Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 191
Ședința publică din data de 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaSC LINE SRL, cu sediul în B,- județul B, prin administrator, împotriva sentinței nr. 1238 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantaS, cu sediul în B,- județul B și pârâții MUNICIPIUL B- prin primar, SC DO SRL, cu sediul în B,- județul B și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B, B, județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei, potrivit chitanței nr. -/06.01.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă SC Line SRL B, reprezentată de avocat - din cadrul Baroului B potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă -. B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, intimata SC Do SRL B reprezentată de consilier juridic - potrivit împuternicirii de reprezentare depusă la dosarul cauzei lipsă fiind intimatul pârât Municipiul B-prin primar și Consiliul Local al municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este timbrat, după care,
Curtea invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâta SC Line SRL B pe care o pune în discuția părților.
Avocat -, pentru recurenta-pârâtă, susține că, având în vedere că durata termenul de recurs împotriva hotărârii atacate este altul decât cel obișnuit de 15 zile de la comunicare, lasă instanței să aprecieze cu privire la respectarea acestui termen.
Avocat pentru intimata-reclamantă -. B, arată de asemenea că lasă la aprecierea instanței cu privire la respectarea termenului de declarare a recursului de către pârâta SC Line SRL
Consilier juridic - pentru intimata SC Do SRL B arată că face aceleași susțineri ca și predecesoarea sa in sensul că lasă la aprecierea instanței să constate dacă recursul este formulat in termen sau nu.
Curtea, luând act de susținerile părților, rămâne în pronunțare pe excepția tardivității recursului formulat de pârâta SC Line SRL
CURTEA
Tribunalul Buzău judecând excepția de nelegalitate a HCL nr.161/25.08.2005 sub aspectul concesionării prin încredințare directă SC Line SRL a unui teren in suprafață de 187 mp din domeniul privat al mun. s-a format dosarul cu nr-.
Prin concluziile depuse reclamanta -. B precum și intervenienta SC DO SRL au solicitat admiterea excepției de nelegalitate, să se constate ca fiind nelegale dispozițiile art.3 din HCL al mun. B nr.161/25.08.2005 emise cu încălcarea reglementărilor imperative cuprinse în art.10 din Legea nr. 219/1998, art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991 și art.60 din Ordinul nr.1943/2001 al Ministrului lucrărilor publice, al transporturilor și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991.
Atât prin întâmpinarea depusă cât și prin concluziile orale puse în fata instanței de judecată pârâta SC Line SRL a arătat că excepția de nelegalitate poate fi invocată oricînd în cursul judecății dacă actul adminsitrativ este unilateral și dacă de acel act depinde soluționarea pe fond a cauzei. Actul administrativ în discuție este o hotărâre pronunțată de Consiliul Local și este un act administrativ cu caracter normativ.
Potrivit 554/2004 numai actele administrative unilaterale pot fi controlate sub aspectul legalității pe calea excepției de nelegalitate astfel încât în condițiile în care actul administrativ supus controlului legalității este un act normativ,efectele juridice ale acestuia având un caracter general și impersonal nu poate fi controlat pe această cale.
O altă condiție de care depinde admisibilitatea excepției de nelegalitate este aceea că excepția nu poate viza orice act normativ ci numai acel act administrativ de care depinde soluționarea pe fond a respectivului litigiu.
Prin sentința nr. 1238 din 21 octombrie 2008 Tribunalul Buzău a admis excepția de nelegalitate invocată prin cererea formulată de reclamanta S B și a constatat ca fiind nelegale dispozițiile art.3 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B nr.161 din 25.08.2005.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că analizând excepția de nelegalitate a art.3 din HCL B nr.161/25.08.2005 a constatat că aceasta este întemeiată reținând că în cauza ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Buzău și care vizează constatarea nulitării absolute a contractului de concesiune nr.18557/19.11.2003 încheiat între mun. B prin primar și SC Line SRL, la termenul de judecată din 29.01.2008 a fost ridicată de către reclamanta -. B excepția de nelegalitate a HCL a mun. B nr.161/25.08.2005 solicitându-se ca în temeiul art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 admiterea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze excepția invocată.
Prin încheierea din 26.02.2008 instanța comercială constatând că sunt întrunite condițiile impuse de art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a admis cererea și pe cale de încheiere a sesizat instanța de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Din preambului hotărârii Consiliului Local B nr.1612/25.08.2005 coroborat cu raportul Direcției Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriri mun. B, Expunerea de motive a primarului mun. B nr. 12030/2005 se poate constata faptul că hotărârea a avut în vedere ca temei legal a concesionării aprobate prevederile art.13 alin.1 și art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și prevederile Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor împreună cu normele metodologice de aplicare ale acestora.
Argumentul principal în motivarea concesionării directe pentru SC Line SRL a terenului în suprafață de 184 mp a fost acela că respectiva societate comercială deținea deja o suprafată de 216 mp din pasajul subteren în baza contractului de concesiune nr. 18.557 din 19.11.2003.
Astfel având în vedere cererea pârâtei Line în sensul extinderii suprateranei a spațiilor comerciale se arată că acesta este posibilă conform art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991 iar concesionarea fără licitație publică a terenurilor se poate face în cazul de față potrivit art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 republicată cu completările și modificările ulterioare.
Din analiza motivelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii HCL B nr.161/25.08.2005 instanța constată că aceasta contravine reglementărilor legale în vigoare la acel moment în materie de concesiune care cuprindeau prevederi imperative respectiv art.10 din Legea nr.219/1998, art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991 și art.60 din Ordinul nr.1943/2001 al Ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii nr.50/1991.
Astfel art.10 din Legea nr. 219/1998 prevede că " concesionarea unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public se realizează prin licitație publică sau prin negociere directă conform prevederilor prezentei legi."
Prin urmare regula în materie de concesiune este că ea se realizează prin licitație publică iar excepția constă în aceea în atribuirea concesiunii pe bază de negociere directă care are loc numai în situația în care " licitația publică nu a condus la desemnarea unui cîstigător conform art.26 din același act normativ".
De asemenea Legea nr.50/1991 actualizată privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor stabilește prin art.13 alin.1: " terenurile apartinînd domeniului privat al statului sau a unităților administrativ teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică potrivit legii în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii în vederea realizării de către titular a constructiilor".
Excepțiile de la regula obligativității licitației publice în materie de concesionare sunt limitativ prevăzute de lege iar situația concretă a pârâtei SC Line SRL nu se încadrează în vreuna din aceste excepții.
Legea nr.50/1991 enumeră în art.15 excepțiile de la prevederile art.13 alin.1 care impun obligativitatea organizării unei licitații publice anterior concesionării prin acestea regăsindu-se și situația mentionată la lit.e respectiv " pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia".
În același timp prevederile Legii nr.50 /1991 trebuiau interpretate și aplicate în concordanță cu Ordinul nr.1423/2001 al Ministrului lucrărilor publice, trasporturilor și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții,republicată cu modificările și completările ulterioare în vigoare încă la momentul emiterii HCL nr.161/2005.
În vederea aplicării în practică a prevederilor art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 normele metodologice menționează în art.62 lit.e situația în care își găsește justificarea concesionarea fără licitație a terenurilor destinate construirii respectiv pentru extinderea construcțiilor pe terenurile alăturate la cererea proprietarului în cazul în care vecinii nu au ori nu iși exercită dreptul de preemțiune, dacă constructiile sunt realizate în regim de concesionare ( conform prevederilor art.10 din lege ), dacă terenurile învecinate datorită suprafeței și dimensiunilor acestora sunt improprii realizării de construcții noi independente.
Prevederile art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 astfel cum au fost detaliate în art.62 lit.e din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 nu iși găsesc aplicabilitatea în privința terenului în suprafață de 187 mp concesionată de către SC Line SRL, neîncadrându-se în nici una din excepțiile de natură aoî ndreptăți la o concesionare prin încredințare directă fără licitație publică.
La momentul solicitării și al obținerii dreptului de concesiune pentru cei 187 mp se poate observa că în privința acestei suprafețe de teren și în raport de concesionarul în cauză nu erau îndeplinite cerințele impuse de prevederile art.62 lit.e din Norme, cu atât mai mult cu cât nu poate fi vorba de faptul că terenul respectiv era impropriu realizării de construcții noi independente. Construcțiile de spații comerciale proiectate și demarate suprateran de SC Line SRL conform planului urbanistic de detaliu aprobat prin art.1 din HCL B nr.161/25.08.2005 sunt construcții independente, care nu au nici o legătură cu pasajul subteran și alte eventuale spații comerciale ce urmează a se realiza în pasaj în derularea contractului de concesiune.
De asemenea pârâta SC Line SRL nu se încadra în cerințele acestei dispoziții normative, concesionarea nerealizându-se la cererea proprietarului cu respectarea dreptului de preemțiune a vecinilor, ci la solicitarea viitorului concesionar care nu deținea în proprietate nici o suprafață de teren limitrofă celei date în concesionare prin încredințare directă. În plus, construcția pasajului, a cărei extindere susține pârâta ca o urmare, nu s-a realizat de către beneficiar în regim de concesiune, pasajul existând cu mult timp înainte de obținerea în 2003 de către SC Line SRL a dreptului de concesiune privitor la cei 214 mp aferenți pasajului.
Față de cele reținute mai sus și în raport de condițiile concrete în care s-a realizat concesionarea prin încredințare directă a 187 mp către pârâta SC Line SRL instanța consideră că HCL a mun. B nr.161/25.08.2005 a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative aplicabile în materia concesionării terenurilor destinate construirii.
În același timp în ceea ce privește susținerile pârâtei SC Line SRL în sensul că actul administrativ trebuie să fie una act unilateral iar în speța de față este vorba despre un act cu caracter normativ și că de soluționarea actului administrativ supus controlului excepției de nelegalitate să depindă soluționarea litigiului pe fond sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește primul aspect față de prevederile art.4 din Legea nr. 554/2004 nu se face distincție între actul administrativ unilateral cu caracter normativ sau individual atunci când s-a stabilit aria de aplicabilitate a excepției de nelegalitate.
Iar în ceea ce privește cel de-al doilea aspect instanța are în vedere că atât Tribunalul Buzău, instanța comercială cât și Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.579/24.04.2008 au stabilit că de HCL B nr.161/2005 mai precis de legalitatea acesteia depinde soluționarea cererii de chemare în judecată.
În condițiile învederate in baza art. 4 alin.1 din 554/2004 cu referire la art.10 din 219/1998,art.13 alin. 1 din 50/1991 și art.60 din Ordinul nr.1493/2001 al Ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 s-a admis excepția de nelegalitate și s- constat ca fiind nelegale dispozițiile art.3 din HCL nr.161 /25.08.2008.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta SC Line SRL.
În ședința publică din data de 05.02.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului pentru nedepunere în termen.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Sentința nr. 1238 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost comunicată recurentei pârâte la data de 03.12.2008 astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare existent la fila 36 din dosarul de fond. Calea de atac împotriva sentinței este recursul în termen de 5 zile de la comunicare, astfel cum se menționează și în hotărâre. Acest termen începe să curgă la data de 04.12.2008 și se încheie la data de 09.12.2008.
Recurenta formulează calea de atac la data de 16.12.2008, peste termenul legal de formulare a acestuia, termen care a expirat la data de 09.12.2008, astfel cum s- arătat mai sus.
În consecință, va admite excepția tardivității declarării recursului și va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtaSC LINE SRL, cu sediul în B,- județul B, prin administrator, împotriva sentinței nr. 1238 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantaS, cu sediul în B,- județul B și pârâții MUNICIPIUL B- prin primar, SC DO SRL, cu sediul în B,- județul B și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B, B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2ex. 10. 02.2009
fond - al Tribunalului Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
