Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1320
Ședința publică din 3 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantului recurent împotriva sentinței civile nr.592/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâții intimați Consiliul Local, reprezentat prin Primar, și, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, pentru pârâtul intimatul Consiliul Local consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului intimat, consilier juridic depune la dosar practică judiciară.
Instanța pune în discuția părților dacă actul administrativ cu privire la care se solicită realizarea controlului jurisdicțional indirect, Hotărârea nr.45/25.06.2003 adoptată de către Consiliul Local, este un act administrativ unilateral cu caracter individual sau unul cu caracter normativ, și astfel dacă sunt sau aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004, în condițiile în care textul legal precitat permite controlul legalității în cadrul procedurii instituite numai în privința actelor administrative individuale.
Reprezentanta recurentului, doamna avocat precizează că, actul administrativ atacat este unul cu caracter normativ, motiv pentru care, consideră că este admisibilă excepția de nelegalitate.
Reprezentantul intimatului menționează faptul că actul administrativ atacat este unul normativ. Solicită să se aibă în vedere faptul că la data emiterii hotărârii nr.45/25.06.2003, era în vigoare Legea nr.29/1990.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.592/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.45/2003 adoptată de Consiliul Local al comunei, excepție invocată de, și în contradictoriu cu pârâții CConsiliul Local reprezentat prin Primar, și, având ca obiect excepție de nelegalitate a hotărârii nr. 45/ 25.06.2003 adoptata de Consiliul Local invocată în dosar nr- .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 45/25.06.2003 pârâtul a aprobat atribuirea în proprietate a întregii suprafețe de teren existenta si înscrisa in CF si care este aferenta imobilelor cumpărate de către cetățeni in baza legii nr. 112/1995.
Legalitatea hotărârii menționate trebuie interpretată prin raportare la prev art. 26 din legea nr. 112/1995 si art. 36 din Legea nr. 18/1991.Astfel fiind, in acord cu prev art. 26 din Legea nr. 112/1995 suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/1995 urmează sa fie interpretate prin coroborare cu prevederile art. 36 alin 2 din Legea nr. 18/1991,la care se face trimitere in contractele de vânzare cumpărare a unor imobile cu destinația de locuințe, in ceea ce privește definirea noțiunii de teren aferent construcției.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Potrivit alineatului 3 din același articol terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Pentru a reglementa situația juridica a terenurilor aferente construcțiilor vândute in condițiile legii nr. 112/1995 Consiliul Local al comunei a emis o hotărâre prin care se prevede ca o data cu vânzarea imobilelor in temeiul Legii nr. 112/1995 se dobândește in proprietate întreaga suprafața de teren existenta in extrasele de carte funciara si care sunt aferente imobilelor.
Astfel fiind, se arata in art. 1 din hotărârea a cărei nelegalizate se invoca ca se aproba atribuirea in proprietate a întregii suprafețe de teren existente in extrasele de carte funciara si care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni conform Legii nr. 112/2005. Prin urmare, se prevăd in hotărâre condițiile concrete de aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate, si anume atribuirea terenurilor înscrise in cartea funciara si care sunt aferente imobilelor cumpărate, in acord cu Legea nr. 112/1995.
Tribunalul a constatat că pârâtul a avut în vedere spiritul legii în momentul în care adoptat hotărârea atacata. Totodată, pârâtul a avut în vedere prevederile art. 36 alin 2 din Legea nr. 18/1991, în temeiul cărora se impune concluzia că dobânditorul unei construcții trebuie sa primească in proprietate ceea ce a aparținut ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si, daca este cazul,curtea si gospodăria din jurul acestora, conform notațiilor din cartea funciară.
de aceste considerente tribunalul a constatat că hotărârea nr. 45/ 25.06.2003 adoptată de către parat este legala si temeinica, nefiind contrară dispozițiilor legale incidente în aceasta materie.
de aceste considerente, tribunalul a respins excepția de nelegalitate invocată de către reclamant prin cererea de față.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs domnul solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.45/2003 a Consiliului Local al comunei.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin aplicarea prevederilor art.30 alin 2 din Legea nr.58/1974, însă cu încălcarea acestora deoarece preluarea imobilului respectiv s-a făcut fără plata despăgubirilor, contrar prevederilor legale mai sus menționate, că, în aceste context, prin raportare la prevederile art.6 din Legea nr.213/1998, terenul nu aparține domeniului public sau privat al comunei, astfel că Hotărârea nr.45/2003 nu se aplică deoarece comuna nu a dobândit niciodată proprietatea asupra terenului.
Curtea a pus în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.45/2003, prin raportate la prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, care reglementează controlul jurisdicțional al actelor administrative.
În concret, chestiunea în discuție invocată de C este aceea dacă Hotărârea nr.45/2003 este un act administrativ individual sau normativ, chestiune în funcție de care se stabilește dacă este admisibilă verificarea legalității hotărârii de consiliu respective în cadrul procedurii instituite prin art.4 din Legea contenciosului administrativ.
În forma sa inițială art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 reglementa controlul indirect atât al actelor administrative individuale, cât și normative. Apoi, acest text de lege a fost modificat prin Legea nr.262/2007, iar în prezent această prevedere legală are următorul conținut: " Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
Rezultă așadar, observă Curtea, că în lumina actualei reglementări controlul actelor administrative pe calea excepției de nelegalitate a fost restrâns doar la categoria actelor individuale.
Prin urmare, ceea ce trebuie să stabilească Curtea în prezenta cauză este din ce categorie de acte face parte hotărârea de consiliu atacată.
În aceste sens, Curtea observă că doctrina și jurisprudența definesc actele administrative individuale ca fiind manifestări de voință care creează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate, în timp ce actele administrative normative sunt privite ca acte în conținutul cărora sunt cuprinse norme cu caracter impersonal, formulate în abstract, care se aplică unui număr indeterminat de situații și persoane.
Examinând conținutul Hotărârii nr.45/2003 prin prisma celor expuse mai sus, Curtea constată că prin actul administrativ în discuție s-a aprobat atribuirea în proprietate a suprafețelor de teren aferente imobilelor achiziționate în temeiul Legii nr.112/1995, în acest sens, în art.1 din hotărâre prevăzându-se că "se aprobă atribuirea în proprietatea a întregii suprafețe de teren existente în extrasele de Carte funciară și care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni, conform Legii nr.112/1995". Așadar, s-a statuat în art.1 ca regulă generală că în toate situațiile terenurile aferente construcțiilor achiziționate în temeiul Legii nr.112/1995 să fie atribuite persoanelor care au cumpărat acele construcții, normă cu caracter general, formulată în abstract, aplicabilă unui număr indeterminat de situații și nu în beneficiul unei sau unor persoane în prealabil determinate, caracterul normativ rezultând cu puterea evidenței.
Așa fiind, Curtea constată că legalitatea acestui act administrativ nu poate fi pusă în discuție în sistemul instituit prin art.4 din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în care controlul jurisdicțional indirect este restrâns la categoria actelor individuale. Cu toate acestea, observă Curtea, domnul are deschisă calea acțiunii directe în contencios administrativ (acțiune în anulare), astfel cum este reglementată în Legea nr.554/2004, având în vedere că actele normative pot fi contestate oricând, potrivit art.11 alin.4 din actul normativ precitat.
Față de cele de preced, excepția invocată de domnul fiind inadmisibilă, recursul domniei sale formulat împotriva sentinței civile nr.592/24.06.2008 a Tribunalul Timiș este nefondată și va fi respins ca atare, potrivit art.312 (1) Cod procedură civilă, examinarea motivelor din recurs fiind, în acest context,superfluă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.592/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.XII.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--19.XII.2008
Tehnored. /22.12.2008/ 1 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
