Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 11/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 11/CA
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în comuna, satul, județul I, în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale și Guvernul României, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ(art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006, raportat la prevederile art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005), ridicată de reclamantul în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, care depune împuternicire avocațială pentru reclamant, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al treilea termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, reclamantul, a depus excepția de nelegalitate a art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006, raportat la prevederile art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din nr.OUG148/2005, duplicatul acesteia fiind comunicat administrativ; Guvernul României a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare, iar Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a depus cerere de intervenție, cu duplicat pentru comunicare.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care se ridică excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului, în susținerea cererii.
Avocat, pentru reclamant, solicită admiterea excepției invocate, pentru motivele expuse, pe larg, în scris.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra excepției de nelegalitate de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3073/99 din 30 aprilie 2009, reclamantul a solicitat, în contradictor cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, anularea deciziei nr. 19567 din 17.02.2009, prin care i s-a stabilit calitatea de titular al drepturilor prevăzute de nr.OUG 148/2005, precum și obligarea pârâtei de a-i plăti indemnizația pentru creșterea copilului, în sumă de 1.532 lei, începând cu data de 26 octombrie 2008, pentru fiecare din cei doi copii născuți la data de 26.10.2008.
La termenul din 2 iunie 2009, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, considerând că definiția dată noțiunii de "naștere"contravine actelor normative cu forță juridică superioară, inclusiv prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 49 alin. 1 și 2 din Constituția României.
Prin încheierea din 12 octombrie 2009, Tribunalul Iașia dispus sesizarea Curții de Apel Iași în condițiile stabilite prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, prin completarea la întâmpinare, precum și intervenientul Ministerul Muncii, au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, invocând inadmisibilitatea acesteia precum și faptul că, din coroborarea prevederilor legale incidente, rezultă în mod indubitabil că intenția legiuitorului a fost de a stabili indemnizația în funcție de numărul de nașteri și nu în funcție de numărul de copii rezultați din fiecare naștere și că însăși Curtea Constituțională a statuat ca fiind firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile stabilite prin nr.OUG 148/2005.
Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității ridicării excepției de nelegalitate cu privire la acte administrative cu caracter normativ, solicitând respingerea excepției de nelegalitate pe motiv că prevederile actului administrativ contestat sunt în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, cu precizarea că definiția dată prin art. 3 din nr.HG 1025/2006 a fost preluată din explicativ al limbii române și că indemnizația pentru creșterea copilului a fost instituită ca măsură de sprijin pentru familie și nu ca o măsură directă de protecție a copilului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține că reclamantul este tatăl minorilor - și -, ce s-au născut la data de 26 octombrie 2008 și că prin decizia nr. 19567 din 17 februarie 2009, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale I, i-a acordat o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 1.532 lei, începând cu data de 13.01.2009.
Apreciind că, în mod nejustificat, indemnizația prevăzută de nr.OUG 148/2005 a fost acordată pentru un singur copil și nu și pentru cel de al doilea copil, născut dintr-o sarcină gemelară, reclamantul a promovat prezenta acțiune, în cadrul căreia a invocat excepția de nelegalitate prevederilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, care definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii".
Referitor la excepția inadmisibilității ridicării excepției de nelegalitate a prevederilor nr.HG 1025/2006, care are semnificația și valoarea unui act administrativ cu caracter normativ, Curtea, având în vedere că plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat, în ședința sa din 29 septembrie 2008, o soluție de principiu, prin care a stabilit ca fiind admisibilă ridicarea excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 262/2007, își însușește opinia înaltei curți, drept pentru care va respinge excepția ridicată ca fiind neîntemeiată.
Pe fond, raportat la ansamblul reglementărilor referitoare la susținerea familiei în vederea creșterii copilului, Curtea reține că nr.HG 1025/2006 a fost emisă în vederea aplicării nr.OUG 148/2005, act normativ care, la art. 1, stabilește că persoanele care, în ultimul an anterior nașterii copilului, au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară.
Din nici una din dispozițiile înserate în cuprinsul nr.OUG 148/2005 nu rezultă însă că indemnizația menționată se raportează la actul biologic al nașterii, în sens generic, sau la persoanele rezultate din acest proces, în condițiile în care, în decursul timpului, verbul "a naște" a cunoscut și alte definiții decât cea avută în vedere la elaborarea Normelor Metodologice aprobate prin nr.HG 1025/2006.
Ori, este necontestat faptul că, în cazul unei sarcini gemelare de tripleți sau multipleți, fiecare are propriul său proces de evoluție și de naștere și că, atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de vedere cronologic, procesul nașterii nu este unul instantaneu, pentru toți feții.
Ca atare, în cazul unei sarcini multiple, fiecare devine, prin naștere, titular de drepturi proprii, distincte de a celorlalți feți, ca rezultat al unui proces evolutiv propriu, nașterea sa fiind independentă de a celorlalți feți.
Curtea apreciază că, chiar dacă definiția dată nașterii este corectă din punct de vedere lingvistic, din punct de vedere juridic ea ignoră însăși scopul declarat al adoptării nr.OUG 148/2005, care vizează, în mod explicit, "îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor".
În raport de acest cadru normativ, Curtea consideră că art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006 vine în contradicție nu doar cu actul normativ cu forță juridică superioară, a cărei aplicare trebuia să o asigure, dar și dispozițiile art. 16 din Constituția României, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Această interpretare a fost dată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin succesive decizii de speță, cu valoare de precedent judiciar, a stabilit, în mod explicit, că definiția dată nașterii, prin art. 3 din nr.HG 1025/2006, încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o sarcină gemelară și cei proveniți dintr-o naștere simplă, fără ca să existe o justificare de ordin obiectiv pentru instituirea unei atare diferențieri, dezlegare ce nu vine în contradicție cu soluția adoptată de Curtea Constituțională, pentru simplul motiv că nelegalitatea se rezumă la actul de aplicare a nr.OUG 148/2005 și nu la constituționalitatea acestui din urmă act normativ, ale cărei prevederi emitentul actului le-a completat, în sens restrictiv.
De altfel, faptul că, prin definiția dată noțiunii de "naștere", s-a ajuns la o restrângere forțată a sferei persoanelor beneficiare, prevăzute la art. 1 din nr.OUG 148 /2005, și s-a completat în mod nepermis un act normativ cu forță juridică superioară, o dovedește însăși intervenția legiuitorului, care, prin Legea nr. 239 din 10 iunie 2009, a modificat prevederile art. 2 din nr.OUG 148/2005, stabilind în mod expres și imperativ că indemnizația prevăzută la art. 1 alin. 1 se acordă fiecărui copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, modificare prin care se înlătură definitiv discriminarea ce s-a instituit de către Guvernul României, prin definiția dată noțiunii de "naștere", prin actul administrativ contestat.
Pe cale de consecință, Curtea, în raport de cele mai sus reținute, constată că excepția ridicată de reclamatul este întemeiată, drept pentru care, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, o va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității ridicării excepției de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Admite excepția de nelegalitate ridicată de reclamantul, în contradictor cu Guvernul României, în cauza ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea nr. 1025/2006, emisă de Guvernul României, în partea referitoare la definiția dată nașterii.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.01.2003
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
