Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 136/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.136
Ședința publică din data de 28 iulie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006 raportat la art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, formulată de reclamanta domiciliată în B, str. - Nord, bloc. 25,.11, județ B, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, nr. 2, Sector 1, cod poștal -, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în B, str. -, bloc.11 D-E județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal, lipsă fiind pârâții Guvernul României B și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii o întâmpinare de pârâta Agenția de Prestații Sociale a Județului B, însoțită de o copie a deciziei nr. 937/ 19.12.2006 pronunțată de Curtea Constituțională.
S-a înmânat copie de pe întâmpinare și copie de pe decizia nr. 937/ 19.12.2006 pronunțată de Curtea Constituțională, reclamantei.
Reclamanta, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost înmânată la acest termen de judecată.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate reclamantei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de pârâta Agenția de Prestații Sociale a Județului B, precum și de conținutul deciziei nr. 937/ 19.12.2006 pronunțată de Curtea Constituțională.
Cauza, fiind reluată, la a doua strigare a cauzei a răspuns reclamanta personal, lipsă fiind pârâții Guvernul României B și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Reclamanta, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația reclamantei, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta, susține excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, pentru considerentele invocate prin acțiunea principală la ribunalul Buzău, dosar nr-, întrucât aceasta a născut la data de 08.12.2006 doi gemeni, iar pârâta i-a acordat indemnizația doar pentru unul dintre ei, situație pe care o consideră discriminatorie.
În continuare arată reclamanta că potrivit art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 care definește nașterea:,aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii" nu sunt în concordanță cu art. 1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei, respectiv,concediul și indemnizație se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau după caz, pentru primii trei copii".
De altfel a mai susținut că art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 încalcă art. 16 alin.1, art. 49 alin.1 și 2 din Constituția României, instituind discriminări între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
De asemenea, reclamanta a considerat că dispozițiile art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru,naștere", iar nu pentru toți copii rezultați din actul nașterii.
Solicită admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, astfel cum a fost formulată.
În sprijinul excepției de nelegalitate invocă decizia nr. 3386 din 09.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin acțiunea principală, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 8997/ 21 mai 2008 emisă de către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B ( fostă Direcția și Protecției Sociale), precum și obligarea pârâtei să îi plătească indemnizația pentru creșterea celui de al doilea copil, întrucât reclamanta a născut la data de 08.12.2007 doi gemeni, iar pârâta i-a acordat indemnizația doar pentru unul dintre ei.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 al. 1 din HG 1025/2006 (raportat la art. 1 și art.6 din OUG 148/2005), conform cărora "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Tribunalul a apreciat că de dispozițiile contestate de reclamantă pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea fondului cauzei, întrucât îndreptățirea reclamantei de a beneficia de indemnizație pentru cel de-al doilea copil depinde de modul de interpretare a dispozițiilor menționate, respectiv de modalitatea de raportare a dreptului la indemnizație: la "naștere" sau la "copiii rezultați din naștere".
Ca urmare, raportat la dispozițiile art.4 al.1 si art.10 al.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, tribunalul a înaintat excepția de nelegalitate instanței de contencios administrativ competentă să o soluționeze, care în cauza este Curtea de Apel Ploiești - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ - întrucât actul contestat este emis de Guvernul României, care este o instituție publica centrală.
Prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a înaintat, spre competenta soluționare, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 al.1 din HG 1025/2006, raportat la art. 6 al.1 din OUG 148/2005, la Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a Curții de Apel Ploiești.
Cauza a fost înregistrată la data de 03 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sub nr-.
În temeiul disp. art. 115.pr.civilă, pârâtaAgenția Județeană pentru Prestații Sociale Paf ormulat întâmpinarela excepția formulată de reclamanta, prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, învederând că potrivit dispozițiilor art. 6 (1) din OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, concediul și indemnizația lunară prevăzută la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
A mai susținut pârâta în întâmpinare faptul că textul menționat, cuprins în OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
Totodată dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Mai precizează că potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, alocația de stat prevăzută de Legea nr. 61/1993, privind alocația de stat pentru copii, republicată, se acordă pentru fiecare dintre copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, în cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil.
A menționat pârâta în întâmpinare că prin HG1682/2008 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin nr.HG 1025/2006 s-a modificat art. 1 din OUG nr. 148/2005 în sensul că acest drept se acordă beneficiarului în cuantum de 600 lei sau în funcție de latura contributivă în cuantum de 85% din veniturile nete realizate în ultimele 12 luni anterior nașterii copilului, dar nu mai mult de 4.000 lei. Astfel, consideră că nu se mai pune în discuție acordarea acestei indemnizații în cuantum dublu (2x 85%) deoarece s-ar crea discriminări între beneficiarii/titularii de drept, potrivit art. 16 alin.1 din Constituția României.
Solicită respingerea excepției de nelegalitate formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală și a se constata legalitatea prevederilor art. 3 alin.(1) din HG1025/2006.
Analizând excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituția României și suspus aprobării Parlamentului.
Potrivit art.108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Conform art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, ce face obiectul excepției de nelegalitate de față, nașterea este definită ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Din analiza acestui text legal în mod coroborat cu dispozițiile OUG nr.148/2005 nu rezultă nici un element de natură a conduce la convingerea că prin norma atacată s-ar restrânge sfera de aplicare a actului normativ pentru executarea căruia a fost elaborat, HG nr. 1025/2006 și implicit art.3 alin.1, respectând normele de tehnică legislativă.
Definiția dată nașterii, aleasă de legiuitor, respectă întrutotul înțelesul comun avut de acest fenomen, nerezultând că o altă formulare a definiției ar putea satisface interesele reclamantei fără a intra în contradicție cu OUG nr. 148/2005.
Pe de altă parte, deși excede obiectului excepției de față, nu se poate reține că prin această definiție se creează o discriminare între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și copii proveniți dintr-o sarcină multiplă, pentru că actele normative susmenționate nu reglementează drepturi ale copiilor ci drepturi ale mamelor acestora. De altfel, sub acest aspect s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 987/2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, respinsă în cele din urmă, prin care a stabilit că drepturile recunoscute prin actul normativ atacat se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, drepturi ce sub aspectul lor patrimonial reprezintă indemnizația lunară de care poate beneficia aceasta pe perioada în care optează a se dedica creșterii copilului, dar nu mai mult de 2 ani și, respectiv, 3 ani.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, formulată de reclamanta reclamanta domiciliată în B, str. - Nord, bloc. 25,.11, județ B, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 2, Sector 1, cod poștal -, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în B, str. -, bloc.11 D-E județ
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 iulie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./29.07.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
