Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 153
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
Grefier -- -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale O ( O) și Guvernul României, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale O ( O), lipsind reclamantul și pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente:
Consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale O ( O) solicită respingerea excepției de nelegalitate conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra excepției de nelegalitate de față,
Prin încheierea din 4 martie 2009, dată în dosarul nr- al Secției Comerciale și de Contencios Administrativ al Tribunalului O l t, s-a dispus înaintarea cererii privind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a OUG 148/2005, aprobate prin HG 1025/2006, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Prestații Sociale O, către Curtea de APEL CRAIOVA, Secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestei excepții.
La această ultimă instanță dosarul a fost înregistrat sub nr-.
În vederea soluționării excepției, Curtea la termenul de judecată din 31 martie 2009 pus în discuție și a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de pârât a Guvernului României, care a emis actul a cărei nelegalitate se invocă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea excepției, în raport de dispozițiile art.4 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere caracterul normativ al actului administrativ în cauză.
Pe fond a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, susținând în acest sens că la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, iar potrivit prevederilor art.6 alin.1 din OUG 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.1,respectiv la art.2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art.5 alin.2, text care recunoaște dreptul de acordare a unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, având în vedere că indemnizația reprezintă un substitut al salariului.
A mai arătat că prin decizia Curții Constituționale nr.937 din 19 decembrie 2006 fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 alin.1 din OUG 148/2005, în raport de art.16 din Constituție.
Analizând excepția de nelegalitate, Curtea constată și reține următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției, se apreciază că este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art.4 alin.2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ au în vedere actul administrativ unilateral, fără a se face distincție dacă acesta este cu caracter individual sau cu caracter normativ, iar această excepție presupune cenzurarea unui act administrativ prin raportare la lege, astfel cum este definit în art.2 alin.1 lit.c din același act normativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că prin HG nr.1025/2006 au fost adoptate normele metodologice de aplicare a OUG 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație, pentru creșterea copilului și au fost reglementate condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Astfel, dispozițiile art.3 alin.1 din HG 1025/2006, prevăd că prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Aceste dispoziții nu sunt în concordanță cu prevederile art.1 din OUG 148/2005, potrivit cărora "persoanele care în ultimul an, anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale (.) beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului pentru handicap de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei, sau opțional în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
De asemenea, se constată că dispozițiile art.3 alin.1 din HG 1025/2006 nu sunt în concordanță nici cu dispozițiile art.6 alin.1 din OG 148/2005, care prevăd că atât concediul cât și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art.5 alin.2, după data de 1 ianuarie 2006.
Prin definiția dată noțiunii de naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, dispozițiile art.3 alin.1 din HG 1025/2006 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, creând o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art.6 din OUG nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art.3 alin.1 din normele metodologice sunt nelegale.
nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art.3 din HG 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă.
Referirea pârâtului la decizia nr.937/19.12.2006 a Curții Constituționale nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât reclamantul nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.6 alin.1 din OUG 148/2005 și doar a motivat că acestea au fost încălcate prin actul administrativ dat în aplicarea acestora.
Susținerea pârâtului că indemnizația lunară reprezintă un substitut al salariului și nu o măsură de protecție a copilului nu poate fi primită, având în vedere că beneficiul dreptului la această indemnizație rezultă din norma legală cuprinsă în art.6 din Ordonanța de Urgență, și nu din trimiterea la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
Față de cele expuse, se apreciază că excepția de nelegalitate invocată este fondată și pe cale de consecință se va constata nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din HG 1025/2006, în raport de prevederile OUG 148/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimatul Guvernul României.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul, cu domiciliul în S,- -3,.4,.17, Județul O, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, cu sediul în B, nr.1, sector 1 și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale O, cu sediul în S,- Județul
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, în raport de prevederile OUG nr.148/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/5 ex/20.05.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
