Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1006/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1006/
Ședința publică din 20 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de SC DE SRL împotriva sentinței nr.438/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-,
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar intimatul-reclamant a depus întâmpinare(11-14 dosar).
Instanța constată că din eroare a fost citată recurenta cu mențiunea timbrării, întrucât recursul privește doar soluționarea excepției de nelegalitate a celor două hotărâri ale consiliului local, sens în care revine asupra acestei dispoziții și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.438/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a espins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta C DE RL. B, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Tg.-, împotriva Hotărârilor Consiliului Local Municipal Tg. M nr. 124/23.11.2004 și nr. 325/7.12.2005, în dosarul nr- al Judecătoriei Tg.-M și s-a ispus restituirea dosarului la Judecătoria Tg.-M, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Tg.-M in data de 21.04.2006, contestatoarea C Casa de Schimb SRL, B, în contradictoriu cu intimata Primăria Mun. Tg.-M, jud. M, a solicitat admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare începută prin Somația nr. 288/01.02.2006 = dosar de executare nr. 150/2006 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată susținând că, prin emiterea somației nr. nr. 288/01.02.2006, s-a pornit executarea silită împotriva sa pentru plata sumei de 220 RON reprezentând taxă viză an 2006 centru toate cele 4 puncte de lucru ale sale, împreună cu penalități de întârziere de 3,44 RON.
Prin încheierea de ședință publică din data de 28.09.2006, instanța nvestită cu soluționarea contestației la executare, a disjuns petitul referitor la nelegalitatea Tg.-M nr. 124/2004 și 325/2005, a dispus formarea unui ou dosar sub nr-, iar la termenul de judecată din 19.10.2006 invocat excepția necompetenței sale materiale în judecarea acestui petit și prin sentința civilă nr. 4152/19.10.2006 a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal
În motivarea excepției și în concluziile scrise reclamanta a susținut că otărârile atacate sunt nelegale întrucât cadrul unic de reglementare a autorizării uncționării comercianților îl constituie Legea nr. 359/2004, care face o deosebire Iară între autorizarea comercianților persoane fizice, supusă avizării de către primării și a persoanelor juridice, societăți comerciale, care se autorizează conform acestui act normativ și a Legii nr. 26/1990. În unele domenii de activitate, cum sunt operațiunile de schimb valutar, potrivit reglementărilor legale speciale, este necesară autorizarea Băncii Naționale a României, pe care reclamanta o deține pentru fiecare punct de schimb valutar, ca atare nu îi sunt aplicabileOGnr. 99/2000, Legea nr. 650/2002 și nici HG nr. 843/1999.
Reclamanta a arătat că nu se pot aplica prevederile art. 268 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, întrucât Normele metodologice de aplicare a acestuia, la pct. 147-158 vizează numai persoanele fizice și asociațiile familiale și că nu-și găsește aplicarea nici art. 282 din Codul fiscal, fiindcă taxe speciale nu se percep decât de la persoanele fizice/juridice care se folosesc de serviciile publice locale.
Prin sentința civilă nr. 364/19.09.2007 Tribunalul Mureșa respins excepția de nelegalitate și a dispus restituirea dosarului la Judecătoria Tg.-M în vederea continuării judecării pe fond.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C Casa de Schimb RL. iar prin decizia nr. 211/R/06.03.2008 Curtea de Apel Tg.-M a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare primei instanțe, reținând nerespectarea normelor imperative privind compunerea completului de judecată. Cauza a fost înregistrată în rejudecare la data de 26 mai 2008. La dosar au fost depuse hotărârile atacate, expunerile de motive, procesele-verbale de ședință, jurisprudență.
Analizând excepția de nelegalitate prin prisma actelor depuse la dosar, instanța a apreciat că aceasta este nefondată.
Prin Hotărârea nr. 124 din 23 2004 Consiliului local municipal Tg.-M s-a hotărât instituirea unor avize de funcționare pentru exercitarea unor activități comerciale pe raza municipiului Tg.-M, in condițiile prevăzute in Normele pentru eliberarea avizelor de funcționare(Anexa 1), care fac parte integrantă din hotărâre.
S-a hotărât că pentru eliberarea acestor avize se va percepe o taxă de eliberare, în cuantumul stabilit prin acte normative emise de Consiliul local municipal.
Această hotărâre a intrat în vigoare la data 01.01.2005, dată la care s-a abrogat.M nr. 93/1997 și art. 4 din HCL.M nr. 108/2001.
În ceea ce privește condițiile de formă, s-a constatat că proiectul de hotărâre a fost avizat favorabil de comisiile de specialitate din cadrul Consiliului local Tg.-
Hotărârea a fost adoptată în cadrul ședinței ordinare a Consiliului local municipal Tg.-M din 23 2004 cu 19 voturi pentru, reprezentând unanimitatea consilierilor prezenți (punctul 22 din ordinea de zi - 140), fiind astfel respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001.
Prin Hotărârea nr. 325/7 decembrie 2005 Consiliului local municipal Tg.-M s-a aprobat, începând cu data de 01.01.2006, nivelul unor taxe pentru eliberarea, completarea și modificarea avizelor de funcționare și autorizații pentru desfășurarea unor activități economice cuprinse în Anexa nr. 1, care face parte integrantă din hotărâre. S-a stabilit astfel că taxa pentru eliberarea avizelor de funcționare pentru structuri de vânzare (unități comerciale și/sau prestatoare de servicii) precum și viza anuală a acestora este în cuantum de 55 RON.
Hotărârea a fost adoptată în ședința ordinară din data de 7 decembrie 2005 Consiliului local municipal Tg. M cu 16 voturi pentru, reprezentând unanimitatea consilierilor prezenți.
Hotărârea nr.325/2005 actualizează doar taxele instituite prin Hotărârea nr. 124/2004, ca urmare în privința legalității, soarta acesteia depinde de cea a 124/2004.
Din preambulul Hotărârii nr.124/2004 și din expunerea de motive rezultă că aceasta se întemeiază pe prevederile Legii nr. 12/1990, ale Legii nr.650/2002, ale Legii nr. 61/1991, ale HG. nr. 348/2004 și ale HG. nr.843/1999 și că este necesară pentru asigurarea respectării principiilor de urbanism, a planului de sistematizare, pentru protejarea patrimoniului arhitectural precum și a vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorului precum și a mediului.
În realizarea principiului autonomiei locale, stabilit de art. 3 din Legea nr. 215/2001, consiliul local are, conform prevederilor aceluiași act normativ, atribuții referitoare la programele de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului, de urbanism, la protecția mediului, asigurarea ordinii publice precum și dreptul de a hotărî, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice locale sau centrale (art. 38 alin. 1).
În exercitarea acestor atribuții, potrivit art. 268 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, consiliile locale pot stabili taxe speciale pentru eliberarea unei autorizații pentru desfășurarea unei activități economice, fără ca acest text să distingă între comercianții persoane fizice și societățile comerciale. Chiar dacă o asemenea distincție se face în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, acestea, fiind adoptate printr-o hotărâre de guvern (nr. 44/2004) și fiind doar norme de aplicare, nu pot modifica legea, act normativ de nivel superior.
Împrejurarea că reclamanta este supusă autorizării conform Legii nr. 359/2004 nu înlătură posibilitatea stabilirii unor alte avize prin acte ale autorităților publice locale. Astfel, autorizația prevăzută de Legea nr. 359/2004 se referă la înmatricularea în registrul comerțului și la înființarea societății sau a sediilor secundare, ca urmare vizează cadrul general de desfășurare a activității.
În același timp, hotărârea consiliului local atacată vizează(desfășurarea unei activități concrete într-un anumit loc și în anumite condiții și are ca scop de a asigura autorităților publice locale posibilitatea de a verifica și alte aspecte de interes local date în atribuția lor, ținând de planurile de urbanism, de sistematizare, de respectarea ordinii și a liniștii publice, de protecția mediului, de siguranța și fluiditatea traficului rutier și pietonal, etc. aspecte care reies din expunerea de motive a hotărârii.
În acest sens, conform art. 5 din nr.OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, aprobată prin Legea nr. 650/2C02, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, iar art. 6 alin. 2 prevede acordul autorităților administrației publice locale. De asemenea, în dispozițiile finale, acest act normativ a stabilit în sarcina administrațiilor publice locale obligația de a întreprinde acțiunile necesare în vederea aplicării acestei ordonanțe.
Pentru motivele expuse, instanța a apreciat că Hotărârea nr. 124/2004 a Consiliului local Tg.-M a fost emisă în conformitate cu actele normative indicate, ca urmare excepția de nelegalitate fiind nefondată, a fost respinsă.
Reținând legalitatea acestei hotărâri, instanța a constatat implicit că este legală și Hotărârea nr. 325/2005, prin care au fost majorate taxele pentru eliberarea avizelor stabilite prin nr. 124/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC DE SRL solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Municipal Tg.-M nr.124/23.10.2004 și nr.325/7.12.2005.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin hotărârile a căror nelegalitate s-a solicitat a se constata s-a stabilit obligația de plată a unor taxe pentru eliberare unor avize de desfășurare a activităților comerciale pe raza mun.Tg.-M, fără să se țină seama de cadrul legal de reglementare a autorizării funcționării comercianților stabilit prin Legea nr.359/2004 și Legea nr.26/1990. Aceste acte normative exclud de la sine puterea autorizării funcționării comercianților societăți comerciale de către consiliile locale iar în unele domenii de activitate cum sunt operațiunile de schimb valutar potrivit reglementărilor legale speciale este necesară autorizarea Băncii Naționale a României, pe care de altfel o și dețin. Se arată de asemenea că au fost încălcate și dispozițiile cuprinse în HG nr.44/2004 prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal pct.147 - 158 potrivit cărora taxele prevăzute de art.268 alin.1 fisc. vizează numai persoanele fizice și asociațiile familiale. Se mai susține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art.282 fisc.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată că hotărârile contestate au fost adoptate cu respectarea procedurilor instituite de Legea nr.215/2000 republicată în care se statuează dreptul și capacitatea autorităților administrației publice locale de a gestiona în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă treburile publice în condițiile legii iar acest drept se exercită prin consilii locale și primari. Se invocă de asemenea prev.art.5 din OG nr.29/2000 potrivit cărora orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianții autorizați în condițiile legii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele disp.art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 29.09.2006 Judecătoria Tg.-M a fost sesizată cu o contestație la executare, începută în baza somației nr.288/1.02.2006 emisă în dosarul nr.150/E/2006 și în baza titlului executoriu nr.150/2006 emis de Primăria mun.Tg.-M, creanța constând în neplata taxelor pentru avizarea unor activități comerciale pe raza mun.Tg.-M, taxe instituite în baza HCL nr.124/2004 și nr.325/2005.
În cadrul acestei contestații s-a invocat nelegalitatea celor două hotărâri ale consiliului local, fiind sesizată cu excepția de nelegalitate instanța de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Mureș.
Verificând conținutul celor două hotărâri, instanța de control constată că prin HCL nr.124/23.11.2004 s-au instituit anumite taxe pentru eliberarea avizelor de funcționare a unor activități comerciale pe raza mun.Tg.-M, cuantumul acestora fiind ulterior majorat prin HCL nr.325/2005.
Din conținutul HCL nr.124/23.11.2004 nu rezultă agenții economici care sunt supuși acestui regim de avizare, nu se face nici o referire expresă prin anexele hotărârii la societatea reclamantă. În condițiile în care reclamanta s-a adresat cu cerere autorității administrative locale pentru obținerea unui astfel de aviz fără ca în prealabil să verifice dacă dispozițiile cuprinse în aceste două hotărâri îi sunt aplicabile, aceasta este obligată să achite taxele stabilite prin hotărârile contestate pentru soluționarea acestei cereri.
Atâta timp cât titlul executoriu contestat în cadrul contestației la executare cuprinde taxele pe care reclamanta trebuia să le achite pentru soluționarea cererii adresate autorității locale și nu reprezintă o sancțiune pecuniară aplicată societății pentru desfășurarea activității comerciale în lipsa unui astfel de aviz, instanța de control apreciază că soluționarea contestației la executare nu depinde de verificarea legalității celor două hotărâri ale consiliului local, nefiind în măsură să verifice în cadrul acestui proces dacă cele două hotărâri ale consiliului local sunt sau nu aplicabile în speță.
Sub aspectul legalității celor două hotărâri, Curtea apreciază că autoritățile locale, în temeiul Legii nr.215/2000 rep. sunt în măsură să emită hotărâri prin care să se stabilească modul de administrare a bunurilor ce formează proprietatea entității administrative și să stabilească anumite taxe și impozite iar sub aspect formal se poate constata, așa cum corect a reținut și prima instanță, că au fost respectate toate procedurile prealabile de adoptare a unor astfel de hotărâri.
Prin emiterea unor astfel de hotărâri care stabilesc un aviz din partea autorității locale de desfășurare a unor activități comerciale, se verifică în special dacă sunt respectate planurile de urbanism și sistematizare, a protecției mediului, a ordinii și liniștii publice, fluiditatea traficului rutier și pietonal și nu neapărat îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.359/2004 sau Legea nr.26/1990.
Prin urmare, Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC DE SRL, cu sediul în B,-, - sector 4, împotriva sentinței nr.438/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
12.01.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
