Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.168/CA
Ședința publică de la 24 martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ declarat de pârâții L C, cu sediul în C,- și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.82 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosarul nr- ( număr în format vechi 745/CA/2006) în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 45/2008, lipsind recurenții.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul deședință, după care;
Având cuvântul, avocat artă că recurenții au depus la dosar motivele de recurs semnate de avocat care nu are la dosar delegație astfel încât se impune a se verifica întinderea mandatului. Nu are de formulat alte cererii.
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat susține concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.82/24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța ca fiind temeinică și legală pentru următoarele motive:
1. excepția de inadmisibilitate a invocării excepției de nelegalitate a actului administrativ este nefondată în raport de disp. art.11 alin.4 din Legea 554/2004;
2. cu privirela excepția de nelegalitate a nr.480/2004, Anexa 1.5,pct.3, urmează a se constata că: taxa instituită nu poate fi calificată ca o taxă locală întrucât nu se încadrează în dispozițiile Titlului IX din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal);și taxa nu poate fi calificată ca o taxă specială întrucât încalcă dispozițiile art.26 din nr.OUG45/2003. În condițile în care în nr.480/2004 nu s-a precizat serviciul public pentrucare s-a instituit taxa de folosire tramă stradală, aceasta a fost înființată cu încălcarea art.26 din OUG nr.45/2003. Depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată;
Prin sentința civilă nr.82/24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C; s-a admis excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Judecătoria Constanța și s-a constatat nelegalitatea 480/2004 Anexa 1.5 pct.3.
A fost obligat pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, la plata sumei de 200 lei - cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin excepția de nelegalitate invocată din oficiu de instanță în cauza ce face obiectul dosarului nr.2884/2006 a Judecătoriei Constanțas -a solicitat constatarea nelegalității 480/2004 Anexa 1.5 pct.3.
În fapt, s-a arătat că excepția de nelegalitate se referă la conformitatea dispozițiilor menționate cu dispozițiile unui act normativ cu forța juridică superioară respectiv art.261 raportat la art.263 alin.(4) din Legea nr.571/2003.
Taxa instituită de Codul Fiscal reprezintă o taxă locală prevăzută de cap. IV din Titlul IX privind impozitele și taxele locale, se plătește conform art.261 alin.(2) din Cod, la bugetul local, iar finalitatea sa este identică cu aceea a taxei stabilită prin dispozițiile anexei 1.5 pct.3 din 480/2005.
SC and SRL, a învederat instanței că actul administrativ stabilește în sarcina utilizatorului de autovehicule de transport marfă obligația de a plăti o taxă pentru trama stradală care se suprapune cu taxa pentru mijlocul de transport reglementată de Codul Fiscal.
Reclamanta a arătat că prin instituirea taxei speciale, se încalcă și dispozițiile art.56 din Constituție potrivit cărora sistemul de impunere trebuie să asigure justa așezare a sarcinilor fiscale.
Prin - note scrise - pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 raportat la principiul neretroactivității legii civile și la principiul fundamental al contenciosului administrativ potrivit căruia legalitatea unui act administrativ se verifică și se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare la data adoptării actului administrativ.
Pe fondul cauzei - prin "concluzii scrise" solicitat respingerea excepției de nelegalitate, întrucât din coroborarea disp.art.28 alin.(1) din Legea nr.215/2001, art. 282 alin.(1) din Legea nr.571/2003 precum și art.(2) alin(2) din OG nr.2/2001, rezultă abilitatea Consiliului Local C de a institui taxe speciale, de a stabili și sancționa contravenții.
În ceea ce privește existența unei duble impuneri a plății către stat a aceleași taxe, s-a avut în vedere că disp.art.261 alin (1) din Codul fiscal stabilesc o taxă anuală, taxa de proprietate la nivel național, iar ce-a de-a doua vizează folosirea căilor rutiere la nivel local.
În dovedirea apărării au fost depuse înscrisuri.
La termenul din data de 25.10.2006 - s-a luat act de întregirea cadrului procesual prin citarea în cauză a Consiliului Local C emitentul actului administrativ.
Tribunalul în aplicarea dispozițiilor art.137 alin. (1) cod proc.civilă a soluționat cu precădere excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local
Conform art.4 alin.(1) din legea nr.554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate.
Art. 11 alin.(4) dispune că ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precumși actele normative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
Astfel, analizând textul de lege enunțat rezultă că actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea acțiunii directe la instanța de contencios administrativ, astfel încât prin verificarea legalității unui astfel de act administrativ unilateral nu se încalcă principiu neretroactivității legii civile.
Analizând cauza prin prisma excepției invocate instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția de nelegalitate este una din formele de exercitare a controlului judecătoresc al actelor administrative și tind la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidență într-o cauză aflată pe rolul instanței judecătorești.
Ea constituie o apărare ce poate fi invocată oricând de oricare dintre părțile litigante precum și de instanța din oficiu, iar prin soluționarea sa nu se tinde la anularea actului în cauză, ci numai la înlăturarea lui din soluționarea litigiului.
Instanța urmează să verifice legalitatea actului administrativ unilateral normativ 480/2004 privind impozitul și taxele locale pe anul 2005 Anexa 1.5 pct.3 care stabilește taxa de folosire a tramei stradale de către autovehiculele de transport marfă pe raza Municipiului C pe străzile de trafic ușor, mediu și greu.
Instituirea taxei este fundamentată de necesitatea menținerii în stare de funcționare a arterelor rutiere din Municipiul C și se utilizează pentru reabilitarea, întreținerea și menținerea tramei stradale din Municipiul
Taxa este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă, pentru circulația pe străzile prevăzute în hotărâre.
Actul administrativ prevede taxa în funcție de masa totală maximă autorizată, autovehiculele exceptate de la plata taxei, modalitatea de plată și sancțiunile contravenționale.
Hotărârea consiliului Local nr.480/2004 a fost adoptată astfel cum se precizează în preambulul acesteia în temeiul Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și art. 26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
Potrivit art.282 - Cod fiscal - taxele speciale sunt adoptate de autoritățile locale în scopul funcționării unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice în cuantumul stabilit de OUG nr.45/2003.
Art.26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale, prevede că pentru funcționarea unor servicii publice locale, consiliile locale pot adopta taxe speciale iar veniturile obținute se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, pentru înființarea serviciilor precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestora.
(3) din același act normativ dispune - " Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul general al Municipiului B după caz, se vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxe speciale, modul de organizare și funcționare al serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective".
Instanța reține că legiuitorul a prevăzut instituirea unor taxe speciale (astfel cum sunt definite în cap.lX din Codul fiscal), condiționate de cerințele impuse de textele de lege enunțate din art.26, în considerarea faptului că, taxele sunt reglementate ca obligații bugetare datorate de persoane fizice sau juridice care solicită o anumită activitate din partea unor instituții sau beneficiază de servicii publice.
Dacă în cazul impozitului lipsește total obligația unui serviciu direct din partea statului, situația este inversă în cazul taxelor, mărimea acestora fiind influențată de natura serviciului prestat.
Din materialul probator - documentația avută în vedere la adoptarea actului administrativ,nu rezultă că pârâtul Consiliul Local Cap rocedat la adoptarea unor taxe speciale pentru servicii către persoane fizice sau juridice în aplicarea disp.art. 26 alin.(3) din OUG 45/2003- întrucât nu a fost adoptată o hotărâre a consiliului local care să stabilească regulamentul prin care să se determine condițiile de percepere a taxelor de folosire a drumurilor publice, situație în care actul administrativ apare nelegal.
În privința principiului unicității taxei reglementat de Codul Fiscal, instanța reține că acesta nu a fost încălcat, în condițiile în careart.261 Cod fiscal - instituie taxă anuală pentru mijloacele de transport înmatriculate în Româniadeținute de persoane fizice sau juridice, taxă care nu se suprapune peste aceea instituită de Anexa 1.5 pct.3 din 480/2004.
De asemenea, autoritatea locală, în adoptarea taxei ce face obiectul excepției de nelegalitate, nu a avut în vedere, nici dispozițiile art.26 alin.(7) din OUG 45/2003, respectivîncasarea taxelor speciale într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local utilizat în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție aprobat de Consiliul Local.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții și Consiliul Local C, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond și respingerea excepției de nelegalitate pentru următoarele considerentele:
Excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral emis anterior datei de 7.01.2005 este inadmisibilă, instanța neputând păși la analiza ei deoarece se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Motivarea instanței de fond care face trimitere doar la disp. art.11 alin.4 din Legea 554/2004 este pentru ca acest text de lege ar fi fost necesar să fie coroborat cu disp. art.31 alin.1 care determina momentul intrării în vigoare a Legii 554/2004; 30 de zile de la data publicării în, respectiv 7.01.2005 fiind necesar a fi avute în vedere și un al doilea principiu - neanalizat de către instanța de fond - și anume ca legalitatea actului administrativ se verifică și se apreciază raportat la prevederile legale în vigoare la data adoptării acestuia.
Pe fondul execepției se arată că în motivare există o confuzie între condițiile de percepere a taxei și condițiile în care se pot institui taxe speciale. Condițiile la care face trimitere instanța de fond nu se regăsesc în actul normativ indicat și anume OUG NR.45/2003 nefiind necesar a fi stabilite prin regulament, modalitatea de plată a taxei de tramă stradală fiind însă prevăzută în Anexa 1.5 480/2004.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii de fond.
Verificănd legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
In ceea ce priveste prima critică adusă soluției instanței de fond ce vizează greșita respingere excepției de inadmisibilitate, critica formulată este nefondată deoarece inadmisibilitatea vizează în mod strict actele administrative cu caracter individual adoptate ori emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Intr-adevăr potrivit principiului fundamental consacrat prin art.1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Contituția României,republicată,legea dispune numai pentru viitor,ea neavănd putere retroactivă.
De asemenea unul din pricipiile fundamentale ce guvernează contenciosul administrativ statuează faptul că legalitatea ori nelegalitatea unui act administrativ se verifică și se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare la data adoptării sau emiterii actului administrativ respectiv.
Art.4 din Legea nr.554/2004, nu face nici o distincție între act unilateral cu caracter individual și act unilateral cu caracter normativ, textul de lege referindu-se pur și simplu la faptul că "legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Pe de altă parte însă art.11 alin.4 din actul normativ mai sus enunțat arată că ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale,precum și actele administrative cu caracter normativ - ca și în cauza dedusă judecății - care se consideră nelegale pot fi atacate oricănd.
Interpretarea sistematică și teleologică a art.4 alin.1 din noua lege a contenciosului administrativ conduce la concluzia inadmisibilității excepției de nelegalitate referitoare exclusiv la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării in vigoare a legii deoarece acceptarea unei teze contrare ar duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice și a securității juridice,ceea ce însă nu este cazul în speța dedusă judecății.
Instanța de judecată sesizată este datoare să verifice,în primul rănd obiectul excepției invocate respectiv dacă excepția de nelegalitate invocată vizează un act administrativ unilateral sau un alt act juridic, actul administrativ vizat de excepția invocată este unul unilateral de autoritate,cu caracter normativ iar legalitatea acestuia conform art.2 alin.1 lit.e din legea contenciosului administrativ poate fi cercetată oricănd în cadrul unui proces pe cale de excepție, atăt din oficiu căt și la cererea părții interesate,ea constituind o modalitate de apărare ce poate fi invocată în orice moment al derulării litigiului.
Pe fondul cauzei apreciem de asemenea că critica formulată este neîntemeiată.
Art.1 din Codul Fiscal prevede că această lege stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele de la art.2 ce constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, modul de calcul și de plată a acestora.
În concepția Codului Fiscal taxele speciale sunt acelea instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de consiliile locale pentru servicii publice locale în anumite domenii și cuantumuri stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
Astfel conform art.26 alin.1,2,3,6,7 din Ordonanța de urgență nr. 45 din - privind finanțele publice locale " entru p. funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, aprobă taxe speciale.
Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice locale, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii.
Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, se vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.
speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de consiliul local, județean sau Consiliul General al Municipiului B, după caz.
acestor cerințe prevăzute de legea specială conduce la neatingerea scopului legiuitorului, acela de satisfacere a interesului persoanelor beneficiare, dar și la încasarea unor taxe fără justificare.
În cauză, așa cu temeinic a reținut prima instanță, nu s-a probat de către emitentul actului îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de legea specială atunci când se adoptă de către consiliile locale taxe speciale.
Din conținutul textului de lege mai sus enunțat rezultă că unitățile administrativ teritoriale deliberative, pot institui într-adevăr taxe locale speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale în interesul persoanelor fizice și juridice în condițiile precizării cuantumului și destinației acesteia, adoptării unui regulament de instituire a unor condiții speciale,zone vizate,modul de organizare,funcționare a serviciilor publice beneficiare, precum și destinația taxei speciale,încasarea în cont distinct deschis în afara bugetului local.
In cauza dedusă judecății s-a reținut corect, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, faptul că au fost încălcate disp.alin.3 și 7 din textul de lege mai sus enunțat prin inexistența regulamentului si neîncasarea taxei speciale în cont distinct utilizat exclusiv pentru scopul legal cu contul de execuție aprobat de Consiliul Local.
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere că într-adevăr s-a procedat la încălcarea dispozițiilor imperative ale art.26 din nr.OUG45/2003, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzănd și disp.art.274 Cod procedură civilă:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ declarat de pârâții L C, cu sediul în C,- și CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.82 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ în dosarul nr- ( număr în format vechi 745/CA/2006) în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Obligă recurenții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
01 aprilie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/14.04.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
