din momentul plății efective, conform prevederilor art. 1084 Cod civil.

În privința cheltuielilor de judecată criticile formulate de recurenții reclamanți sunt de asemenea fondate, întrucât onorariul de avocat pentru capătul de cerere admis este de 595 RON x 5 la care se adaugă și cheltuielile cu expertiza în sumă de 1800 RON pe care reclamanții au fost obligați să le avanseze și care în baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata fiind în culpă procesuală va trebui să le achite reclamanților.

Cât privește recursul -""-, instanța îl va respinge în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

În privința criticii referitoare la faptul că de la 31 mai 2002, reclamanții nu mai aveau raporturi de muncă cu -""-, ci cu Consiliul local, instanța reține că este nefondată, întrucât transferul a operat abia la momentul încheierii protocolului de predare-preluare din 19 iulie 2002 și nu la data stabilită ca reper al evidențelor contabile pentru efectuarea transferului.

Întrucât transferul a operat efectiv începând cu data de 19 iulie 2002, numai de la această dată au putut înceta raporturile între -""- și reclamanți.

De altfel, nu puteau stabili de comun acord o dată anterioară decât cea la care s-a procedat efectiv la predarea-preluarea bunurilor și angajaților, o astfel de clauză fiind nulă și neavenită.

În privința aspectului invocat, cum că actul adițional la contractul colectiv de muncă nu a fost semnat nici de reprezentanții reclamanților (Sindicatul din -""-) și nici nu i-a fost comunicat recurentei, acestea nu au nici o relevanță câtă vreme contractul colectiv de muncă este valabil încheiat și opozabil părților, iar reclamanții deși nu au fost reprezentați la data respectivă, încă erau angajați ai -""- și au înțeles să uzeze de actul adițional care le este profitabil, și a căror prevederi sunt obligatorii pentru -""- care a fost parte în contract și în actul adițional, iar de prevederile lui poate beneficia orice angajat al -""- chiar dacă nu este membru de sindicat.

În consecință, în mod corect instanța de fond a acordat ajutorul de concediere, obligând -""- în funcție de data concedierii reclamanților.

În privința cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere faptul că recursurile pârâților vor fi respinse, iar recurenții reclamanți nu au solicitat în această cale de atac cheltuieli de judecată, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă - - B, cu sediul în B, sector 2, B- - -, nr. 1-3, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, și intimata pârâtă SUCURSALA O -, cu sediul în O, șos. -, nr. 23, județul B, și intimații reclamanți cu HG domiciliul în O,-, - 4,. 99, județul B, domiciliat în comuna, sat Calea M, nr. 129, județul B, domiciliat în O,-, - 9,. A,. 14, județul B, domiciliat în O,-, - 13,. 11, județul B, domiciliat în O, str. - -, nr. 36, - 4,. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 34/LM din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.

ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții reclamanți cu HG domiciliul în O,-, - 4,. 99, județul B, domiciliat în comuna, sat Calea M, nr. 129, județul B, domiciliat în O,-, - 9,. A,. 14, județul B, domiciliat în O,-, - 13,. 11, județul B, domiciliat în O, str. - -, nr. 36, - 4,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, intimata pârâtă SUCURSALA O -, cu sediul în O, șos. -, nr. 23, județul B, și intimata pârâtă - - B, cu sediul în B, sector 2, B- - -, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 34/LM din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Obligă pârâta - - B la plata actualizată cu indicele de inflație de la data plății a ajutoarelor de concediere acordate reclamanților, precum și la 4.775 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamanților, în loc de 900 lei cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - -

- redactat decizie în concept - judecător - - - - 23.06.2008

- judecător fond - -,

- dact. gref. - 23.06.2008 - 2 ex.

Președinte:Trif Doina
Judecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Lazăr

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire contencios administrativ. Decizia 956/2008. Curtea de Apel Oradea