Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 199/ DOSAR NR-
Ședința public din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc- - - - - președinte de secție
- - - judector
- - judector
- grefier
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat dereclamanta Transîmpotriva sentinței civile nr.21/CA din 9 ianuarie 2008, pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care:
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din 11 martie 2008, când partea prezent a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, încheiere care face parte integrant din prezenta decizie și când instanța, pentru a da prților posibilitatea s depun la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2008 iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecat faț de lipsa doamnei judector - -, aceasta fiind plecat în perioada 17 - 19 martie 2008 la un seminar, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Constat c prin sentința civil nr.21/CA/09.01.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercial și de contencios administrativ a fost respins excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere cu numr unic 13238/25.01.2007 emise de Consiliul Local B - Direcția Fiscal, invocat de TRANS B, instanța de fond dispunând trimiterea dosarului la Judec toria Brașov pentru soluționarea cauzei.
Pentru a da aceast hotrâre, Tribunalul a reținut urmtoarele:
Conform somației nr.-/4 iunie 2007 și titlului executoriu nr.-/4 iunie 2007 petenta datoreaz bugetului local suma total de 154.408 RON reprezentând: impozit cldiri și impozit teren.
În prealabil, i-au fost comunicate petentei deciziile de impunere nr.13238/8.02.2007, prin care s-a stabilit creanța fiscal, aferent fiecrui tip de impozit sau taxa pe anul 2007, depuse acte filele 42-43 din dosarul Judec toriei Brașov nr-.
Împotriva msurilor dispuse prin respectivele decizii de impunere, petenta nu a formulat contestații în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea crora se prevede prin lege o alt procedur judiciar".
În speț, procedura de contestare, modificare sau desființare a actelor administrativ fiscale este reglementat de codul d e procedur fiscal.
Art.205 și urmtoarele din Codul d e procedur fiscal prevede: "Împotriva titlului de creanț, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii".
Acest tip de acțiune prevede dou faze procedurale: una prealabil, administrativ, și cea de-a doua, judectoreasc.
În situația în care prima faz, obligatorie de urmat, nu a lmurit motivele de contestare, urmtoarea etap se desfșoar în fața instanței de judecat competent, Tribunalul, prin secția de contencios administrativ și fiscal.
Aceast instanț soluționeaz contestația împotriva actului administrativ de soluționare a procedurii prealabile.
Așa cum s-a artat mai sus, petenta nu a uzat de instrumentele legale de atac, însușindu-și astfel actele administrativ fiscale și sumele cuprinse în ele.
Instanța de contencios administrativ potrivit procedurii speciale instituite prin nr.OG92/2003 este abilitat s se pronunțe cu privire la legalitatea actelor fiscale numai dup emiterea deciziei de soluționare a contestației petentului ceea ce în speț nu este cazul.
Cu toate acestea examinând actele fiscale în cauz, tribunalul a constatat c sub aspectul formei ele îndeplinesc cerințele prevzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia și oportunitatea lor, tribunalul a stabilit c asupra acestora urma s se pronunțe instanța sesizat cu contestația la executare, ținând cont de dispozițiile legale în materia contestației la executare.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs reclamanta TRANS B, solicitând admiterea recursului, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea excepției de nelegalitate ridicate, în sensul constatrii nelegalitții actului administrativ fiscal atacat, anume decizia de impunere nr.13238/2007 emis de Direcția Fiscal a municipiului
În motivarea recursului, recurenta reclamant a artat urmtoarele:
Sec ia de contencios administrativ a Tribunalului Brașov nu avea competența material în a se pronunța pe admisibilitatea excepției de nelegalitate, pe temeiul prevzut de art.5(2) din Legea nr.554/2004. Competent în a aprecia admisibilitatea de principiu a excepției aparține instanței în fața creia este dedus judecții cauza în care s-a invocat excepția de nelegalitate. Acest lucru rezult fr dubiu din cuprinsul art.4(1) din legea amintit. În speț, în fața Judectoriei, sesizat cu contestația reclamantei la executare, a invocat excepția de nelegalitate a deciziei de impunere. Find corect investit cu admisibilitatea cererii reclamantei prin prisma art.5(2), Judectoria a constatat admisibilitatea de principiu a cererii și a procedat conform art. 4(1), respectiv a sesizat prin încheiere motivat Secția de contencios administrativ a Tribunalului. Aceast din urm instanț era deci legal investit în a se pronunța pe fondul excepției, fond pe care trebuia sa îl cerceteze. Tribunalul putea pronunța doar o hotrâre de admitere sau de respingere a excepției, pe fondul ei. Ori, Tribunalul a cercetat din nou admisibilitatea excepției și s-a pronunțat asupra ei în temeiul art.5(2).
De asemenea, Tribunalul s-a aflat î total eroare în raport cu problematica supus soluționrii sale. Mai mult, a fcut o greșit interpretare și o greșit aplicare a textelor de lege incidente.
Astfel, în cadrul contestației la executare împotriva titlului executor, reclamanta a invocat excepția de neleqalitate a deciziei de impunere. Reclamanta subliniaz c e vorba de decizia de impunere (titlu de creanț), astfel cum ea este definit de art.41 din OG92/2003. Aceasta nu se confund cu titlul executor. Aceast excepție poate fi invocat oricând (așa cum și instanța recunoaște) în cadrul unui proces. Find îndeplinite condițiile art.4 din Legea 554/2004, instanța de executare sesizat a dispus în mod legal suspendarea contestației la executare și, cu încheiere motivat, a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ in solutionarea fondului exceptiei. Ca urmare, pe contencios administrativ prțile s-au aflat în judecarea fondului excepției de nelegalitate și nu în contestația la executare (care este suspendat și așteapt soluționarea excepției). Așa fiind, instanța trebuia s se pronunțe pe excepția de nelegalitate, fiind competent și investit legal, în condițiile art.4 din Legea 554/2004. Ori instanța nu s-a pronunțat pe excepția invocat, invocând din oficiu, excepția de inadmisibilitate.
În considerentele sentinței atacate, instanța afrm c împotriva msurilor dispuse de decizia de impunere, subscrisa nu a formulat contestație în termenul legal de 30 de zile. Așa cum afirm mai departe instanța, recurenta arat c este vorba de contestația reglementat de art. 205 din nr.OG92/2003, care este o procedur administrativ. Pe de o parte aceast proedur este una facultativ, așa cum statueaz art.21(4) din Constituția României precum și art.6(1) din Legea nr.554/2004. Pe de alt parte, exercitarea/neexercitarea acestei ci de atac nu are nici o relevanț în judecarea excepției de nelegalitate. Alturi de legislația român, mai multe legislații ale țrilor din Comunitatea European precum și legislația comunitar trateaz în mod unitar problematica deciziilor administrative, considerând c "o decizie administrativ ilegal neatacat în termen și devenit astfel definitiv, nu devine prin aceast definitivare și legal" ("Legea Contenciosului Administrativ" -, Editura, pag.147).
Instituția excepției de nelegalitate a fost introdus atât pentru alinierea legislației românești la cea european, cât și pentru protejarea intereselor persoanelor vizate de o decizie nelegal, chiar dac ea nu a fost atacat în termen. Ca urmare, pentru judecarea excepției de nelegalitate nu trebuia îndeplinit nici o alt procedur prealabil, cum eronat afirm instanța de fond.
Instanța invoc prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2007 și fcând aplicarea lor, respinge excepția. Recurenta solicit a se observa c instanța nu a cercetat fondul excepției, conform investirii sale, afirmând doar c în conformitate cu art.5(2) menționat, actul administrativ nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ. Având în vedere c se vorbește despre decizia de impunere și nu titlul executor (chestiune explicat la punctul 1), recurenta solicit a se observa c prevederile art.5(2) nu sunt aplicabile în speț, întrucât în legislația român nu este prevzut nici o alt procedur judiciar pentru modificarea sau desființarea deciziei de impunere. Procedura prevzut de art. 172 și urm. din nr.OG92/2003 se refer la titlul executor (nu la titlul de creanț), iar cea prevzut de art.205 și urm. este o procedur administrativ (facultativ) și nu una judiciar cum impune art.5(2) din Legea nr.554/2004. În consecinț decizia de impunere din speț poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Mai mult, chiar dac ar fi considerat vreuna din aceste proceduri ca fiind incident, (adic ar exista reglementat și o alt cale de atac) ele nu îndeplinesc o alt cerinț a art.5(2) din Legea 554/2004: anume aceea c nu sunt prevzute de o lege organic - ordonanța fiind un act normativ ordinar.
Examinând actele și lucrrile dosarului, sentința atacat prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedur civil și a criticilor formulate de recurent, Curtea constat c recursul este fondat și urmeaz a fi admis, iar cauza va fi trimis spre rejudecare Tribunalului Brașov -secția comercial și de contencios administrativ.
Astfel, excepția de nelegalitate, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificat, privește cercetarea legalitții unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, și poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea prții interesate. Legea stabilește, în continuare în același alineat, procedura obligatorie ce trebuie urmat pentru judecarea excepției de nelegalitate, dispunând c instanța în fața creia s-a ridicat excepția, constatând c de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizeaz prin încheiere motivat instanța de contencios administrativ competent și suspend cauza.
Definiția actului administrativ unilateral este dat în art.2 alin.1 lit. c din legea contenciosului administrativ - actul emis de o autoritate public, în regim de putere public, în vederea executrii în concret a legii, care d naștere, modific sau stinge raporturi juridice. La rândul su, art.5 alin.2 din lege stabilește c nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea crora se prevede, prin lege organic, o alt procedur judiciar. Exprimarea legiuitorului privește, în aceast din urm situație, acele acte administrative care nu sunt supuse deloc jurisdicției instanțelor de contencios administrativ, textul legal antemenționat fiind de strict interpretare, întrucât el reglementeaz o excepție de la regula stabilit în materia actelor administrative prin Legea contenciosului administrativ, iar excepțiile sunt de strict interpretare. Prin urmare, dac un alt act normativ cu putere de lege d în competența instanțelor de contencios administrativ diferite varietți de acte administrative în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 modificat, atunci toate procedurile prevzute de legea contenciosului administrativ, în sensul de competențe date instanțelor de contencios administrativ, sunt aplicabile regimului juridic al acelor acte administrative.
Instanța de recurs constat c decizia de impunere, așa cum este ea definit de art.41 din OG nr.92/2003, reprezint un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din legea contenciosului administrativ și, prin urmare, regimul su juridic este subsumat atât legii speciale, adic OG nr.92/2003 pentru regimul su de act administrativ fiscal, cât și legii contenciosului administrativ în privința regimului su juridic general de act administrativ, acolo unde legea special nu cuprinde reglementare de detaliu. Procedura contestației împotriva titlului de creanț reprezint o procedur prin care este atacat actul administrativ fiscal în întregime, similar cu procedura stabilit în întreg capitolul 2 din Legea contenciosului administrativ referitor la procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ, unde sunt stabilite reguli privind procedura prealabil, obiectul acțiunii judiciare ("Persoana vtmat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral", text comparabil cu textul special din Codul d e procedur fiscal- art.206 alin.2, ce stabilește obiectul contestației "sumele și msurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanț sau în actul administrativ fiscal atacat"), instanța competent, termenul de introducere a acțiunii precum și celelalte reguli procedurale stabilite de legiuitor. Prin urmare, procedurile de atacare a actelor administrative fiscale se completeaz cu dispozițiile din legea contenciosului administrativ, iar din întreaga economie a Codului d e procedur fiscal se desprinde concluzia c în afar de modalitatea de soluționare a contestațiilor, cuprins în Titlul IX din Codul d e procedur fiscal, actele administrative fiscale pot fi atacate și prin celelalte mijloace stabilite de legea contenciosului administrativ, din moment ce nu exist vreo interdicție legal expres în acest sens. O interpretare contrar ar naște un tratament juridic diferit între actele administrative, tratament pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere, știut fiind c interpretrile restrictive ale legii se fac numai acolo unde legiuitorul prevede expres aceasta, ceea ce nu se regsește în cuprinsul Codului d e procedur fiscal. Pe de alt parte, art.218 alin.2 din Codul d e procedur fiscal republicat și modificat stabilește c instanțele de contencios administrativ sunt competente s judece contestațiile prin care sunt atacate deciziile organului fiscal date conform procedurii prevzute în Titlul IX din codul d e procedur fiscal. La rândul su, art.5 alin.2 din legea contenciosului administrativ stabilește ca fine de neprimire la instanțele de contencios administrativ acele acte administrative pentru care se prevede o alt procedur decât procedura de contencios administrativ, așa cum se desprinde cu claritate din exprimarea utilizat de legiuitor în art.5 alin.2 din lege. a contrario, orice alte proceduri date în competența contenciosului administrativ - cum este și cea din contenciosul fiscal - se soluționeaz pe calea contenciosului administrativ, cu particularitțile prevzute în legea special, dar cu posibilitatea parcurgerii tuturor cilor permise de legea contenciosului administrativ.
În consecinț, odat ce instanța de contencios administrativ a fost sesizat cu judecarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ, fie el și fiscal, aceast instanț trebuie s soluționeze cauza ca o instanț legal învestit, examinând și fondul acesteia, atât cât stabilește art.4 din Legea nr.554/2004 modificat. Așadar, în mod greșit tribunalul a respins excepția de nelegalitate cu care a fost învestit, fr a cerceta, în limitele art.4 din Legea nr.554/2004, fondul cauzei deduse judecții sale în contencios administrativ.
Ca atare, în baza art.312 alin.5 Cod procedur civil, instanța de recurs urmeaz a admite recursul reclamantei, a casa hotrârea atacat și a trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov - secția comercial și de contencios administrativ și fiscal pentru a judeca fondul cauzei potrivit art.4 din legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Comercial TRANS B împotriva sentinței civile nr.21/CA/09.01.2008 a Tribunalului Brașov - Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal, pe care o caseaz și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 25.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red. /25.04.2008
Dact. /14.05.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
