Despăgubire contencios administrativ. Decizia 981/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.981/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 1495/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât,cauza având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta- reclamantă și intimatul- pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul-pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar intimatul-pârât solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1495/24.11.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea având ca obiect "despăgubire" intervenit între reclamanta - SRL G și pârâtul, ca nefondată.
A admis cererea reconvențională formulată de reclamantul-pârât.
A obligat reclamanta-pârâtă G să plătească pârâtului indemnizația de neconcurență pentru perioada iulie- 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8316 lei.
S-a arătat că pârâtul a activat în cadrul societății reclamante, fiind încadrat în funcția de agent comercial în baza contractului individual de muncă, din luna iunie 2005 și până în luna 2007 când raporturile de muncă cu acesta au încetat, urmare a demisiei prezentate.
Având în vedere specificul funcției pe care o deținea, aceea de agent de vânzări și, în conformitate cu contractul individual de muncă și actul adițional încheiat ulterior, după încetarea raporturilor de muncă, în calitate angajator, avea prerogativa de a decide activarea sau nu a "clauzei de neconcurență", situația care era comunicată salariatului în scris, sub forma unei notificări, indiferent dacă acesta rămânea sau nu sub incidența clauzei menționate.
A mai arătat reclamanta că, și în cazul pârâtului, societatea a procedat în același mod, în sensul că, la expirarea perioadei de preaviz, respectiv la plecarea din societate, prin notificarea nr. 749/28.11.2007, comunicată cu confirmare de primire, pârâtul a fost înștiințat cu privire la faptul că societatea înțelegea să nu-i activeze clauza de neconcurență, reclamanta fiind singura în măsură a decide cu privire la acest aspect.
Ulterior acestei notificări, a precizat reclamanta, dintr-o eroare de comunicare între departamente, pârâtul, a rămas în evidența departamentului de resort cu atribuții de plată a sumelor cu titlu de "clauză de neconcurență", fapt care a dus la virarea eronată în contul bancar al acestuia a unei sume lunare de 1188 lei RON, valoarea totală virată eronat în cele 7 luni, conform actelor contabile, fiind de 8316 lei.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea acțiunii ca nefondată, iar prin cererea reconvențională formulată a solicitat obligarea societății angajatoare la plata indemnizației de neconcurență pentru perioada iulie- 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:
Între părți, a fost încheiat contractul de muncă pe durată nedeterminată nr. 19392/24.06.2005. Ulterior, în anul 2006, s-a încheiat un act adițional prin care s-a instituit o clauză de neconcurență conform căreia angajatului îi era interzis să se angajeze la alte societăți ce au același obiect de activitate pentru o durată de 1 an de la încetarea contractului de muncă.
Angajatorul se obliga, în schimb, să plătească angajatului o indemnizație lunară pentru întreaga perioadă de valabilitate a clauzei.
În cuprinsul acestui act adițional se precizează că angajatorul va putea exonera angajatul de obligația de neconcurență printr-o notificare transmisă angajatului până la data încetării contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 365/29.11.2007, s-a desfăcut contractul individual de muncă al pârâtului, în temeiul disp. art. 79 alin. 1 Codul muncii, începând cu 29.11.2007.
Conform clauzelor inserate în actul adițional, l-a notificat pe pârât, aducându-i-se la cunoștință faptul că angajatorul a activat clauza de neconcurență. Totodată, i s-a solicitat pârâtului să indice contul în care urmează să i se vireze sumele de bani reprezentând indemnizația de neconcurență (notificare nr. 814/20.11.2007).
În aceeași notificare, Tribunalul a constatat că societatea angajatoare a inserat o mențiune, potrivit căreia societatea își rezervă dreptul de a renunța oricând la aplicarea clauzei de neconcurență.
Or, această mențiune, pe lângă faptul că nu este rezultatul acordului de voință al ambelor părți, fiind un act unilateral, manifestarea de voință a unei singure părți, contravine clauzelor din actul adițional, unde se prevede că numai până la încetarea contractului de muncă angajatorul se poate hotărî pentru activarea sau neactivarea clauzei, în nici un caz după acest moment.
Totodată, un alt motiv pentru care nu se mai poate reveni asupra deciziei societății, îl reprezintă și împrejurarea că această clauză de neconcurență este în favoarea ambelor părți.
De altfel, pârâtul a și făcut dovada că în perioada anterioară acesta a avut posibilitatea de a se angaja la alte firme, ofertele fiind foarte avantajoase atât financiar, cât și social, însă le-a refuzat, prioritatea sa fiind de a respecta clauzele contractuale.
Astfel, pârâtul a înțeles să-și respecte obligațiile și a refuzat oferte pe care în viitor poate nu le va mai avea, contând și pe indemnizația de neconcurență primită de la
Este inacceptabil că ulterior încetării contractului de muncă, societatea să mai revină, astfel că notificarea primită de salariat la 07.12.2007 nu își poate produce efectele, mai ales în condițiile în care a menționat în scris "nu sunt de acord".
Și dovada făcută de societate, respectiv faxul de la fila 16 -dosar fond, indică data de 3.12.2007, deci tot o dată ulterioară încetării contractului de muncă.
Prin urmare, întrucât nu putea reveni asupra deciziei inițiale, avea obligația de a plăti indemnizația pe toată durata, de 1 an, prevăzută de actul adițional, având în vedere că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile corelative ale clauzei de neconcurență.
Tribunalul a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională astfel cum aceasta din urmă a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Prin notificarea nr.814/20.11.2007 comunicată cu confirmare de primire, fostul salariat a fost înștiințat cu privire la faptul că societatea înțelege să-i activeze clauza de neconcurență, dar prin notificarea nr.749/28.11.2007 i s-a adus la cunoștință faptul că societatea înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență;
- Dintr-o eroare de comunicare între departamente pârâtul a rămas în evidența departamentului de resort cu atribuții de plată a sumelor cu titlu de clauză de neconcurență fapt care a dus la virarea eronată în contul bancar al acestuia a unei sume în cuantum de 1188 RON, valoarea totală virată eronat în cele 7 luni fiind conform actelor contabile de 8316 lei.
În consecință, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 și art.312 al.3 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.19392 din 24.06.2005, încheiat la data de 5.05.2006 (fila 7 dosar fond) s-a instituit o clauză de neconcurență conform căreia angajatului îi era interzis să se angajeze la alte societăți ce au același obiect de activitate pentru o durată de 1 an de la încetarea contractului de muncă.
În același act adițional este prevăzut că angajatorul va putea să exonereze angajatul de obligația de neconcurență printr-o notificare transmisă angajatuluipână la data încetării contractului individual de muncă.
Prin notificarea nr.814/20.11.2007 societatea recurentă a înțeles să activeze clauza de neconcurență însă prin notificarea 749/28.11.2007 recurenta i-a adus la cunoștință pârâtului că înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență.
Prima instanță a reținut faptul că recurenta renunțat la aplicarea clauzei de neconcurență după încetarea raporturilor de muncă, fapt ce contravine actului adițional.
Contrar celor reținute de prima instanță Curtea arată că recurenta și-a respectat obligația asumată prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.19392/2005, încheiat de părți la data de 5.06.2006 și anume, aceasta i- comunicat pârâtului că înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurențăînainte de încetarea contractului individual de muncă.
Conform deciziei nr.365/29.11.2007 contractul individual de muncă al pârâtului a încetat în temeiul disp.art.79 al.1 don Codul muncii, începând cu data de29.11.2007.
Astfel, notificarea nr.749/28.11.2007 prin care recurenta i-a adus la cunoștință pârâtului că înțelege să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență începând cu data încetării contractului individual de muncă (29.11.2007) a fost emisă la data de28.11.2007anterior încetării raporturilor de muncă,chiar dacă aceasta a fost primită de pârât la data de 43.12.2007, așa cum rezultă din confirmarea de primire (fila 16 dosar fond).
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc că recurenta-reclamantă a renunțat la aplicarea clauzei de neconcurență înainte de încetarea contractului individual de muncă și nu ulterior încetării acestuia contrar celor reținute de instanța de fond.
Singura obligație a angajatorului era aceea de a renunța la aplicarea clauzei de neconcurență înainte de încetare a contractului de muncă sau odată cu încetarea acestuia.
În consecință, recurenta a respectat clauza prevăzută la art.1 din Actul adițional la Contractul individual de muncă nr.19392 din 24.06.2005.
Nu are relevanță în prezenta cauză faptul că pârâtul a avut posibilitatea de a se angaja la alte firme întrucât intimatul pârât știa de intenția angajatorului de renunța la aplicarea clauzei de neconcurență la data de 3.11.2007 când a primit notificarea sau la data de 7.12.2007 când a semnat deprimirea notificării.
Deși societatea recurentă a renunțat la aplicarea clauzei de neconcurență, dintr-o eroare de comunicare între departamente intimatul a rămas în evidența departamentului de resort cu atribuții de plată a sumelor cu titlu de clauză de neconcurență, fapt care a dus la virarea eronată în contul bancar al acestuia a unei sume de 7960 lei.
Prin adresa nr.409/22.07.2008 recurenta l-a notificat pe intimat pentru reținerea de bună voie a sumei încasată necuvenit în perioada decembrie 2007 - iunie 2008 însă acesta nu a dat curs solicitării societății.
Astfel, conf.art.272 din Codul muncii, pârâtul datorează societății recurente suma de 7960 lei încasată necuvenit cu titlu de clauză de neconcurență.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant - instanța apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art.1 din actul adițional la contractul individual de muncă al pârâtului, angajatorul avea obligația de a plăti acestuia o indemnizație lunară de 50% din media veniturilor salariale brute pe întreaga perioadă de validitate a acestei obligații de neconcurențănumai în cazul în care acestanu îl exonerează pe salariat de obligația sa de neconcurență.
Cum recurenta a înțeles să renunțe la aplicarea clauzei de neconcurență înainte de data încetării contractului individual de muncă al pârâtului aceasta nu are nici o obligație de a plăti indemnizație pe toată durata de 1 an prev.de actul adițional contrar celor reținute de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, este incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sens în care va admite recursul declarat de reclamanta G împotriva sentinței civile nr. 1495/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Va modifica în tot sentința civilă nr.1495/24.11.2008 a Tribunalului Galați, și în rejudecare:
Va admite acțiunea formulată de reclamanta G și va obligă pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 7960 lei încasată necuvenit cu titlu de clauză de neconcurență.
Va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 1495/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.1495/24.11.2008 a Tribunalului Galați, și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamanta
Obligă pe pârâtul să plătească reclamantei suma de 7960 lei încasată necuvenit cu titlu de clauză de neconcurență.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./10.11.2009
Tehnored./ 4 ex./ 17 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
