Despăgubire contencios administrativ. Decizia 959/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
decizia civil nr.959/ Dosar nr-
Ședința public din data de 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judector
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția General a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1164 din data de 9 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza civil de faț au avut loc în ședința public din 29 iunie 2009 când prțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, ce face parte integrant din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astzi 02 iulie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele;
Prin sentința civil nr. 1164/M/09.06.2008, Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulat de reclamanții, ȘI în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASA IE ȘI JUSTI ȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL B, PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL B, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAN ȚELOR prin DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE
A obligat în solidar pe pârâți s calculeze și s plteasc o despgubire egal cu diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților ținând seama de funcțiile de execuție sau de conducere deținute de reclamanți și cele echivalente procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție -DNA - respectiv Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crim Organizat și Terorism - DIICOT ambele din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție,începând cu data de 01.04.2006 și pe viitor pân la încetarea strii de discriminare, sume ce vor fi actualizate pân la data plții efective conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate și pân la plata efectiv, respectiv actualizarea prin acordarea dobânzii legale aplicate de BNR pân la data plții efective a sumelor sus - menționate.
A obligat pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Curtea de apel Brașovs înscrie în carnetele de munc ale reclamanților mențiunile corespunztoare acordrii drepturilor salariale.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plții drepturilor bnești ale reclamanților sus -menționate și respinge cererea de chemare în garanție a acestui pârât.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut c eclamanții, procurori din cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Brașov, respectiv Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, fiind personal salarizat în baza OUG nr.27/2006, se consider discriminați, prin înclcarea prevederilor art.l - 6 din OG nr.137/2000, a art.5 și a art.154 alin.3 din Codul muncii, faț de procurorii din cadrul și TV care se bucur m mod privilegiat de o salarizare asimilat procurorilor din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție prin Legea nr. 288/2002, potrivit crora executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizeaz din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaz obligația de plat respectiv.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut c reclamanții fac parte din categoria personalului din unitțile din justiție, (unitți bugetare care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile noastre juridice de munc fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.l și art.295 alin.2 din acest cod.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munc și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatrii discriminrii directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neaprat în situații similare.
În speț, este fr putinț de tgada apartenența reclamanților la categoria depersonal salarizatîn baza OUG nr.27/2006 și a Legii nr. 45/2007, fiind procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Brașov, respectiv Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov.
Prin G nr.27/2006 a fost reglementat salarizarea judectorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 alin.l din G nr. 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism beneficiaz de o salarizare corespunztoare Parchetului de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anex), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin G nr. 27/2006, este de remarcat faptul c, potrivit art. 3 alin. 1 din aceast ordonanț, salarizarea personalului prevzut de acest act normativ a fost stabilit m raport denivelulinstanțelorșit parchetelor, de funcția deținut, șide vechimea în magistratura.(noțiune-definit de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevzuți în anexa ordonanțe.
Rezult c vechimea în magistratur reprezint criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizrii personalului prevzut de G nr. 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz, aflându-se în corelație directa, necesar și obligatorie cu celelalte dou criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor respectiv funcția deținut.
Totuși în cazul procurorilor din și IC. a fost în mod privilegiat eliminat corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor si criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dac nu au vechimea minim (de 8 ani prevzut de art. 44 alin.l lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunztoare acestui nivel, condiția impus de legea speciala privind o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, nemaifiind respectate criteriile de tratament egal în salarizare, deoarece procurorilor din cadrul și li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunztoare nivelului Parchetului de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate c nu îndeplinesc condiția de vechime minima necesare acestui nivel.
Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin OUG nr.27/2006, în mod discriminatoriu nu poate beneficia de aceast salarizare majorat, sub pretextul c nu are vechimea necesar pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție, deși altor persoane în situații similare (procurorii din cadrul și ) li se recunoaște dreptul la aceast salarizare majorat, fr a li se mai solicita vechimea minim necesar pentru acest nivel, derogarea de la 8 ani la 6 ani fiind discriminatorie și nejustificat.
În plus, nu toți procurorii din cadrul si funcționeaz efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lâng Inalta C de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale, aceast teritorialitate fiind analog structurii celorlalte instanțe și parchete (potrivit art. 5 alin.l din G nr. 43/2002 și art. 4 alin.3 din Legea nr. 508/2004. De asemenea, competența, în instrumentarea actelor acestor structuri, revine de regul, în prim instanț, tribunalelor, iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de alt parte, trebuie subliniat faptul c și sunt
persoane juridice distincte, iar Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și
Justiție este o alt unitate cu alt personalitate juridic distinct, deci este vorba
de instituții diferite conform alin. I din OUG nr. 43/2002 și art. 1 din Legea nr.
508/2004.;.
Mai trebuie artat și faptul c apartenența procurorilor și la aceste structuri este doar temporar, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004, deci acești procurori nici nu dispun în mod: real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție. Trebuie amintit totuși c prin hotrâri definitive și irevocabile Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut reclamanților - magistrați procurori încadrați în cadrul DI1COT ori DNA pe baza interviului organizat conform legii - gradul de procuror de parchet Inalta de Casație și Justiție - independent de caracterul temporar și de durata funcției efectiv ocupate în aceste structuri ale Ministerului Public.
Rezult în mod evident faptul c, în realitate, salarizarea procurorilor din și are ca și criteriu de baz domeniul specializat de activitate (urmrirea penal a faptelor de corupție și criminalitate organizat), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urma criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minim necesar posibilitții de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunztor de salarizare; numirea efectiv și real în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea real și definitiv în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu pstrarea definitiv a gradului profesional corespunztor nivelului.
Intr-adevr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilrii cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplic direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție (persoan juridic distinct de și CO.) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Îns, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizrii doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr. 27/2006, care au aceeași vechime minim în magistratur ca și cea cerut procurilor din și CO.
Mai mult chiar, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispus de art. 329 alin.3 Cod procedur civil, urmtoarele: " folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânșe de realizare a justiției, pe considerentul c domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizat și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinit a situațiilor de coliziune cu legea ce șe pot ivi si a timpului de reacție necesar pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar"distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților,1a categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele: de corupție; sau de criminalitate organizat și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structurile scara ierarhic este lipsit de justitie obiectiv și rezonabil fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul international; cu: privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitțile lui specifice".
Deși, instanț suprem a statuat: c sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați ori soluționarea unor cazuri de o anumit natur (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizat și terorism) ori doar în includerea în anumite structuri pe scara ierarhic sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției.
Ï. acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorit criteriului implicrii în soluționarea unor cauze de o anumit natur, precum și datorit includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunztor anumitor segmente restrânse de realizare a justiției. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006 modificat și completat prin Legea nr. 45/2007), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumit categorie socio - profesional și de locul de munc.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizrii care determin condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de baz, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamental: cel al egalitții de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii respectiv condițiile de munc.;
Ca atare, existența discriminrii directe a reclamanților rezult și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului (care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfactoare); art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitate de tratament m salarizare, fr nici o distincție); art. 14 din Convenția european privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceast Convenție (care interzic discriminrile); art.4 din Carta social european revizuit (ratificat prin Legea nr.74/1999) care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil; art.5, art. 6, art. 8, art. 39 alin.l lit.a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit.f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garanteaz plata integral a drepturilor de natur salarial, fr discriminri, restrângeri sau limitri); art. 20, art.16 alin. 1, art.53 și art. 41 din Constitute (care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constitutional la munc și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii).
Ori, criteriul dup care s-a fcut distincția, în speța dedus judecții, este categoria socio - profesional și locul de munc (loc de munc specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza G nr.27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, faț de procurorii și CO.
Potrivit art.2 pct. I din Declarația Universal a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este aprat împotriva oricror discriminri, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertaților sale, fiecare persoan este supus doar îngrdirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurrii, recunoașterii și respectului drepturilor și libertților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunstrii generale într- o societate democratic.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.lll privind discriminarea, în domeniul ocuprii forței de munc și exercitrii profesiei, prevede c diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificrile, cerute pentru o anumit ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speț neacordarea salarizrii solicitate nu are la baz o astfel de justificare obiectiv și rezonabil, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioar (prin asimilare) pentru calificrile cerute de ocupația acestora, ci doar pentru c salarizarea acestora este asimilat, în mod arbitrar, cu cea,a procurorilor din Parchetul de pe lâng înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la baz criteriul naturii cauzelor intrumentate dac legiuitorul ar fi prevzut c, pentru a beneficia de asimilarea salarial superioar în speț, este necesar o calificare superioara, un volum de munc ridicat, s-ar fi justificat diferența de tratament, dar aceste condiții nu au fost prevzute de legiuitor pentru procurorii sau
Mai mult deși pentru a accede într-o funcție de execuție în cadrul este necesar promovarea unui examen complex, în condiții de confidențialitate a numelui candidatului, axat pe subiecte teoretice și practice atât din materia dreptului penal și procesual penal în vigoare cât și din materia jurisprudenței Curții Constitutionale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție - cu referire exact la dreptul comunitar - pentru a accede în cadrul DNA respectiv DIICOT - și astfel a dobândi grad de PICCJ nu este necesar decât a fi admis in urma unui interviu organizat, interviu care sufer critici sub aspectul subiectivismului membrilor comisiei precum și a tematicii - care vizeaz exclusiv activitatea specific structurii care a organizat interviul.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru munc egal este obligatorie o remunerație egal, aspect ce se afl în contradicție cu situația de faț.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.l din G nr. 137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza crora acțiunea este considerat întemeiat.
Pentru stabilirea cuantumului despgubirilor cuvenite reclamanților, instanța poate aplica, prin analogie, prevederile art. 11 alin.l din G nr.27/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrate despagubiri, iar pe de alt parte, art.3 din Codul civil oprește instanța s invoce lacuna legislativ..
Acordarea despgubirilor solicitate nu se confund cu o adugare la lege, ci reprezint o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garanteaz dreptul la despgubire, inclusiv pentru discriminrile în munc.
Obligația pârâților de plat a drepturilor bnești solicitate prin acțiune, este o obligație solidar.
Astfel, conform art.295 din Codul muncii, raportul juridic. dedus judecții este guvernat de prevederile Codului muncii completate cu cele ale legislației civile.
Legat de cererea de chemare în judecat a Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordoneaz acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregtirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, raspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezult și din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 și ale art.3 din HG nr.3 86/2007.
Reținându-se cele anterior prezentate, fiind înclcate dispozițiile art. 16 alin.l și 2 din Constituția României, art.l alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.l-3, art.29 pct.2 din G nr. 137/2000, art.2 pct.l din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.lll privind discriminarea în domeniul ocuprii forței de munc și exercitarea profesiei, art. 19 pct.3 din Pactul International cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, s- apreciat ca întemeiat cererea de chemare în judecat.
În temeiul art. 8 din Decretul nr. 92/1976 a fost admis petitul privind obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de munc.
A fost respins cererea de chemare în garanție întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor fost obligat deja în calitate de pârât.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bas olicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecat.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reitereaz excepția lipsei calitții procesuale pasive, precum și faptul c salarizarea magistraților nu se putea realiza decât în condițiile OG nr. 50/1996 și OUG nr. 177/2002.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecat.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invoc Decizia nr. 821/3.07.2008 a Curții Constituționale, artând c prin plata pe viitor a drepturilor salariale solicitate se adaug de fapt la legea special de salarizare a magistraților.
În ce privește fondul cauzei, se invoc lipsa de temei a hotrârii, înclcarea și aplicarea greșit a legii.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrrile dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține urmtoarele:
În cauz, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinit condiția situației comparabile, iar fr aceast premis obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În alt ordine de idei, pretențiile reclamanților au la baz premisa potrivit creia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalc principiul egalitții instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universal a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține c instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legtur cu constatarea faptului c o lege este aplicat în mod discriminatoriu subiecților de drept crora li se adreseaz, nefiind posibil s se solicite constatarea faptului c o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicrii ei altor subiecți de drept.
Conform principiului separrii puterilor de stat, unica autoritate legislativ a țrii este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecat au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevaleaz reclamanții din acțiunea de faț.
În acest sens a decis și Curtea Constituțional prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat c este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se confer instanțelor de judecat competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la baz o greșit înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe trâmul dreptului la un salariu egal pentru o munc egal, precum și o greșit interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacr acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universal a Drepturilor Omului prevede c "toți oamenii, fr nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munc egal"
Același drept este reglementat și de Convenția pentru aprarea Drepturilor Omului și a Libertților fundamentate - art.14 sau, dup data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri c exist discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplic în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie s beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastr, cele doua categorii profesionale nu se afl în aceeași situație, întrucât presteaz o activitate diferit, au specializare diferita și beneficiaz de legi de salarizare diferite. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urm caz CEDO a subliniat:"Curtea a stabilit în spețele sale c, pentru a putea exista o înclcare a art.14 trebuie s exist o diferenț în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferenț de tratament este discriminatorie dac nu are o justificare obiectiv și rezonabil. Cu alte cuvinte, dac nu se urmrește un țel legitim sau dac nu exist o relație rezonabil de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmrit Statul contractant se bucur de o marj de apreciere dac și în ce msur diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și aceast marj este de obicei larg atunci când este vorba de msuri de strategie economic sau social".
Pe de alt parte, examinând dispozițiile Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și terorism, modificat și completat rezult caceast direcție reprezint o structur în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfșoar activitatea în cadrul DIICOT, trebuie s fie identic cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a fcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționeaz, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor, republicat, modificat și completat.
Astfel, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, dup cum indic și denumirea sa, reprezint o structur supraordonat celorlalte unitți de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judectorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism reprezint o structur în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de casație și Justiție, astfel cum rezult din dispozițiile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificat și completat.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit crora art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este fcut în considerarea nivelului parchetului unde funcționeaz aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 6-13 se acord procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfșoar activitatea în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel c stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul DIICOT, structur a aceluiași parchet ce funcționeaz pe lâng instanța suprem este legitim și justificat în mod obiectiv.
Având în vedere cele anterior menționate, rezult c nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii DIICOT și ceilalți procurori deoarece nu poate fi o situație comparabil sau analog între cele dou categorii.
Faț de aceste considerente curtea reține c dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecții și se refer doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept crora nu li se adreseaz astfel încât recursurile vor fi admise conform dispozitivului prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1164/M/09.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modific în parte, în sensul c respinge acțiunea formulat de reclamanții, -a, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile referitoare la excepțiile invocate.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public, azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma - - - | Judector, - - | Judector, Pt.- - aflat în concediu de odihn, semneaz președintele instanței |
Grefier, - |
Red./06.07.09
Tehnored. 06.07.09- 3 ex.
Jud fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
