Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1448
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Bianca Patraș
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 252/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și PRIMĂRIA SECTORULUI 1.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.05.2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 252/2009 a Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 490/28C/14579/07/31.05.2007, invocată de petentul, reclamant în dosarul de fond, în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA SECTOR 1, emitent al actului, și, beneficiara actului, ambele pârâte în dosarul de fond.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că majoritatea susținerilor petentului vizează de fapt punerea în executare a acesteia, ca spre pildă împrejurarea că s-ar fi demolat parte din construcție în lipsa unei autorizații de demolare, faptul că i s-ar fi încălcat dreptul de servitute de vedere și construcția edificată s-ar fi sprijinit de gardul său, astfel că nu au fost analizate de instanța de fond, obiectul cauzei fiind verificarea modului în care a fost emisă autorizația, iar nu modul în care aceasta a fost pusă în executare de către beneficiar.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent, instanța a reținut că nu este incident nici unul din cazurile limitativ prevăzute de lege, mai exact punctul 2.5.6 din anexa 1 la Legea nr. 50/1991, fiind vorba despre o construcție veche, iar nu de una nouă, nu i se schimbă destinația, fiind în continuare locuință, nefiind vorba nici despre o construcție nouă cu altă destinație amplasată lângă clădiri de locuit, pentru a fi nevoie de acordul vecinilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând instanței modificarea ei în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate, în privința autorizației de construire.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că susținerile sale în fundamentarea excepției de nelegalitate au vizat mai multe aspecte, anume
- încălcarea flagrantă a dispozițiilor reținute atât în legea specială (Legea nr. 50/1991) și anexa la aceasta precum și a regulilor privitoare la construcții, instituite de prevederile dreptului comun;
- gravele neregularități tehnice existente în cuprinsul AC 490/2007
- omisiunile din conținutul autorizației de construire raportate la indicativii tehnici reținuți în planul de situație
- contradicțiile datelor tehnice avizate (Ac, Ad și Au) existente între conținutul autorizației, planul de situație-anexă la aceasta și planul parterului imobilului
- nerespectarea conținutul propriu zis al autorizației (indicativi tehnici de proiect, parametrii avizați etc.) la momentul punerii efective în executarea acesteia.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în ședința publică din data de 18 mai 2009, materializând concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința tribunalului ca întru totul legală și temeinică.
Examinând cauza sub toate aspectele sale, potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Acordul vecinilor se solicită, potrivit reglementărilor legale, statuate în art. 2.5.6 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, în formă autentică, în următoarele situații:
- pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora
- pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente,
- în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Recurentul susține ca fiind incidentă în speță prima ipoteză, având în vedere că, potrivit susținerilor sale, este vorba despre o construcție alipită sau sprijinită pe zidul comun.
Instanța de recurs apreciază că nu este întrunită această ipoteză, autorizația de construire neautorizând edificarea unei construcții noi (ci doar consolidarea și mansardarea celei existente), considerațiunile recurentului privind situația de fapt, că s-ar fi procedat în fapt la edificarea unei noi construcții, iar nu doar la consolidarea celei existente, ținând de punerea în executare a autorizației, ceea ce excede controlului de legalitate al autorizației. Mai mult, din probele cauzei nu reiese nici că pretinsa nouă construcție ar fi fost autorizată a fi amplasată adiacent vreunei construcții existente sau în imediata vecinătate a acesteia și, prin urmare,nici că ar fi necesare măsuri de intervenție la gardul comun, pentru protejarea acestuia.
În consecință, nici criticile recurentului privind eludarea dispozițiilor art. 599 cod civil nu subzistă, acestea fiind protejate, sub aspectul consacrării legislative, tocmai de acordul impus de art. 2.5.6 din anexa nr. 1 Legii nr. 50/1991.
Prin urmare, Curtea reține că nu era necesar acordul reclamantului pentru obținerea autorizației de construire.
2. Recurentul susține, într-o exprimare foarte echivocă și fără a proba în vreun fel această susținere, că "autorizația de construire a validat în mod abuziv un proiect imobiliar a cărui concretizare s-a reflectat într-un imobil înălțat deasupra gardului recurentului, cu deschidere directă spre curtea acestuia (4 ferestre și terasă), ce nesocotesc flagrant dreptul de servitute de vedere, instituit prin dispozițiile normelor dreptului comun".
Astfel, recurentul nu probează că autorizația de construire ar fi "validat" un proiect potrivit căruia s-ar fi deschis aceste noi ferestre pe linia de hotar a celor două proprietăți, mai exact că ele s-ar găsi pe peretele dinspre proprietatea sa sau că - dacă s-ar afla, după cum susține pârâta intimată, pe latura care dă doar înspre curtea acesteia din urmă - că aceste ferestre, cu vedere cel mult piezișă spre proprietatea recurentului, s-ar afla ele însele la o distanță mai mică de 6 dm, potrivit art. 613 Cod civil.
La fel, în privința terasei, recurentul nu probează, nici măcar nu indică de unde ar reieși din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației, contrarul celor susținute de pârâtă, anume că terasa are un paravan din cărămidă în prelungirea calcanului, având vedere doar înspre curtea sa.
Dealtfel, din planul mansardei aflat la fila 14 din dosar fond, planșa A3, reiese că limita zidită a terasei (unde începe vizibilitatea) se află la 0,6, adică 6 dm de limita de proprietate, limita impusă de art. 613 Cod civil pentru vederile piezișe, cum este terasa, care nu este orientată înspre proprietatea recurentului.
3. De asemenea, nu doar că recurentul nu face dovada că streașina pârâtei intimate ar fi fost astfel realizată încât apele de ploi să se scurgă pe terenul recurentului, după cum susține, dar dimpotrivă, din planșa A4 de la fila 10 dosar fond reiese că, datorită pantei de 28% a acoperișului mansardei, apele pluviale se scurg pe terenul pârâtei intimate, fiind astfel respectate disp. art. 615 Cod civil, potrivit cărora "Tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
4. contradicții majore între autorizație de construire, planul de situație anexă la autorizație și planul parterului imobilului, în sensul că datele tehnice avizate (Ac, Ad și Au) variază de la un document la altul nu au suport probator.
Recurentul arată, în cuprinsul autorizației de construire se validează o suprafață utilă Ac de 113, 70 mp, suprafață ce are în vedere în cote egale de atât parterul cât și etajul clădirii, iar suprafață utilă totală este reținută în aceiași parametri și în cuprinsul consemnărilor tehnice existente în planul de situație anexă a, respectiv de 113,70 mp.
Instanța reține că, în cuprinsul autorizației de construire se menționează o suprafață utilă Au de 113,7 mp, suprafață care - potrivit planurilor de situație A2 situația propusă parter ( 12) și A3 situația propusă mansardă ( 14) - se compune din 55,5 mp parter, respectiv 58,2 mp mansardă.
O primă observație care se impune este aceea că recurenta nu indică de unde reiese că suprafața utilă totală de 113,7 mp se împarte sau că ar trebui să se împartă în mod egal între parter și mansardă, în condițiile în care documentația ce a stat la baza eliberării autorizației de construire nu susține o atare afirmație.
În altă ordine de idei, recurentul nu menționează nici în ce măsură ar fi vătămat de faptul că la parter suprafața ar fi mai mică cu 1,35 mp decât J, iar la mansardă mai mare cu 1,35 decât J din suprafața utilă totală. vătămării se impune pentru că doar aceasta, vătămarea proprie prin actul administrativ, este cea care dă măsura interesului unei persoane în contestarea unui act administrativ.
5. Recurentul reclamant susține că AC nu cuprinde toți indicii tehnici consemnați în planul de situație întocmit în faza, mai exact cuprinde doar suprafața construită Ac 70,80 mp, suprafața desfășurată Ad 141,60 mp și suprafața utilă Au 113,70 mp, iar nu și suprafața locuibilă Al 78,30 mp, deși aceasta din urmă se regăsește în planul de situație anexă la.
Ceea ce omite reclamantul este să menționeze care este temeiul legal care impune menționarea în cuprinsul autorizației de construire a tuturor acestor indici tehnici, cât timp ea se fundamentează pe o documentație ce face parte integrantă, cu care se complinește și a cărei respectare se evaluează nemijlocit în verificarea respectării autorizației.
Mai mult, subzistă și în această privință considerentele de mai sus cu privire la nedovedirea vătămării reclamantului printr-o atare nemenționare.
6. Referitor la problema nesocotirii limitelor de înălțime, anume faptul că, deși înălțimea proiectată este de 6,4, înălțimea reală ar fi de 7,34, Curtea reține că aceasta este o chestiune care ține de punerea în executare a autorizației, proiectul menționând, așa cum arată însuși recurentul o înălțime proiectata de 6,4 ( 17 dosar tribunal), prin urmare nu constituie un motiv de nelegalitate a autorizației.
Susținerea recurentului cu privire la nerespectarea proiectului inițial, care viza o înălțime de la sol de 5, fiind însă aprobată și avizată la un maximum de 6,4, nu prezintă relevanță, cât timp - așa cum reiese și din susținerile reclamantului - a fost avizată o construcție cu înălțime de 6,4, iar în baza documentației astfel avizate, iar nu a unui eventual proiect inițial, a fost eliberată autorizația de construire.
7. Recurentul susține, de asemenea, că s-ar fi edificat o nouă construcție, iar nu doar consolidat și mansardat cea existentă, întrucât s-a modificat amprenta la sol a imobilului.
Instanța reține lipsa oricărui probatoriu cu privire la acest ultim aspect; din contră, documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire dovedește contrariul.
Reclamantul consideră că această susținere este probată de faptul că în "planul de situație" este menționată o suprafață locuibilă existentă de 29,25 mp (două camere), iar consolidarea și recompartimentarea vechiului imobil necesita spre alocare o nouă suprafață de 78,30 mp + suprafața locuibilă propusă (patru camere).
De asemenea, arată recurentul, regimul tehnic real al imobilului, care "nu poate fi asimilat în nici un caz unor operațiuni de consolidare/recompartimentare a vechiului amplasament", este dovedit de diferența între suprafața utilă existentă, de 54,97 mp, și suprafața utilă propusă, de 113,70 mp.
Totodată, suprafața construită propusă prin proiectul anexă este de 70,80 mp, cu aproximativ 3 mp mai mare decât suprafața inițială, de 68,03 mp, ceea ce "ar fi trebuit să suporte doar niște lucrări de consolidare nu și de extindere".
Instanța observă că reclamantul omite faptul că a fost autorizată și mansardarea construcției existente, care, în mod logic, mărește suprafața locuibilă a construcției. Mai mult decât atât, nu suprafața locuibilă a unei construcții este cea care reflectă amprenta ei la sol.
Astfel, în forma existentă a clădirii (doar parter), suprafața locuibilă este de 29,25 - două camere (planșa A2 - 13 dosar fond), iar în forma propusă, după mansardare și recompartimentare, este de: 35,20 mp la parter - 3 camere, urmare a transformării antreului existent în cameră (planșa A2 - 12 dosar fond) + 43,00 mp la mansardă - o cameră (planșa A3 - fila 14 dosar fond).
la sol a rămas neschimbată, după cum reiese din planșa A2 ( 12 dosar fond), de "70,80 mp (68,03 nemodificată + polistiren).
8. Restul motivelor de recurs, care s-au constituit și în fața instanței de fond în motive de pretinsă nelegalitate a autorizației de construire, se referă la chestiuni post factum emiterii acesteia, mai exact la modul de punere în executare în concret a autorizației de construire, iar analiza lor excede controlului de legalitate al actului administrativ contestat.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază sentința tribunalului ca legală și temeinică, cu rezervele de argumentație ce preced, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.252/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și PRIMĂRIA SECTORULUI 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Bianca Patraș
