Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 118/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONTENCIOS
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
SENTINȚA CIVILĂ NR.118/R/CA-. Dosar nr.501/64/F/CA-./2009
Ședința publică din data de:- 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Alina Poschină
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor at.2, pct.6, lit.a, art.3 și art.26, alin.1, lit.c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.13133/2006 și a dispozițiilor art.48, alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările, raportat la prevederile art.971 coroborat cu art.1295 cod civil și la.nr.HG610/1992 privind cartea de identitate a autovehiculului, excepție invocată de către petentul-pârât în contradictoriu cu intimatul-reclamant Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu intimatul-chemat în garanție Asigurări - Sucursala B și cu intimata Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în dosarul civil nr- al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra excepției de nelegalitate, în ședința publică din data de 5 octombrie 2009, dată când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință ce face parte integrală din prezenta.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru 8 octombrie 2009, apoi, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru data de 13.10.2009, când, având aceeași componență și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
Față de actele și lucrările dosarului, coroborate cu probele administrate, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra excepției de nelegalitate invocată în cauză constată că:
La data de 13.10.2008, reclamantul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii din Bac hemat în judecată pe pârâtul din B, solicitând instanței pe baza probelor ce se vor administra în cauză, obligarea pârâtului să îi ramburseze reclamantului suma de 2592,94 lei reprezentând despăgubiri achitate de reclamantul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii din B către SC""SRL pentru prejudiciul produs printr-un accident de circulație din data de 13.09.2007, ce a avut loc din vina exclusivă a pârâtului.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Brașov.
În acel dosar, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a SC. - Asigurări SA Sucursala B (filele 40-43 dosar).
De asemenea, în acel dosar pârâtul a invocat la data de 30.04.2009, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 pct. 6 lit. a și ale art. 3 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.-/2006 privind punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicul, raportat la prevederile art. 971 și 1295 alin.1 Cod civil și la prevederile nr.HG610/1992 privind cartea de identitate a autovehiculului și Instrucțiunile de aplicare a acesteia, emise de Ministerul d e Interne, Finanțe și Transporturi nr- (filele 92-94 dosar Judecătoria Brașov nr-).
În motivarea excepției petentul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 2 pct.3 lit.a și art. 3 din Ordinul Comisie de Supraveghere a Asigurărilor nr.-/2006, proprietar al autovehiculului este persoană fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale autovehiculului. Or, potrivit Codului civil și HG nr. 610/1992, calitatea de proprietar al unui autovehicul se dobândește prin consimțământul părților, concretizat într-un înscris sub semnătură privată, efectuarea radierii și înregistrării noului proprietar în documentele de identitate ale autovehiculului reprezintă formalități financiar administrative, prin care nu se dobândește dreptul de proprietate asupra acestuia, acesta transmițându-se anterior la momentul încheierii contractului, în acest sens pronunțându-se în repetate rânduri și instanța supremă.
În acest context legal dispozițiile art. 2 pct.6 lit.a din Ordinul nr. -, prin care este considerat proprietar al autovehiculului persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului, condiționându-se astfel calitatea de proprietar de înscrierea în documentele de identitate ale autovehiculului, dându-se aparența unui caracter constitutiv de drept al înscrierii în actele de identitate ale noului dobânditor se realizează o modificare, printr-un act normativ inferior, respectiv printr-un ordin emis de o autoritate sectorială,a unui act normativ superior, respectiv Codul civil și HG nr. 610/1992, ceea ce este nelegal.
Acest aspect are relevanță în cauza de față, întrucât chemata în garanție invocă lipsa calității de proprietar al persoanei asigurate, întrucât potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul Comisie de Supraveghere a Asigurărilor nr. -/2006,se consideră că un autovehicul este asigurat, dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule,
a dobândit autovehiculul în cauză prin cumpărare, de la numitul la data de 12.12.2006, însă operațiunea de efectuare a mențiunilor aferente înstrăinării în actele de identitate ale autovehiculului s-au realizat ulterior la data de 23.10.2007, după acela data de 21.06.2007 a încheiat cu chemata în garanție Asigurări Sucursala B, polița seria - /22/ nr. -, pentru răspunderea civilă auto privind autoturismul marca Opel, înmatriculat sub nr. -, pe baza Cărții de identitate a vehiculului, în care evident la data înscrierii poliței figura fostul proprietar.
Ca atare, față de excepția invocată a solicitat Judecătoriei Brașov, în condițiile art. 4 din leg. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ suspendarea, prin încheiere motivată, a judecății prezentei cauze și sesizarea instanței de contencios administrativ competentă, în speță Curtea de Apel Brașov, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, fiind vorba despre un act administrativ emis de o instituție centrală.
În dovedirea excepției, petentul a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2009 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Brașova dispus trimiterea dosarului către Tribunalul Brașov pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că actul administrativ vizat de excepția de nelegalitate este unul emis de autoritate publică centrală, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepția de necompetență materială.
Întrucât dosarul a fost înaintat Tribunalului Brașov secția contencios pentru soluționarea excepției de nelegalitate acesta a fost înregistrată sub nr-.
În acest dosar, Tribunalul Brașova invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea excepției.
Analizând excepția de necompetență materială, Tribunalul Brașova reținut că potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
În urma soluționării excepției de necompetență materială de soluționare a acestei cauze, respectiv excepția de nelegalitate, Tribunalului a pronunțat Sentința nr. 702/CA/29.06.2009, trimițând cauza Curții de Apel pentru soluționarea excepție de nelegalitate pe fond conform dispozițiilor din sentință și anume:
A admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate formulată de pârâtul în favoarea CURȚII DE APEL BRAȘOV.
Curtea, în urma sesizării cu această excepție a înregistrat cererea reclamantului sub nr-, în care a fost citată în calitate de pârâtă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de emitent al Ordinului atacat pe excepția de nelegalitate invocată în dosarul Judecătoriei Brașov atașat la prezentul, având ca obiectiv pretenții - despăgubiri civile.
În cauza de față părțile implicate au fost legal citate și au formulat apărarea pe excepția de nelegalitate.
Reclamantul, autorul excepției de nelegalitate a depus actul atacat în copie filele 13 -24 dosar, copie de pe sentința Curții de Apel Oradea ca și practică judiciară în materie filele 25-30.
De asemenea, în cauză, reclamantul a depus o Notă de ședință filele 31-32 dosar prezent, precizând că înțelege să fie introdusă în cauză Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care a fost citată cu 1 ex. de pe acțiune și de pe excepția de nelegalitate invocată în cauză, conform celor dispuse prin încheierea din 28.07.2009, fila 39 dosar.
Față de precizarea reclamantului, pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a formulat întâmpinare filele 40-43 dosar, prin care a invocat excepția tardivității formulării, excepție de nelegalitate de către reclamant.
Reclamantul a formulat la termenul din 11.08.2009 o Precizare de acțiune filele 44-46 prin care a indicat exact temeiul de drept al excepției invocate, respectiv prevederile din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor atacat, raportat la dispozițiile din Legea nr.136/1995 a asigurărilor, și la prevederile din Codul civil precum și la.nr.HG610/1992 și instrucțiunile de aplicare a acesteia.
Față de aceasta, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei plângerii prealabile și tardivitatea formulării precizării excepției de tardivitate ( filele 48-51 dosar).
La rândul său, pârâta (reclamantă în dosarul de fond al Judecătoriei Brașov ) Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a formulat concluzii pe excepția de nelegalitate a normelor de aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor fila 57, lăsând la aprecierea instanței față de actele dosarului și prevederile legale.
La fila 59, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a invocat excepția de tardivitate excepției depusă la termenul din 11.08.2009 de reclamantul.
În cauză, la termenul din 05.10.2009 reclamantul autorul excepției de nelegalitate a formulat concluzii scrise - filele 71-74 dosar, privind excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate pentru lipsa plângerii prealabile și excepția tardivității precizării de acțiune.
Față de aceste excepții, instanța după ce a comunicat tuturor părților excepțiile invocate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, le-a pus în discuția contradictorie părților în ședința publică din 05.10.2009, pronunțată prin Încheierea de ședință publică în sensul respingerii atât a excepției lipsei plângerii prealabile cât și a tardivității formând prejudiciul de acțiune a reclamantului prin încheiere motivată în fapt și în drept filele 85-86 dosar, acordând cuvântul pe fond asupra excepției de nelegalitate, și amânând pronunțarea pe excepția de nelegalitate pentru ca părțile lipsă să poată depune concluzii scrise în cauză.
În vederea pronunțării în cauză, reclamantul a depus practică judiciară în materie filele 79-84 sentința civilă 210/CA/2007 a Curții de Apel Oradea.
Curtea, analizând actele și lucrările de la dosar, dispozițiile art 2, pct.6, lit.a, art.3 și art.26, alin.1, lit.c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor B cu sediul în B,-, sector 1, nr. -/2006, raportat la dispozițiile art. 48 alin.1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, la dispozițiile art.971 și art.1295 alin.1 din Codul civil și la dispozițiile nr.HG610/1992 privind Cartea de identitate a autovehiculului raportat la prevederile art. 48 din Legea nr. 135/1995 a asigurărilor modificată și republicată, raportat la prevederile art 1071 și 1295 alin. 1, c civil, constată în fapt și în drept ca fiind întemeiată această excepție de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu emitentul actului atacat - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și cu SC. - Asigurări SA Sucursala B, respectiv cu reclamanta din dosarul de fond Fondul de Protecție a Victimelor Străzii pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a condus un autoturism proprietatea tatălui său, dobândit de acesta la data de 12.12.2006 prin cumpărare de la numitul.
Accidentul a avut loc la 13.09.2007, din vina reclamantului care conducea autovehiculul respectiv.
Din probele dosarului rezultă că la data producerii accidentului, autovehiculul condus de reclamant era asigurat încă de la data de 21.06.2007 fapt ce rezultă din polița seria - /22/ nr. - -poliță de asigurare încheiată între tatăl acestuia și chemata în garanție SC. - Asigurări SA Sucursala B, conform contract de asigurare pentru răspundere civilă auto cuprinsă în polița seria -/22/ nr. -, prin care a fost asigurat pentru răspundere civilă auto, autoturismul marca Opel, înmatriculat sub nr. -, poliță încheiată pe baza poliței de identitate a autovehiculului.
Valabilitatea poliței de asigurarea a fost pentru perioada 21.06.2007-20.06.2008, incluzând și data accidentului, respectiv 13.09.2007 și fiind plătită integral prima de asigurare la data de 18.06.2007.
Față de aceste împrejurări de fapt dovedite cu înscrisuri reclamanta din dosarul de fond a solicitat plata sumei de 2592,94 lei cu titlu de despăgubiri, iar pârâtul a chemat în garanție SC. - Asigurări SA Sucursala B, invocând faptul că autovehiculul era asigurat și că acesta trebuie să plătească despăgubirile - prejudiciul creat în urma accidentului produs.
Întrucât chemata în garanție a refuzat plata acestor despăgubiri pe motivul că autovehiculul nu era asigurat la data producerii accidentului, apreciind că polița de asigurare nu este valabilă, pârâtul a invocat pe cale de excepție în apărare nelegalitatea Ordinului CSA nr. -/2006 din care fac parte normele a căror nelegalitate le invocă, respectiv art. 2, pct.6, lit.a, art.3 și art.26, alin.1, lit.c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor B cu sediul în B,-, sector 1, nr.-/2006, raportat la dispozițiile art. 48 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările, la dispozițiile art.971 și art.1295 alin.1 din Codul civil și la dispozițiile nr.HG610/1992 privind Cartea de identitate a autovehiculului.
Verificând dispozițiile art.2 lit. a din Ordinul atacat, rezultă că, proprietarul unui autovehicul reprezintă, persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului.
Potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul sus menționat, se consideră că un autovehicul este asigurat dacă proprietarul ( în accepțiunea art. 2 lit.a ) sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute de legea nr. 335/1995 modificată și completată, document denumit asigurare obligatorie RCA.
Conform art. 26, alin,1 lit.c din Ordinul CSA -/2006 rezultă că, răspunderea asiguratorului RCA începe din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de asigurare dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării.
Potrivit art. 971 Cod civil, rezultă că în contractele ce au ca obiect transmiterea proprietății sau a unui alt drept real proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimțământului părților și lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului chiar când nu i s-a făcut tradițiunea lucrului.
Conform art. 1925 alin 1 Cod civil rezultă că, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului în dată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
Potrivit art. 48, alin.1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările rezultă că, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare".
Conform art.1 din HG nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului rezultă că de fapt, cartea de identitate a autovehiculului este documentul care atestă pentru persoana care o deține că acesta are dreptul de proprietate asupra vehiculului.
Față de aceste dispoziții rezultă că normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor respectiv Ordinele ele trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile legii asigurărilor care are for-ă juridic superioară și în concordanță cu Codul civil.
Ori, în cauză se constată că dispozițiile art.2 pct.6 și art.3 din Ordinul CSA nr.-/2006 care în fapt nu recunosc ca fiind valabilă o poliță de asigurare decât atunci când această poliță este încheiată de persoana care are calitatea de proprietar potrivit actelor de identitate ale autovehiculului și nu recunosc dreptul de proprietate dobândit în condițiile art.971 Cod civil și art.1295 Cod civil sus citate, ele impun pentru recunoașterea transferului proprietății o condiție suplimentară pe care legea nu o prevede și anume: aceea de a îndeplini formalitățile administrative necesare pentru înscrierea noului proprietar în documentele de identitate ale autovehiculului.
Acest lucru nu este permis și conduce la concluzia că dispozițiile art. 2 pc.6 si art 3 din Ordinul atacat sunt nelegale.
În sensul nelegalității acestor dispoziții nelegale se rețin și dispozițiile cuprinse în art.1 din Hotărârea de Guvern ce reglementează caracterul confirmativ al conținutului cărții de identitate a autovehiculului, înscrierea în aceasta atestă proprietatea față de terț nefiind vorba de caracterul constitutiv al dreptului de proprietate asupra vehiculului care se transmite consenso.
Cât privește dispozițiile art. 26 alin 1 lit c din Ordinul atacat, raportat la nelegalitatea acestora invocată de reclamantul în cauză, instanța constată că prin aceste dispoziții emitentul actului atacat a adăugat în mod nepermis o condiție suplimentară pentru angajarea răspunderii asigurătorului pe baza unei polițe RCA în sensul că o condiționează cu reînmatricularea autovehiculului pe numele noului proprietar adică se adaugă în mod nelegal la prevederile art. 48 din Legea asigurărilor nr.136/1995 modificată și republicată,/1995.
Întrucât prin acest articol Legiuitorul a reglementat doar obligația de a încheia polița de asigurare și de a o menține în vigoare prin plata primelor de asigurare nefăcând nici o referire la operațiunea de înmatriculare sau reînmatriculare, se reține că dispozițiile art.26 alin 1 lit. c din Ordinul CSA nr. -/2006 sunt nelegale.
De altfel, se constată că acest ordin a fost abrogat în întregime prin alte acte normative ulterioare respectiv Ordinul 11/2007, Ordinul 8/2008 a CSA care cuprind dispoziții conforme cu legea necondiționând valabilitatea poliței de asigurare RCA de înmatricularea autovehiculului pe numele noului proprietar în cazul unei înstrăinări fiind considerat proprietar persoana indicată în alte acte doveditoare, spre exemplu contractul de vânzare cumpărare încheiat în cauză la data de 12.12.2006.
Față de cele reținute în fapt și în drept instanța constată că excepția de nelegalitate invocată în cauză este întemeiată și legală constatând ca nelegale dispozițiile art.2, pct.6, lit a art.3, și art 26 alin.1, lit c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor B, aceste dispoziții contravin prevederilor art.48 alin 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, art. 971 și art. 1295 alin.1 din Codul Civil și dispozițiile HG nr. 610/1992 privind Cartea de identitate a autovehiculului.
Cât privește apărarea formulată de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, emitenta ordinului atacat pe excepție, instanța apreciază că susținerile acestora pe fondul excepțiilor de nelegalitate sunt neîntemeiate și nelegale urmând a fi înlăturate pentru motivele expuse mai sus în fapt și în drept.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția formulată și precizată, invocată de pârâtul (cu domiciliul) (reclamant în dosarul de față), în dosarul de fond nr- al Judecătoriei Brașov, în contradictoriu cu reclamantul FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (cu sediul în B,--40 bis, sector 2) și cu chemata în garanție SC"-Asigurări"SA Sucursala B (cu sediul B,-, jud.B), privind nelegalitatea dispozițiilor art.2, pct.6, lit.a, art.3 și art.26, alin.1, lit.c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor B (cu sediul în B,-, sector 1) nr.-/2006, raportat la dispozițiile art.48, alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările, la dispozițiile art.971 și art.1295 alin.1 din Codul civil și la dispozițiile nr.HG610/1992 privind Cartea de identitate a autovehiculului, și în consecință:
Constată ca fiind nelegale dispozițiile art.2, pct.6, lit.a, art.3 și art.26, alin.1, lit.c din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor B, aceste dispoziții contravin prevederilor art.48, alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările, art.971 și art.1295 alin.1 din Codul civil și dispozițiilor nr.HG610/1992 privind Cartea de identitate a autovehiculului.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte Grefier,
- - - -
MI/ 09.11. 2009
Dact. AP/13.11.2009
5 ex:-MI/11.12.2009
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Alina Poschină
