Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 122/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 122
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de nelegalitate invocată de pârâții și domiciliați în G, -, nr. 5, -escăruș,. 3,. 72, jud. G, și domiciliați în G, nr. 1, -,. 9,. 4,. 220, jud. G, G,-, -escăruș,. 1,. 1,. 18, jud. G, în contradictoriu cu MINISTERUL INDUSTRIEI ȘI COMERȚULUI - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, sector 1, nr. 152 și reclamanta -.- EUROPEAN SRL cu sediul în 18, G, nr. 222, -. 13,. 14, jud. G, în acțiunea în revendicare înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă sub nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 mai 2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra excepției de nelegalitate invocată de către pârâții, și în contradictoriu cu reclamanta -.- EUROPEAN G în soluționarea acțiunii în revendicare promovată de reclamantă în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați, reclamanta a revendicat în contradictoriu cu pârâții suprafața de teren inclusă în tarlaua 230 parcelele nr. 1521/2 și 1521/1 având număr cadastral 1644 înscris în Cartea Funciara a Mun. G la poziția nr. 8040.
Reclamanta a susținut că a dobândit acest teren prin cumpărare de la autoarea sa G, care și+a dovedit calitatea de proprietar potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 4798/26.07.1999.
Prin întâmpinare pârâții au susținut că acțiunea reclamantei este nefondată și au invocat la rândul lor titlul de proprietate pe care îl dețin. Potrivit susținerilor acestora, dovedite cu înscrisuri, suprafața totală de 113.000. teren situată in tarlaua 230 parcela 1522/1 a făcut obiectul de reconstituire a dreptului de proprietate al numitei. Această suprafață de teren a fost vândută în baza contractului de vindere cumpărare nr. 830/25.07.2006 numitului, care la rândul său, prin contractul de donație nr. 854/1.08.2006 l-a donat numitei. Prin contractul de vindere nr. 1990/30.11.2006 aceasta a vândut aceeași suprafață de teren pârâților din prezenta cauză.
În fața instanței, la termenul din 22.02.2009 pârâții au invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate exhibat de către reclamantă, susținând în principiu că emiterea acestuia s-a făcut cu încălcarea legii la data emiterii lui.
În motivarea acestei excepții, pârâții au susținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este lovit de nulitate absolută parțială prin includerea în suprafața de teren pentru care s-a făcut atestarea și a suprafeței de 18.750. ce nu se afla în posesia sau administrarea autoarei reclamantei Or, în acest fel au fost încălcate dispozițiunile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 și ale art. 1 din nr.HG 834/1991 care impuneau ca bunul pentru care se emite certificatul de atestare să se afle în patrimoniul persoanei ce se pretinde îndreptățită a obține certificatul.
Prin încheierea din 22.02.2009 Tribunalul Galația dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea de APEL GALAȚI în vederea soluționării excepției de nelegalitate de față.
Pe parcursul judecării excepției, a fost introdus în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor -
Prin întâmpinare la excepția de nelegalitate, reclamanta și au solicitat respingerea acesteia atât pe fond cât și pe cale de excepție.
Pe cale de excepție, acestea au susținut că este inadmisibilă excepția, deoarece Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la 6 ianuarie 2005 cu mult ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate criticat, respectiv la 26.07.1999. Cum vechea lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu instituia o asemenea procedură, excepția de față nu poate fi primită căci aceasta ar însemna o retroactivitate a aplicării Legii nr. 554/2004. Or, art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu-și poate avea aplicare decât în privința actelor administrative adoptate după intrarea sa în vigoare.
Pe de altă parte, s-a susținut că excepția este atât prematură cât și tardivă.
În primul rând, ar trebui observat că pârâții nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece mai înainte de a se fi adresat instanței de contencios administrativ, nu au solicitat autorității emitente a actului administrativ revocarea acestuia în tot sau în parte.
În al doilea rând, excepția este tardivă deoarece de la data emiterii actului a trecut mai mult de un an, termen de prescripție instituit de art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
Verificând excepția de față, curtea constată că aceasta se încadrează în dispozițiunile de principiu ale art. 4 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora egalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Așa fiind, Curtea urmează să constate că a fost legal sesizată de tribunal în privința excepției de nelegalitate de față.
Cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituția României și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
C care invocă excepția de nelegalitate are obligația de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului în cauza dedusă judecății, așa cum în mod constant a stabilit
În ceea ce privește excepțiile invocate de reclamantă și, acestea urmează a fi respinse pentru următoarele considerente.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 în privința actelor administrative unilaterale adoptate anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 425 și 426/10 aprilie 2008 că susmenționata dispozițiune legală nu este neconstituțională, astfel încât este irelevant faptul că actul contestat este emis anterior intrării în vigoare a Legii Nr. 554/2004.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către care a stabilit în practica sa constantă la finele anului 2008 că o asemenea soluție este justă, opinia fiind publicată în lucrarea de jurisprudență aferentă semestrului I al anului 2008 (Ed., B 2008 pag. 1 - 116).
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității va fi respinsă ca atare.
În privința prematurității, Curtea reține următoarele
Procedura excepției de nelegalitate instituită de art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, este un mijloc procedural prejudicial ce urmează în privința primirii și soluționării sale calea dreptului comun privitoare la soluționarea excepțiilor de procedură. Or, atâta vreme cât nici legea specială si nici normele de drept procesual comun nu prescriu o procedură prealabilă, nu s-ar putea pune problema aplicării dispozițiunilor art. 7 din lege în privința acesteia. O asemenea procedură ar fi și inutilă, atâta vreme cât actul administrativ normativ cu caracter individual nici nu ar mai putea fi revocat nici în tot și nici în parte de către organul emitent, atâta vreme cât el și-a produs deja efectele intrând în circuitul civil.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, curtea constată că actul normativ în discuție a fost cunoscut de către pârâți în timpul procesului pe care aceștia îl poartă cu reclamanta. În privința lor, care au calitate de terți față de sus menționatul certificat de atestare a dreptului de proprietate, termenul de prescripție prevăzut de art. 11 început să curgă de la data exhibării acestuia de către partea adversă.
Pentru toate aceste consecințe, Curtea urmează să respingă excepțiile invocate de către reclamantă și
Pe fondul excepției de nelegalitate, curtea constată că aceasta este întemeiată.
Din înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei, rezultă că greșit a fost inclusă în suprafața de teren pentru care a fost atestat dreptul de proprietate al reclamantei și suprafața de teren de 17.850. atâta vreme cât aceasta nu se afla la data emiterii certificatului de atestare în patrimoniul autoarei reclamantei. Această cerință de fond pentru legalitate este în mod imperativ prevăzută de dispozițiunile art. 1 din nr.HG 834/1991.
Este de necontestat că în privința acestei suprafețe de teren, prin mai multe acte de dispozițiune ale vechilor autorități locale a fost trecută în administrarea autoarei reclamantei ( G) dar și în cea a Inspectoratului Silvic Județean ()
La data apariției atât a Legii nr. 15/1990 dar și a nr.HG 834/1999, terenul se afla în administrarea și posesia legală a G, care l-a preluat fără construcții sau amenajări. Că este așa rezultă și din corespondența purtată cu G, care a inițiat o procedură de schimb nefinalizată tocmai pentru că pe vechea albie a nu a fost identificat terenul despre care aceasta a făcut vorbire în anul 1993.
Pe de altă parte, suprafața în litigiu făcea parte începând cu anul 1996, potrivit prevederilor art. 1 din Codul silvic din fondul forestier național, deci din domeniul public al statului așa cum era el definit prin art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Or, acest teren nu putea fi la data respectivă recunoscut ca făcând parte din patrimoniul G, pentru simplul considerent că el făcea parte din domeniul public al statului.
Mai mult decât atât, suprafața de teren de 17.850. era inclusă în amenajamentul silvic în componența Ocolului silvic UP III Independența.
Pe de altă parte, terenul în litigiu nici nu era necesar desfășurării activității autoarei reclamantei, atâta vreme cât el nu a fost în posesia acesteia, nu au fost făcute amenajări, și nici la data vânzării către reclamantă nu a fost individualizat, împrejmuit sau hotărnicit în vreun mod.
Pentru aceste considerente, apreciind că la data emiterii sale, certificatul de atestare a dreptului de proprietate criticat includea în plus și nejustificat și suprafața de 17.850. teren aparținând autorilor pârâților, Curtea urmează să admită excepția de nelegalitate invocată de pârâți.
În consecință, urmează a se constata nelegalitatea acestuia în privința suprafeței de 17.850. inclusă nelegal și aparținând autorilor pârâților, suprafață individualizată în tarlaua 230 parcela 1522/1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de reclamanții MINISTERUL INDUSTRIEI ȘI COMERȚULUI - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, sector 1, nr. 152 și -.- EUROPEAN SRL cu sediul în 18, G, nr. 222, -. 13,. 14, jud. G, ca nefondate.
Admite excepția de nelegalitate formulată de pârâții și domiciliați în G, -, nr. 5, -escăruș,. 3,. 72, jud. G, și domiciliați în G, nr. 1, -,. 9,. 4,. 220, jud. G, G,-, -escăruș,. 1,. 1,. 18, jud. G și în consecință;
Constată nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 4798/26. 07.1999.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./24.08.2009
Tehnored. /10.
Comunicat 8 ex./02.09.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
