Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 16/CA/2009
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de nelegalitate parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria - nr. 008/30.10.1992 eliberat de fostul Minister al Industriilor formulată de petenții -, și în contradictoriu cu intimații, - & SRL H și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se constată că s-a înregistrat la dosar cerere din partea petentului, prin care învederează instanței că nu a fost citat la această instanță conform adresei Ministerului Justiției nr.80235/30.07.2008.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 07.01.2009, care face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra excepției de nelegalitate de față:
Prin excepția de nelegalitate formulată la această instanță, reclamanții, și - au solicitat în contradictoriu cu pârâta - "" - D să se stabilească că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 3, nr.0008/30.10.1992 eliberat de fostul Minister al Industriilor este nelegal în ceea ce privește cuprinderea terenului în suprafață de 700 mp, înscris în CF 910, nr.top.360/2/4, proprietatea antecesorului - și obligarea recurentei și pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor arată că fost proprietarul terenului înscris în CF 910, nr.top.360/2/2/4, în suprafață de 700 mp.
În Certificatul de atestare a dreptului de proprietate - 3 nr.0008/30.10.1992 eliberat de fostul Minister al Industriilor în favoarea recurentei - "" - Daf ost cuprinsă suprafața de 700 mp.
acestui teren în certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea Legii nr.15/1990 și a nr.HG834/1991, dat fiind faptul că - "" - D nu l-a deținut în patrimoniu în virtutea unui "drept de administrare operativă" ci l-a avut cu chirie de la.
Astfel, la data de 05.01.1974, între fostul și Grupul de Șantiere Construcții Forestiere D s-a încheiat contractul de închiriere nr.32/1974, prin care acesta din urmă închiriază pentru organizare de șantiere o suprafață de teren de 5800 mp (4800 mp pentru organizare de șantier și 1000 mp pentru depozit carburanți).
Cu titlu de clauze speciale, la cap.B din contractul de închiriere se face mențiunea că locatarul dobândește folosința terenului executând cu materialele sale amenajări de șantier, care se vor transmite proprietarului terenului, întrucât urmează ca valoarea lor să fie dobândită din chiria datorată de locatar.
În baza contractului de închiriere a fost transmisă folosința terenului, iar nu un drept real, similar celui de administrare operativă directă, care potrivit nr.409/1955 se acordă de forul tutelar sau de organele administrației publice locale prin act administrativ.
Terenul fiind deținut de antecesoarea recurentei - "" - D în baza unui contract civil (contract de închiriere), aceasta avea doar un drept de folosință (ca drept de creanță), proprietarul de drept al acestuia rămânând în continuare fostul, care era îndreptățit să exercite pe mai departe atributele de posesie și dispoziție.
Acest contract a încetat de drept la adoptarea Legii nr.18/1991, iar terenul în litigiu a revenit subsemnatei și pârâtului, făcând obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Deținând terenul cu "titlu precar", iar nu cu "just titlu", recurenta - "" - D nu era îndreptățită în temeiul nr.HG834/1991 să-l cuprindă în patrimoniul său, respectiv în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Au fost astfel încălcate prevederile art.20 alin.2 din Legea nr.15/1991, potrivit cărora în patrimoniul societăților comerciale pot fi cuprinse numai bunurile asupra cărora acestea dețin un drept de administrare directă constituit în temeiul nr.409/1955 de forul tutelar sau de fostele consilii populare.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost eliberat pe baza unei documentații tehnice care a fost întocmită cu încălcarea prevederilor Legii nr.15/1990, a nr.HG834/1991 și a Criteriilor nr.2665/28.02.1992 aprobate de Ministerul Finanțelor.
Potrivit acestor dispoziții legale și normative, pentru cuprinderea terenului în patrimoniul - "" - D era nevoie de acordul vecinilor terenului respectiv consemnat într-un proces verbal de vecinătate (Cap.3 din Criteriile nr.2665/1992).
La data întocmirii documentației tehnice, terenul în litigiu se învecina cu terenurile aflate la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar D -.
Documentația tehnică ce a stat la baza emiterii titlului nu are acordul de vecinătate dat de Comisia Locală de Fond Funciar.
Recurenta - "" - D invocă în susținerea recursului faptul că este titularul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar soluționarea recursului poate fi influențată și de existența acestui certificat.
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ se poate pronunța și asupra nelegalității acestui act administrativ emis anterior intrării acestuia în vigoare, examinând cauzele de nelegalitate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii acrului administrativ.
Analizând excepția de nelegalitate sub aspectul motivelor invocate, se consideră că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Cei patru autori ai excepției de nelegalitate sunt moștenitorii lui -.
Autorul intimaților din prezentul dosar a introdus acțiunea în contencios administrativ pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, acțiune ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr.77/2006 pronunțată în dosarul nr.5522/2005 al Curții de APEL ALBA IULIA, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr.629/1.02.2007 pronunțată de în dosarul nr- și contestația în anulare formulată împotriva acestei hotărâri, respinsă prin decizia nr.2458/11.05.2007.
- "" - Daf olosit acest teren începând cu anul 1975, după care a dobândit proprietatea potrivit actelor depuse în dosarul de contencios administrativ, fără să fie deranjată în folosința terenului.
În anul 2000 antecesorul intimaților la data de 24.08, mai înainte de a i se elibera certificatul de moștenitor suplimentar (1.09.2000) vinde terenul în favoarea lui - "- & " SRL
Este adevărat că potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554&2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 (text de lege ce constituie temeiul de drept al excepției invocate) "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părților interesate", iar potrivit art.II alin.2 teza finală din Legea nr.262/2007 "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate, urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.425/10.04.2008 și Decizia nr.426/10.04.2008 a reținut și ea că dispozițiile sus menționate sunt constituționale în raport cu prevederile art.1 alin.5, art.15 alin.2, art.16 alin.1, art.20 alin.2, art.21, art.23 și art.44 din Legea fundamentală.
Cu privire la dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv cu privire la dispozițiile art.II alin.2 teza finală din Legea nr.262/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat însă că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin.2 din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției europene a dreptului omului), iar, pe de altă parte, în sensul art.148 alin.2 din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției europene a drepturilor omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (CEDO, hotărârea din 26.04.2007, cauza Dumitru împotriva României (nr.2) Cererea nr.71525/01 & 103, în Monitorul Oficial nr.830/05.12.2007).
Curtea de Justiție de la Luxemburg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut și ea că "este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, câr și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare". (Hotărârea din 13.03.2008, cauzele conexate C - 383/06 și C - 385/06).
Raportându-se așadar la Convenția europeană a drepturilor omului, la practica CEDO (blocul de convenționalitate), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, Înalta Curte va înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care permis cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, dispozițiile sus - menționate din Legea contenciosului administrativ încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Hotărârea din 6.12.2007, cauza Beian contra României, & 39).
Este de reținut și faptul că sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, CEDO a reținut posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (CEDO, Hotărârea din 28.10.1999 în cauza Brumărescu împotriva României, & 62, în Monitorul Oficial nr.414/31.08.2000), în opinia separată la această hotărâre precizându-se că "posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată... trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art.6 din Convenție.
În sensul considerentelor de mai sus s-a pronunțat și - Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.2377/04.06.2008.
Față de starea de fapt și de drept mai sus reținută, excepția de nelegalitate se consideră a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - 3, nr.008/30.10.1992 eliberat de fostul Minister al Industriilor, formulată de către reclamanții și domiciliați în, nr.351, jud.H, și domiciliate în, nr.352, jud.H în contradictoriu cu D cu sediul în D,-, jud.H, - & SRL cu sediul în H, nr.5, jud.H, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,- și zis domiciliat în, nr.352, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact.
10 ex./16.02.2009
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
