Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 102
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 formulată de reclamantul .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantul și consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale D, lipsind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Guvernul României prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art. 242 (2).
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a acordat cuvântul asupra excepției de nelegalitate.
Reclamantul solicită admiterea excepției pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul pârâtei AJPS D, pune concluzii de respingere excepției de nelegalitate invocată de reclamant ca inadmisibilă. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din legea contenciosului administrativ, întrucât dispozițiile din Hotărârea de Guvern contestată au caracter normativ cu rol de a asigura o interpretare și aplicare unitară și nu este un act administrativ cu caracter individual.
Pe fond solicită respingerea ca neîntemeiată întrucât actul normativ se referă la protecția familiei, urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului cum se realizează prin alocația de stat pentru copii.
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 26.11.2008, în calitate de reclamant în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și în baza căreia se acordă indemnizația de 600 lei.
În motivare s-a susținut că OUG nr. 148/2005 prevede acordarea de drepturi (indemnizație și concediu) familiei pentru creșterea și îngrijirea copilului de unde rezultă faptul că izvorul legal al drepturilor respective este copilul și nu nașterea.
Ordonanța nu reglementează cazurile particulare ale copiilor proveniți din sarcini multiple, nu specifică modul de acordare a drepturilor cuvenite familiei și copilului în asemenea cazuri, încălcând principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă (art. 6) și discriminează persoane aflate în situații identice, fără a exista o justificare de ordin obiectiv. În ultimii ani, deși numărul nașterilor a fost în scădere, numărul nașterilor gemelare și multiple este în creștere.
Mai mult, instanțele judecătorești sesizate de către persoane aflate în cazul unor nașteri gemelare sau multiple dau soluții contrare OUG 148/2005 și HG 1025/2006 obligând statul la plata indemnizației pentru fiecare copil născut din sarcinile multiple (sentința civilă 116/F/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul -; decizia nr. 1947/04.04.2007 a ÎCCJ care a constatat nelegalitatea dispozițiilor art.2 din HG 1825/2005 - text care a fost preluat ulterior de HG 1025/2006, art.3; decizia ÎCCJ nr.3358/11.10.2006).
Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, în art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 se completează în mod nelegal actul normativ de față cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă. Astfel definiția stabilită pentru naștere, ca element de suferință, și acordarea indemnizației lunare creează o discriminare vădită între persoane aflate în situații de același fel.
Față de cele expuse mai sus, reclamantul consideră că soluționarea litigiului pendinte depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate o invocă, solicitând admiterea excepției.
În drept, reclamantul și-a întemeiat excepția de nelegalitate pe dispozițiile art.4, art.10, art.23, art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin încheierea din data de 26 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dolja scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
S-a suspendat cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1025/2006, art. 3 alin. 1, emisă de Guvernul României.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a constat că de actul administrativ unilateral - HG nr.1025/2006, art. 3 alin. 1, adoptată de către Guvernul României - depinde soluționarea litigiului pe fond, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, dispunând astfel sesizarea instanței de contencios administrativ competentă potrivit art. 10 alin. 1 și 3 din același act normativ, Curtea de Apel Craiova, dat fiind că actul administrativ atacat ca nelegal este emis de către o instituție centrală.
În baza art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate de către instanța de contencios administrativ.
Primind cauza spre soluționare Curtea a înregistrat-o la nr- dispunând citarea părților, respectiv reclamantul și pârâții D și Guvernul României.
La termenul din data de 20 februarie 2009 Agenția Județeană de Prestații Sociale D arătând că aceasta a fost înființată prin reorganizarea
Pe fondul cauzei s-a arătat că măsurile de protecție socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului cum sunt cele privind alocația de stat pentru copii plătită conform Legii nr. 61/1993.
S-a susținut și că apare firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile OUG 148/2005.
În susținerea celor invocate prin întâmpinare s-a depus la dosarul cauzei decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinare formulată în cauză la data de 19.03.2009 pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate analizată în cauză arătând că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu cele cu caracter normativ, cum este actul administrativ în discuție în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei s-a susținut că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și al Legii 61/1993.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și componente în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precu7m și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr. 1226/2007) proiectul actului normativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG 50/2005 (art. 33 alin 7 din HG 1226/2007) avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității.
Raportându-se dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a susținut similar celor arătate de Agenția Județeană de Prestații Sociale D prin întâmpinarea formulată în cauză și mai sus prezentată că indemnizația reglementată de OUG nr. 148/2005 reprezintă un substitut al salariului, măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile legale analizate urmărind îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, nereprezentând măsuri de protecție a copilului.
În susținerea celor invocate prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei documentele de motivare și însușire a proiectului, acte care au stat la baza adoptării HG nr. 1025/2006. și anume Nota de fundamentare, avizul Consiliului Legislativ și avizul Consiliului Economic și Social, practică judiciară în materie.
Analizându-se în prealabil excepția de inadmisibilitate invocată în cauză se constată că aceasta nu poate fi reținută deoarece Legea 554/2004 prevede expres în art. 11 alin. 4 că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.
Prin urmare pot fi cenzurate conform procedurii prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum au caracter individual ori normativ, impunându-se interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 coroborat cu art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, prin deciziile pronunțate a soluționat în fond excepții de nelegalitate invocate cu privire la acte administrative unilaterale cu caracter normativ (deciziile nr. 3373 din 14 august 2007, 3544 din 25 septembrie 2007, 3376 din 14 august 2007, 3449 din 19 septembrie 2007, 3543 din 25 septembrie 2007, 3750 din 4 octombrie 2007, 3927 din 17 octombrie 2007, 4157 din 1 noiembrie 2007, 4349 din 13 noiembrie 2007, 4557 din 23 noiembrie 2007).
Referitor la fondul cauzei se reține că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Nelegalitatea prevederilor mai sus indicate este raportată la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005. Sub acest aspect Curtea reține că:
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
În acest sens Normele metodologice a căror nelegalitate se invocă în prezenta cauză prin art. 3 alin. 1 definesc termenul "naștere" din actul normativ cu forță superioară ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
nașterea, element de referință în acordarea indemnizației lunare, ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. 1 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară și, în fapt, restrângând aplicarea acestuia.
Acesta rezultă din faptul că OUG 148/2005 prin art. 6 alin. 1 are în vedere ca ipoteză de acordare a concediului, îndemnizației și stimulentului reglementate de acest act normativ nu numai numărul nașterilor ci și numărul copiilor.
Or, legând acordarea drepturilor prevăzute de OUG 148/2005 numai de numărul nașterilor, Normele metodologice adaugă la actul normativ în interpretarea căruia au fost adoptate restângând sfera acestuia de aplicare și încălcând egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
În același sens se reține că, și în condițiile în care referirea la numărul copiilor cuprinsă în art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 privește persoanele care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită ca tutore este evident că nu poate fi primită interpretarea dispoziției legale art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 dată prin întâmpinarea formulată în cauză de Guvernul României în sensul că indemnizația se cuvine pentru fiecare din primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției, întrucât în practică este foarte ușor de conceput, mai ales în situația plasamentului sau al plasamentului în regim de urgență, situația în care doi sau mai mulți copii (mai ales frați) sunt dați în plasament simultan aceleiași persoane.
Or, în această ipoteză s-ar ajunge la situația în care persoana sau familia care primește în plasament simultan mai mulți copii să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre copii dați în plasament iar familia în care se mai mulți copii ca urmare a unei nașteri multiple să beneficieze de o singură indemnizație.
Astfel se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în cauză, deoarece reclamantul nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, ci nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, motivând că dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 au fost încălcate prin actul administrativ unilateral cu caracter normativ contestat pe cale incidentă.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului normativ contestat, precum și față de cele mai sus arătate, va fi reținută ca neîntemeiată și apărarea pârâtelor în sensul că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultat din norma legală cuprinsă în art. 6 din OUG nr. 148/2005 nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007 cu referire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, care definea în mod identic nașterea ca și Normele metodologice contestate în prezenta cauză.
În consecință potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană de Prestații Sociale D și Guvernul României și se va constat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană de Prestații Sociale D și Guvernul României în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
5 ex/29.05.2009
24 Martie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
