Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 175/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 175/2008
Ședința publică de la 13 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
Grefier: - -
S-a luat spre examinare cererea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - T SRL și pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect excepția de nelegalitate act administrativ HG 834/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la primul termen se constată lipsa părților, iar la a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantei, administratorul - T SRL, dl. ing., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 7 februarie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei precizări (4) din partea reclamantei, care reprezintă o dezvoltare a considerentelor de fapt și de drept pe care își întemeiază demersul său juridic, precum și apărările pe fond.
S-a solicitat judecarea în lipsă, așa încât Curtea, rămâne în pronunțare în ceea ce privesc excepțiile de ordine publică invocate de pârâți prin întâmpinări, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a.
Întemeiat pe art. 11 alineat 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea respinge ca nefondată excepția tardivității invocată de Guvernul României prin întâmpinare, depusă la dosar, și, din oficiu, invocă excepția lipsei legitimității interesului său și a calității procesuale active de a solicita anularea nr.HG 834/2004 prin prisma prevederilor art. 1 alineat 1 din Legea nr. 554/2004 și lasă cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă reprezentantul reclamantei dl.ing., care solicită instanței redeschiderea dezbaterilor motivând faptul că până la acest termen ora pentru dezbateri a fost fixată pentru ora 13.
Curtea, având în vedere susținerile reprezentantului reclamantei redeschide dezbaterile și pune în discuție excepțiile de ordin public invocate de către pârâți prin întâmpinări, respectiv excepția tardivității invocată de Guvernul României.
Reprezentantul reclamantei invederează instanței că la această excepție a făcut referire în chiar cuprinsul acțiunii introductive, respectiv apreciază că în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, astfel că, în opinia sa a formulat plângerea prealabilă în termen și solicită respingerea acestei excepții.
Curtea, în urma deliberării, prin prisma prevederilor art. 11 alineat 4 din Legea 554/2004 respinge excepția tardivității invocată de către pârâtul Guvernul României prin întâmpinare ( filele 21-24) ca nefondată.
Curtea, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul prin întâmpinare ( fila 29 ).
Reprezentantul reclamantei invederează instanței că a chemat în judecată întrucât spațiul în care își desfășoară activitatea este în proprietatea Consiliului Județean M, care acum este în subordinea, așa încât în opinia sa consideră că, dat fiind faptul că Ministerul Internelor și Reformei Administrative este autoritatea ierarhic superioară a pârâtului Consiliul Județean M, a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a HG 834/1991 și în contradictoriu cu acesta.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și a art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciază excepția lipsei calității procesuale pasive a ca fiind fondată, motiv pentru care o admite pe considerentul că nu există identitate între titularul obligației deduse judecății și emitentul actului atacat, această autoritate nu are calitatea de emitent al vreunuia dintre actele administrative a căror nelegalitate s-a invocat, emitentul actului atacat fiind Guvernul României cel care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Curtea, din oficiu solicită reprezentantului reclamantei să precizeze calitatea procesuală a pârâților față de care și-a extins acțiunea prin precizările (2) depuse la dosar în data de 12.12.2007 și aflate la dosar la filele 44-57.
Reprezentantul reclamantei a solicitat chemarea în judecată și a acest pârâți pentru a asigura opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța și față de aceștia și pentru a le permite acestora să facă apărări în cauză.
Curtea, având în vedere susținerile reprezentantului reclamantului și având în vedere prevederile art. 137 Cod procedură civilă raportat la art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și a art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că nici pârâții Consiliul Județean M și - SA nu au calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.
Curtea pune în vederea reprezentantului reclamantului să justifice legitimitatea interesului său și a calității active a reclamantei de a solicita anularea HG. 834/1991, raportat la prevederile art. 1 alineat 1 din Legea 554/2004, respectiv să precizeze care este interesul legitim care consideră că este lezat.
Reprezentantul reclamantei invederează instanței că i s-a încălcat dreptul la preempțiune, dreptul câștigat printr-un act adițional, care este egal unui contract de preferință cu toate urmările unui asemenea contract. În opinia sa, spațiul a fost în mod fraudulos dat către - SA, având în vedere că societatea sa folosea acest spațiu încă din 1993, iar această hotărâre de Guvern este menționată în toate actele și a fost folosită de către pârâți pentru emiterea tuturor actelor. De asemenea mai arată că înainte de a se adresa instanței a formulat plângere prealabilă dar i s-a răspuns prin adresa nr. 15A/4001/CA/26.10.2007, în sensul că se apreciază că reclamația este neîntemeiată, respingându-se plângerea.
La solicitarea Curții, reprezentantul reclamantei invederează că solicită anularea sau constatarea nelegalității articolelor 1-8 din nr.HG 834/1991, prezenta cauză având ca temei de drept art. 11 alineat 4 din Legea nr. 554/2004. Mai critică faptul că înainte de a se emite HG834/1991, Guvernul României era obligat să analizeze dacă art. 19 din Legea nr. 15/1990 mai era valabil sau nu, iar în momentul de față a formulat o nouă întrebare pentru Guvernul României și anume dacă a analizat constituționalitatea Legii nr. 15/1990 înainte de a intra în vigoare prevederile Constituției. În acest sens solicită instanței efectuarea unei adrese către Guvernul României pentru a comunica documentul de analiză a constituționalității prevederilor art. 19 din Legea 15/1990 conform art. 150 din Constituția României din 1991, privind constituționalitatea legii anterioare constituției.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere prevederile art. 167 și următoarele din Codul d e procedură civilă, cercetând cererea în probațiune formulată de către reprezentantul reclamantei, prin prisma condițiilor de admisibilitate, respectiv a relevanței, utilității și pertinenței probei, așa încât socotește această cerere în probațiune ca nefiind relevantă, pertinentă și utilă soluționării cauzei respingând-o pentru aceste motive, această cerere nu are aptitudinea de a contribui la dezlegarea raportului juridic suspus judecății și întemeiat pe prevederile art. 11 alineat 4 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței amânarea cauzei pentru a studia posibilitatea de a solicita încuviințarea probei testimoniale în vederea dovedirii condițiilor în care a fost emisă această hotărâre de guvern, circumstanțele de fapt în care s-a emis această hotărâre, însă nu poate indica numele acestor martori, având nevoie de timp pentru a se informa asupra acestor martori.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 167 și următoarele din Codul d e procedură civilă, reținând de asemenea că dispozițiile Legii nr. 554/2004 se completează cu prevederile Codului d e procedură, în măsura în care aceste norme nu sunt incompatibile, apreciază că cererea de amânare formulată de către reprezentantul reclamantei pentru a studia posibilitatea de a propune martori pentru dovedirea circumstanțelor în care s-a emis o hotărâre de guvern, față de obiectul dedus judecății, cererea în probațiune este inadmisibilă, așa încât respinge această cerere.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței amânarea cauzei pentru a investiga personal circumstanțele în care s-a emis această hotărâre de guvern pentru a putea prezenta eventuale înscrisuri pentru dovedirea acestor circumstanțe.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul reclamantei, pe considerentul că înfățișarea de dovezi scrise cu privire la circumstanțele de fapt care au existat la momentul emiterii HG834/1991, se apreciază de către instanță că nu au relevanță în raport de obiectul dedus judecății în acest dosar.
La întrebarea Curții, reprezentantul reclamantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea pe fond, solicitând instanței să se pronunțe la acest termen pe fondul cauzei.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii și constatarea nelegalității articolelor 1-8 din nr.HG 834/1991, pentru următoarele motive: apreciază că este vătămat dreptul său de preemțiune. Hotărârea de Guvern 834 / 1991 intrat în vigoare la data de 20 decembrie 1991, ulterior Constituției din 1991 (intrată în vigoare la 8 decembrie 1991). Hotărârile de Guvern sunt acte normative inferioare legilor. Prin urmare, HG. 834/1991 fraudează norma Constituțională, a articolului 41 alin. 1 din Constituția din 1991, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale. Ca urmare a acestei încălcări a unei norme constituționale, orice act adoptat pe baza HG. 834/ 1991 este la rândul său nelegal. Mai mentionează că prin deciziile nr. 7/1993 și nr. 8/1993 Curtea Constituțională a statuat că legea, în înțelesul său de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, așadar, regimului constituțional din perioada în care a fost adoptată. Și din această perspectivă Hotărârea de Guvern 834/1991, care a intrat în vigoare la data de 20 decembrie 1991, ulterior Constituției din 1991 (intrată în vigoare la 8 decembrie 1991) fraudează norma Constituțională. Hotărârea de Guvern 834 / 1991 nu se conformează Constituției și a fost emisă de o autoritate în afara limitelor competenței sale. Prin urmare, orice reglementare referitoare la dreptul de proprietate, începând cu data intrării în vigoare a Constituției, trebuia consacrată prin lege și nu printr-un act inferior acesteia. Din această perspectivă, orice Hotărâre de Guvern, respectiv orice alt act normativ care se referă la proprietate, intrată în vigoare ulterior Constituției, fraudează norma Constituțională, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale. Ca urmare a acestei încălcări a unei norme constituționale, orice act privind proprietatea, adoptat pe baza unui act inferior legii, este la rândul său, nelegal.
În fapt, contractul de închiriere a fost încheiat în data de 28 decembrie 1993 între Consiliul Județean M, în calitate de locator și în calitate de locatar. Consiliul Județean M era reprezentat de Societatea Comercială de Studii și Această societate nu a acționat în nume propriu ci ca împutemicit al Consiliului Județean Faptul că la data 28 decembrie 1993 nu era proprietarul de drept al spațiului închiriat rezultă din mențiunea din preambulul contractului. Prin actul adițional nr. 2 din data de 6 noiembrie 1995 părțile au hotărât că:" ( ) are drept de preemliune la cumpărarea spațiului închiriat". În cursul anului 1992, toate prerogativele legate de - "" SA B M, inclusiv proprietatea spațiului în litigiu, au fost transferate de la Prefectura Județului M către Consiliul Județean Împuternicirea Prefecturii Județului M nr. 6415/1086 din 08.10.1991 referitor la drepturile SA B M, a rămas însă valabile. Consiliul Județean Mae mis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0017 din 13.07.1998, complet raportat la dispozițiile HG834/1991. Potrivit art. 480 din Codul civil "Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un lucru in mod exclusiv și absolut, însă in limitele determinate de lege", iar potrivit dispozițiilor art. 481 cod civil prevăd ca "nimeni nu poate fi silit să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru cazuri de utilitate publica și primind o dreapta și prealabila despagubire ". Prin urmare, dreptul de proprietate subzistă atâta timp cât nu dispare bunul. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoană să devină temporar titular al dreptului de proprietate dacă s-a convenit astfel în actul de înstrăinare. Dreptul de proprietate nu dispare prin înstrăinarea bunului asupra căruia este exercitat. Chiar dacă prin repetate înstrăinări trece în patrimonii diferite, proprietatea continuă să existe ca drept, deoarece ea se stinge în patrimoniul dispunătorului pentru a renaște în cel al dobânditorului, dreptul de proprietate, se perpetuează transmițându-se.
Mai arată că, Legea 15 / 1990 prevede expres pentru regiile autonome stabilirea patrimoniului prin actul de înființare. Pentru societățile comerciale născute din fostele unități economice de stat patrimoniul urmează să fie reglementat prin "hotărârea guvernului".
Invederează instanței că își susține toate motivele invocate în precizările depuse deja la dosar și nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.de mai sus, la data de 5 noiembrie 2007 și precizată ulterior, reclamanta - T SRL a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Consiliul Județean M, - SA B M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea nr.HG 834/1991, ca urmare a constatării nelegalității articolelor 1-8 din acest act normativ.
În motivare, reclamanta a relevat că HG. 834/1991 fraudează norma Constituțională, a articolului 41 alin. 1 din Constituția din 1991, reglementând într-un domeniu "sustras puterii sale".
În opinia reclamantei, termenul "lege" este utilizat în înțelesul său restrâns, acela de act normativ cu forța juridică imediat inferioară Constituției, adoptat după o procedură anume de către Parlament.
Prin urmare, orice reglementare referitoare la dreptul de proprietate, începând cu data intrării în vigoare a Constituției, trebuia consacrată prin lege și nu printr-un act inferior acesteia.
Din această perspectivă, art. 1 - 8 ale HG nr. 834/1991, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 1991, ulterior Constituției, fraudează norma constituțională, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale. Ca urmare a acestei încălcări a unei norme constituționale, orice act adoptat pe baza nr.HG 834/1991 este la rândul său, nelegal.
Guvernul României, în calitate de emitent al actului atacat, și-a exprimat prin întâmpinare poziția procesuală, în sensul respingerii acțiunii, relevând faptul că aceasta este inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, fiind subliniată împrejurarea că nr.HG 834/1991 a fost emisă pentru aplicarea prev. art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990, astfel încât nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamantă. Și-a întemeiat apărarea și pe excepția tardivității formulării cererii întemeiat pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, relevând că acțiunea a fost promovată după împlinirea termenului de 1 an calculat de la data emiterii actului atacat.
Întâmpinare a depus și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, arătând că nu a emis nici unul din documentele contestate, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă.
Excepțiile de ordine publică invocate de pârâți și cele invocate din oficiu de către instanță au fost puse în discuție cu respectarea principiului contradictorialității și soluționate mai înainte de tranșarea fondului cauzei, considerentele de fapt și de drept fiind expuse în practicaua hotărârii.
În ceea ce privește fondul chestiunii litigioase, Curtea reține următoarele:
În opinia reclamantei, art. 1 - 8 ale HG nr. 834/1991, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 1991, ulterior Constituției, fraudează norma constituțională, reglementând într-un domeniu sustras puterii sale și ca urmare a acestei încălcări a unei norme constituționale, orice act adoptat pe baza nr.HG 834/1991 este, la rândul său, nelegal.
HG nr. 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 20 decembrie 1991, fiind dată în aplicarea prevederilor art. 19 și <LLNK 11990 15 10 202 20 29>art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
Conținutul acestui act normativ este următorul:
"ART. 1:
Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data infiintarii acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană.
ART. 2:
Criteriile de stabilire și de evaluare a terenurilor care fac parte din patrimoniul societăților comerciale se aproba de Ministerul Economiei și Finanțelor împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu consultarea ministerelor interesate.
ART. 3:
Prevederile art. 1 nu se aplica terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile prevederile <LLNK 11991 746 20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 746/1991.
ART. 4:
Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin domeniului privat al statului sau, după caz, autorităților administrative publice locale și se constituie într-un fond special destinat acțiunilor de privatizare, care se utilizează pe baza acordului Agenției Naționale pentru Privatizare.
ART. 5:
Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară.
ART. 6:
Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează de consiliile de administrație ale societăților comerciale, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include în patrimoniul societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al acestora.
ART. 7:
În vederea vânzării de active sau acțiuni conform <LLNK 11991 58 10 201 0 17>Legii nr. 58/1991 a privatizării societăților comerciale, patrimoniul societăților comerciale se reevaluează în condițiile prevăzute de lege.
ART. 8:
Pentru terenurile stabilite în condițiile prezentei hotărâri, societățile comerciale vor achita, în continuare, taxele legale, până la eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate. După aceasta data, obligațiile fiscale vor fi cele stabilite în condițiile legii".
La rândul lor, art. 19 - 20 din Legea nr. 15/1990 prevăd următoarele: "Inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum șievaluarea și stabilireacapitalului societăților comerciale înființate pe aceasta cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului. "
"Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17 este deținut integral de statul român sub forma de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății.
Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu."
Din analiza acestor texte legale rezultă că nu se poate reține incidența prev. art. 41 alin. 1 din Constituția României adoptată în anul 1991, întrucât nr.HG 834/1991 a fost emisă în temeiul art. 19 din Legea nr. 15/1990, acesta fiind actul normativ care reglementează dreptul de proprietate al societăților comerciale vizate, iar nu hotărârea de guvern.
Aceasta din urmă nu face altceva decât să respecte prev. art. 101 și 107 din Constituția României adoptată în anul 1991, conform cărora "guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice, adoptând hotărâri și ordonanțe.
Relevante sunt prev. art. 107 alin. 2 din același act normativ, care prevăd căhotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
În cauză, Curtea va consta că nr.HG 834/1991 a fost emisă cu respectarea tuturor acestor prevederi constituționale întrucât ea nu legiferează într-un domeniu care este sustras puterii sale, Legea nr. 15/1990 fiind cea care stabilește dreptul de proprietate al societăților comerciale cu capital integral de stat asupra terenurilor din patrimoniul lor, hotărârea atacată organizând executarea acesteia, prin reglementarea condițiilor și formelor în care s-a făcut transferul de proprietate.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că prin Lega nr. 15/1990, fostele întreprinderi socialiste de stat au fost transformate în societăți comerciale cu capital integral de stat, art. 19 din acest act normativ precizând în mod expres că întreg patrimoniul unităților economice transformate în societăți comerciale, se va face în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern.
În consecință, terenurile ce au fost în administrarea operativă directă a fostei întreprinderi socialiste de stat, a căror succesoare de drept sunt actualele societăți comerciale și care au fost cuprinse în patrimoniul acestora din urmă, era necesar a fi evaluate și a fi emise actele necesare pentru atestarea dreptului de proprietate, legiferat prin Legea nr. 15/1990, acesta fiind rolul nr.HG 834/1991.
În acest mod, este respectat monopolul legislativ al reglementărilor primare, conform căruia toate actele normative ale organelor administrației trebuie să-și aibă izvorul și temeiul într-o reglementare stabilită prin lege, care să determine nu numai competența organului chemat să le emită, dar și cuprinsul normelor pe care ele urmează să le formuleze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea precizată formulată de către reclamanta - T SRL cu sediul în B M,-, jud. M împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, sect. 1, victoriei nr. 1, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, sect. 1, nr. 1A, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în B M, str. -. - nr. 46, jud. M și - SA cu sediul în B M,-, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
7 ex.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Adriana Iluț
