Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.190/CA.
Ședința publică din 06 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SA - cu sediul în C,-, jud. C, împotrivaSentinței civile nr. 907/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL - cu sediul în C,-, jud. C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C - ambii cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față:
Prin Încheierea de ședință din 24.04.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanța - Secția Comercială a sesizat, la cererea reclamantei - SA, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de Contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 6390/16.12.2005 și a autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 emise de către Primarul Municipiului
Obiectul dosarului - îl reprezintă obligarea pârâtei - SRL de a nu construi pe terenul situat în Stațiunea în conformitate cu autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 emisă de Primăria Municipiului C și obligarea pârâtei de a desființa construcția edificată în conformitate cu autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006.
În motivarea excepției, s-a invocat că la eliberarea certificatului de urbanism nr. 6390/16.12.2005 nu au fost respectate regimul tehnic respectiv procentul de ocupare a terenului POT, coeficientul de utilizare a terenului, prevăzute în planurile urbanistice zonale și de detaliu, dimensiunile și suprafețele parcelelor, înălțimea față de punctul de delimitare.
La eliberarea autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 nu s-a respectat PUZ și în ceea ce privește distanța minimă față de construcțiile învecinate, avizele legale necesare pentru o construcție cu destinație turistică, avizul referitor la conductele existente pe terenul construcției.
Ulterior, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local C de aprobare a, astfel cum este el menționat în certificatul de urbanism nr. 6390/16.12.2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ sub nr-.
La 13.08.2007 Primarul Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.
În cauză au fost depuse documentațiile aferente actelor administrative ce fac obiectul excepțiilor de nelegalitate.
La 13.09.2007 reclamanta, în baza art. 4 din Legea 554/2004 rep. art. 12 Legea 50/1991, a solicitat suspendarea autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 și oprirea lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei.
La același termen reclamanta a formulat precizări la excepțiile de nelegalitate.
Prin Încheierea din 18.10.2007 instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 și a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Prin Încheierea din 28.02.2008 instanța a respins proba cu interogatoriu pârâților și proba cu expertiza tehnică judiciară solicitată de reclamantă și a respins proba cu expertiza tehnică judiciară solicitată de pârâta - SRL.
Instanța a avut în vedere obiectul cauzei, excepțiile de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea 554/2004, teza probatorie solicitată de părți, înscrisurile depuse până în acel moment, motivarea reclamantei în fapt și drept asupra excepțiilor de nelegalitate, considerând astfel că probele solicitate nu sunt concludente, utile soluționării excepției de nelegalitate.
Prin Sentința civilă nr.907/10 aprilie 2008 Tribunalul Constanța - secția contencios-administrativ a respins excepția de nelegalitate a actelor administrative: certificat de urbanism nr. 6390/16.12.2005; autorizația de construire nr. 1785/18.08.2006, HCL nr. 182/2005 adoptată de Consiliul Local
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că motivele excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1785/2006 sunt:
- nu s-a respectat PUZ, în ceea ce privește distanța minimă față de construcțiile învecinate,
- nu s-au respectat avizele legale necesare pentru o construcție cu destinație turistică, avizul,
- lipsa de corespondent între planurile anexă la autorizație și certificatul de urbanism în ceea ce privește procentul de ocupare a terenului coeficient de utilizare a terenului, distanță minimă față de construcțiile învecinate, înălțimea față de punctele de delimitare, înălțime maximă admisă,
- lipsă corespondent între planurile anexă la autorizația de construire nr. 1785/2006 și situația reală de pe teren,
- lipsă corespondent între planurile anexă la autorizația de construire nr. 1785/2006.
Ultimele trei motive de nelegalitate fiind invocate în concluziile scrise formulate de reclamantă după ce instanța a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepțiile de nelegalitate și a rămas în pronunțare, nu au fost analizate de prima instanță.
Mai mult, s-a reținut că o parte din acestea se regăsesc în motivarea excepției de nelegalitate a certificatului de urbanism.
Motivele de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 6390/16.12.2005 invocate de reclamantă au privit nerespectarea regimul tehnic - procentul de ocupare a terenului POT, coeficientul de utilizare a terenului, prevăzute în planurile urbanistice zonale și de detaliu, dimensiunile și suprafețele parcelelor, înălțimea față de punctul de delimitare.
Din înscrisurile depuse instanța a reținut că până la 03.04.2008 reclamanta nu a indicat motivele de nelegalitate a C nr. 182/2005.
După ce instanța a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția de nelegalitate, reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a arătat motivele de nelegalitate a 182/2005 respectiv: nerespectarea Hotărârii 525/2006 art.23, 24.
A reținut prima instanță că reclamanta nu a precizat expres prevederile legale încălcate de exemplu care e procentul de ocupare a ternului POT, de utilizare a terenului, etc. ce avize nu s-au respectat pentru autorizația de construire.
Nu s-a invocat o dispoziție legală ce a fost încălcată prin emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Din înscrisurile depuse, pârâta - SRL a făcut dovada că întreaga suprafață de teren pe care a fost edificată construcția este proprietatea acesteia și nu domeniul public ( contractul v/c 1340/2002 și 1068/2005).
Prin 182/2005 s-a aprobat modificarea 129/2001 pentru aprobarea. Hotărârea a avut la bază expunerea de motive a Primarului Municipiului C, avizul Comisiei de specialitate nr.2, respectiv Serviciul de Urbanism.
În motivarea excepției de nelegalitate a 182/2005 s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 23 și 24 din actul normativ reprezentând Hotărârea nr. 525/27.06.2006.
Întrucât aceste dispoziții legale privesc emiterea autorizațiilor de construire și nu hotărârile prin care se aprobă instanța a înlăturat criticile formulate de reclamantă.
În certificatul de urbanism nr.6390/16.12.2005 s-a arătat că POT propus este de 70%, este de 26%, dimensiunile și suprafețele minime și maxime de utilizare ale parcelelor este 373 - 1248,57 mp, alinierea terenurilor și a construcțiilor față de străzile adiacente și distanțele construcțiilor față de proprietățile vecine sunt conform, înălțime maximă cf. 182/2005.
Autorizația de construire nr. 1785/2006 a fost emisă pe numele pârâtei pentru construcție etaje.
În ceea ce privește lipsa avizelor tribunalul a constatat că există avizele necesare inclusiv avizul (la fila 59-63, 65-66).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - Complex SA, în temeiul art.304 pct.7, 8, 9 Cod de procedură civilă raportat la art.3041din Codul d e procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. referitor la caracterul nelegal al hotărârii atacate raportat la excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului Municipal C nr. 182/07.04.2005 prin care s-a modificat nr. 129/2001 privind aprobarea 2001
Recurenta a arătat că a invocat nerespectarea de către acest act administrativ a Hotărârii Nr. 525 din 27 iunie 1996 *** Republicată pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, respectiv art. 23 referitor la amplasarea fața de aliniament, potrivit cu care
(1) vor fi amplasate la limita aliniamentului sau retrase față de acesta, după cum urmează:
a) in cazul zonelor construite compact, construcțiile vor fi amplasate obligatoriu la aliniamentul clădirilor existente;
b) retragerea construcțiilor față de aliniament este permisă numai dacă se respectă coerența și caracterul fronturilor stradale.
(2)In ambele situații, autorizația de construire se emite numai dacă înălțimea clădirii nu depășește distanța măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii fată de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus.
(3) excepție de la prevederile alin. (2) construcțiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii.
(4)In sensul prezentului regulament, prin aliniament se înțelege limita dintre domeniul privat și domeniul public.
Deasemenea consideră recurenta că nu au fost respectate prevederile art. 24 din același act normativ care se referă la amplasarea în interiorul parcelei, potrivit cu care,Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă se respectă:
a)distantele minime obligatorii fată de limitele laterale și posterioare ale parcelei, conform Codului civil:
b)distanțele minime necesare intervențiilor în caz de incendiu, stabilite pe baza avizului unității teritoriale de pompieri.
Raportat la dispozițiile legale de mai sus, apreciază recurenta că nu poate fi primita afirmația instanței de fond potrivit cu care aceste texte privesc emiterea autorizațiilor de construire și nu hotărârile prin care se aproba - ul.
Pe de o parte, chiar daca afirmația ar fi reala, în prezenta excepție a invocat și nelegalitatea autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 la care s-ar referi aceste texte.
Pe de alta parte, aceste dispoziții cuprind norme generale care trebuie respectate în materie de urbanism inclusiv de planurile urbanistice generale, zonale sau de detaliu.
In cauza a solicitat ca parații sa depună la dosarul cauzei nr. 129/2001 cu întreaga documentație aferenta, respectiv întreaga documentație de urbanism care a fost suspusa aprobării Comisiei de urbanism, aprobare care a stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Municipal C nr. 182/07.04.2005, printre care și planul urbanistic care a modificat 129/2001 pentru a depista ce anume s-a modificat în situația existenta: tipuri de proprietate, reglementari urbanistice, ( amplasamente, distante fața de vecini, regim de aliniere, regim de înălțime, desfășurările frontului existent și cele propuse).
Mai arată recurenta că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat faptul ca până la data de 03.04.2008 nu a arătat motivele de nelegalitate ale 182/2005.
In fapt, având în vedere ca nu exista nici o dovadă a corespondenței dintre Hotărârea Consiliului Municipal nr. 182/07.04.2005 și ceea ce s-a depus la dosarul cauzei ca documentație a acestei hotărâri, prin cererea de probatorii a solicitat ca pârâții să depună la dosarul cauzei nr. 129/2001 cu întreaga documentație aferentă precum și întreaga documentație de urbanism care a fost suspusă aprobării Comisiei de urbanism, aprobare care a stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Municipal C nr. 182/07.04.2005, printre care:
- planul urbanistic care a modificat 129/2001 pentru a ne putea da seama ce anume s-a modificat în situația existentă: tipuri de proprietate, reglementări urbanistice, amplasamente, distante fața de vecini, regim de aliniere, regim de înălțime, desfășurările frontului existent și cele propuse;
- cererea de modificare a 129/2001 din care să rezulte persoana sau instituția care a inițiat această modificare;
- documentația privind condițiile impuse turismului românesc de cerințele privind standardele din domeniu și alinierea sa la normele europene și solicitările operatorilor de turism, astfel cum sunt ele menționate în Referatul nr. 45285/04.04.2005
Or, la dosarul cauzei nu s-a depus documentația completă ci doar Hotărârea nr.182/2005 cu Referatul 45285/04.04.2005, ceea ce înseamnă că restul documentației nu exista, încălcându-se astfel prevederile din LEGEA Nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, art. 32 alin. 3 potrivit cu care (3) Modificările aduse reglementărilor din Planul urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului (POT) și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului () și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.
In consecința, prin nedepunerea completa a documentației nu se pot verifica și a contestat, motivele și scopul pentru care a fost adoptat acest act normativ, astfel cum ele rezulta din Referatul nr. 45285/04.04.2005 respectiv condițiile impuse turismului romanesc de cerințele privind standardele din domeniu și alinierea sa la normele europene și solicitările operatorilor de turism.
Mai arată recurenta că prima instanță a respins în mod neîntemeiat proba cu interogatoriul pârâților și cu expertiză tehnică, în condițiile nedepunerii documentație, astfel că nu a rezolvat fondul cauzei și se impune casarea hotărârii atacate și în baza art. 312.pr.civ. retrimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea judecații.
2. referitor la caracterul nelegal al hotărârii atacate raportat la excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr. 6390/16.12.2005 și a autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006
In ceea ce privește nelegalitatea Certificatului de Urbanism nr. 6390/16.12.2005, recurenta consideră că aceasta rezulta din nelegalitatea Hotărârii Consiliului Municipal C nr. 182/07.04.2005, printre care și planul urbanistic care a modificat 129/200 la care face referire în cuprinsul sau.
Nelegalitatea Autorizației de Construire nr. 1785/18.08.2006 emisă de către Primarul Municipiului C rezulta din nelegalitate primelor doua acte administrative de care este condiționată.
Consideră recurenta că a arătat motivele de nelegalitate, deși instanța de fond a reținut contrariul, astfel:
- lipsa de corespondenta intre planurile anexa la autorizație și certificatul de urbanism în ceea ce privește procentul de ocupare a terenului, POT, coeficientul de utilizare a terenului, distanta minima față de construcțiile învecinate, înălțimea față de punctele de delimitare, înălțimea maxima admisă etc.
- lipsa de corespondență între planurile anexă la Autorizația de Construire nr. 1785/18.08.2006 și situația reală de pe teren în ceea ce privește ieșirea în consolă a HOTELULUI și linia balcoanelor acestuia;
- lipsa de corespondență între planurile anexă la Autorizația de Construire NR. 1785/18.08.2006, inclusiv procentul de ocupare a terenului, POT, coeficientul de utilizare a terenului, distanța minimă față de construcțiile învecinate, înălțimea față de punctele de delimitare, și planurile urbanistice, general, zonal și local precum și cu Regulamentul Local de Urbanism, dacă acesta există, precum și cu Regulamentul General de Urbanism astfel cum este el reglementat în nr HG- pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism.
Textele de lege încălcate sunt art. 610.civ. potrivit cu care orice construcție se ridică pe terenul trebuie să păstreze distanța prescrisă în regulamente pentru a nu aduce o vătămare vecinului.
Prin emiterea autorizației de construire nr. 1785/18.08.2006 s-a ajuns la situația absurdă în care a fost pusă în ilegalitate deoarece în prezent Hotelul are deschideri la mai puțin de 1.90 față de granița cu lotul vecin.
Intimata pârâtă - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Consideră intimata că certificatul de urbanism și autorizația de construire au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar prima instanță în mod corect a respins proba cu interogatoriu și cea cu expertiză raportat la obiectul și temeiul juridic al acțiunii și la obiectivele formulate.
De asemenea, arată intimata că au fost respectate dispozițiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care condiționează eliberarea autorizației de construire de existența titlului de proprietate asupra terenului. Or, a dovedit prin contractele de vânzare cumpărare că a dobândit proprietatea terenului pe care s-a edificat construcția. Referitor la criticile relative la procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, distanța minimă față de construcțiile învecinate, lipsa avizului, consideră că acestea nu pot fi calificate ca motive de nelegalitate a actelor administrative atacate, iar pe de altă parte, apreciază că acestea au fost respectate conform documentației depusă la dosar.
În ceea ce privește nelegalitatea Hotărârii Consiliului Municipal C nr.129/2001, intimata susține că reclamanta nu a motivat în fapt și în drept această cerere și nu a invocat vreun motiv de nelegalitate.
Intimații Consiliul Local C și Primarul Municipiului C au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimații că atât timp cât HG nr.525/1996 privește aprobarea Regulamentului General de Urbanism, această normă nu poate constitui un motiv pentru nelegalitatea unui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire, reglementările cu privire la emiterea acestor acte administrative fiind dispuse de Legea nr.50/1991. HG nr.525/1996 nu poate avea relevanță decât în ceea ce privește verificarea legalității nr.182/2005.
Mai susțin intimații că nu poate fi reținută afirmația recurentei potrivit căreia nu se poate proceda la verificarea legalității adoptării nr.182/2005 întrucât nu a fost depusă nr.129/2001, care a vizat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru stațiunea, la nivelul anului 2001, ce a suferit și suferă și în prezent numeroase modificări impuse de solicitările de emitere a unor - uri pentru obiective distincte, a căror amplasare se dorește a fi efectuată pe terenuri proprietate privată, situate în stațiunea.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ. dar și potrivit art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, nu se justifică.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu a arătat în concret motivele pentru care a invocat acest temei juridic al recursului. În speță, raportat la obiectul acțiunii reclamantei nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004,
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Instanța de contencios administrativ a fost sesizată de reclamanta - Complex SA cu excepția de nelegalitate a următoarelor acte administrative:
- certificat de urbanism nr.6390/16.12.2005 emis de Primarul Municipiului C la solicitarea pârâtei - SRL
- autorizație de construire nr.1785/18.08.2006 emisă de Primarul Municipiului C la solicitarea pârâtei - SRL
- nr.182/07.04.2005 prin care s-a modificat nr.129/2001
Prin cererea prin care a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism și a autorizației de construire ( fila 151 dosar nr- ) reclamanta a invocat faptul că la eliberarea certificatului de urbanism nu au fost respectate regimul tehnic respectiv procentul de ocupare a terenului POT, coeficientul de utilizare a terenului, prevăzute în planurile urbanistice zonale și de detaliu, dimensiunile și suprafețele parcelelor, înălțimea față de punctele de delimitare iar la eliberarea autorizației de construire nu au fost respectate prevederile planului urbanistic zonal și de detaliu în ceea ce privește distanța minimă față de construcțiile învecinate, avizele legale necesare pentru o construcție cu destinație turistică, precum și avizul referitor la conductele existente pe terenul de construcție.
După cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta s-a rezumat la a exprima aspecte cu caracter general, fără a indica în concret ce prevederi au fost încălcate din legea în vigoare la momentul emiterii actelor contestate, respectiv Legea nr.50/1990.
Mai mult, se observă că aspectele invocate de reclamantă nu pot fi calificate drept motive de nelegalitate ale actelor administrative respective, putând fi considerate cel mult, în cazul în care se vor face cuvenitele precizări, aspecte ce țin de fondul cauzei cu care a fost sesizat tribunalul - secția comercială, de nerespectarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
De asemenea, în mod corect instanța de fond nu a trecut la analizarea celor trei motive de nelegalitate ale autorizației de construire invocate de reclamantă prin concluziile scrise, respectiv:
- lipsa de corespondenta intre planurile anexa la autorizație și certificatul de urbanism în ceea ce privește procentul de ocupare a terenului, POT, coeficientul de utilizare a terenului, distanta minima față de construcțiile învecinate, înălțimea față de punctele de delimitare, înălțimea maxima admisă etc.
- lipsa de corespondență între planurile anexă la Autorizația de Construire nr. 1785/18.08.2006 și situația reală de pe teren în ceea ce privește ieșirea în consolă a HOTELULUI și linia balcoanelor acestuia;
- lipsa de corespondență între planurile anexă la Autorizația de Construire NR. 1785/18.08.2006, inclusiv procentul de ocupare a terenului, POT, coeficientul de utilizare a terenului, distanța minimă față de construcțiile învecinate, înălțimea față de punctele de delimitare, și planurile urbanistice, general, zonal și local precum și cu Regulamentul Local de Urbanism, dacă acesta există, precum și cu Regulamentul General de Urbanism. În caz contrar ar fi fost încălcat principiul contradictorialității ce caracterizează procesul civil.
În ceea ce privește nelegalitatea nr.182/07.04.2005, Curtea constată că prin cererea completatoare ( fila 156 dosar nr- ) reclamanta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate a acesteia.
În cuprinsul concluziilor scrise reclamanta a invocat drept motive de nelegalitate a nr.182/07.04.2005 nerespectarea dispozițiilor art.23 și 24 din HG nr.525/1996 însă în mod corect prima instanță a dispus înlăturarea lor reținând că acestea privesc emiterea autorizațiilor de construire și nu hotărârile prin care se aprobă -ul.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul Primarul Municipiului C, în sumă de 357 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - SA - cu sediul în C,-, jud. C, împotrivaSentinței civile nr. 907/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL - cu sediul în C,-, jud., Primarul Municipiului C și Consiliul Local C - ambii cu sediul în C,-, jud.C, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul Primarul Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -/2 ex
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
