Excepție nelegalitate act administrativ.

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 28.11.2008, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială B anularea deciziei nr. 8020 din 24.10.2008 privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului în sumă de 1200 lei lunar ( 600 x 2), începând cu data de 29.09.2008, iar pentru viitor aceeași sumă până la data expirării concediului de îngrijire al copilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 06.07.2006 a născut printr-o naștere concomitentă, pe și.

În baza nr.OUG 148/2005 a solicitat pârâtei acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și plata indemnizației lunare de care beneficiază, care în prezent este de 600 lei. Pârâta, prin decizia sus-menționată, i-a acordat această indemnizație la nivelul sumei de 600 lei lunar, apreciind că reclamanta nu poate beneficia de această sumă pentru fiecare din cei 2 copii născuți concomitent, făcând trimitere la art. 6 al. 1, 3 și 4 din nr.OUG 148/2005.

Reclamanta a precizat faptul că a formulat contestație la decizia nr. 8020/24.10.2008, respinsă prin decizia nr. 15478/14.11.2008.

În temeiul art.4 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 raportat la prev. art.1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, dispoziții ce reprezintă temeiul juridic al deciziei nr. 8020 din 24.10.2008 emisă de pârâtă.

Prin încheierea din 11.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate a disp.art. 3 alin.1 din nr.HG1025/2006 și a nr.OUG 148/2005 (art. 1 și art. 6 al. 1)

În motivarea excepției, reclamanta a arătat următoarele:

Dispozițiile art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006, care definesc nașterea ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii" nu sunt în concordanță cu prevederile art.1 și art.6 din nr.OUG148/2005, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani se primește o indemnizație lunară pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.

Definiția dată noțiunii de naștere prin art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv prevederile art. 16 alin.1, art.49 alin.1 și 2 din Constituția României și instituie discriminări între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă ( gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă, fără să existe vreo justificare de ordin obiectiv.

În plus, dispoziția art. 3 alin.1 din nr.HG1025/2006 creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a îndemnizației pentru "naștere",iar nu pentru toții copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.

Legiuitorul statuând prin art.1 din OUG nr.148/2005 că pentru " un copil" născut părinții pot beneficia de un concediu de doi ani și de o indemnizație de 800 lei lunar, a dorit ca în cazul unei nașteri multiple, a doi sau trei copii, fiecare dintre acești copii să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o naștere simplă.

În același sens și prin prev. art.6 din același act normativ se raportează acordarea îndemnizației lunare la numărul copiilor născuți iar nu la numărul nașterilor, astfel că prev. art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006 sunt nelegale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr- din data de 23.02.2009.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Bas olicitat scoaterea sa din cauză și introducerea în cauză a Agenției Județene pentru Prestații Sociale B, ca urmare a transmiterii legale a calității procesuale.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că actul administrativ atacat este un act normativ emis de către Guvernul României, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocate, arătând, în esență, următoarele:

În temeiul prev. nr.HG 381/2007, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.116/2007, aprobată prin Legea nr.90/2008, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a fost supus unor măsuri de reorganizare urmare cărora, s-a înființat Agenția Națională pentru Prestații Sociale, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea acestui minister.

Agenția are ca corp administrarea și gestionarea tuturor prestațiilor sociale acordate de la bugetul de stat, așa cum sunt ele definite prin art.17 din Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială, într-un sistem unitar de plată ( art.2 din OUG nr.116/2007, cu modificările ulterioare).

În conformitate cu prevederile HG nr.1285/8.10.2008, agenția este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale și are în subordine agențiile județene pentru prestații sociale, respectiv ale sectoarelor municipiului B, denumite agenții teritoriale, acestea funcționând începând cu data de 1 noiembrie 2008, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică. Agențiile județene pentru prestații sociale funcționează prin reorganizarea compartimentelor de specialitate ale aparatului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și structurilor sale descentralizate, precum și ale instituțiilor din subordinea ministerului.

Începând cu data de 1 noiembrie 2008, s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale.

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bad obândit atribuții în gestionarea sistemului prestațiilor sociale la nivel teritorial ( inclusiv a prestației care face obiectul prezentului litigiu): stabilește dreptul la prestații sociale, efectuează plata acestora, asigura reprezentarea în fața instanțelor judecătorești.

Pe fondul cauzei, a arătat că disp. art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 rap. la prev. art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005 recunosc dreptul la acordarea unei singure îndemnizații pentru familie, indiferent dacă dintr-o naștere au rezultat gemeni, pe considerentul că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă este suspendat, conform legii.

Prin urmare, rațiunea legiuitorului transpare din actele normative în discuție, este unitară și evidențiază ca finalitate sprijinirea familiei prin realizarea unui echilibru socio-economic și nu reprezintă o măsură directă de protecție a copilului cum este cea realizată prin alocația de stat pentru copii.

Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a județului Bad epus întâmpinare, prin care a arătat că începând cu data de 1 noiembrie 2008, s-a înființat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că actul administrativ atacat este un act normativ emis de Guvernul României.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției invocată de reclamantă, arătând, în esență, că dispozițiile art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 rap. la prev. art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 recunosc dreptul la acordarea unei singure îndemnizații pentru familie, indiferent dacă dintr-o naștere au rezultat gemeni, pe considerentul că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului.

De asemenea, a precizat că art. 8 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 prevede că: (1) "În cazul în care persoana îndreptățită, beneficiară a concediului și indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în această perioadă unul sau mai mulți copii, ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adopția, i se dă în plasament unul sau mai mulți copii sau este numit tutore, concediul pentru creșterea copilului se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului. (2) În situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație.

Încheierea duratei de acordare a concediului creștere copil este cea statuată de art. 11 din nr.OUG 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, care dispune imperativ: "Plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență încetează cu ziua următoare celei în care: a) copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul copilului cu handicap;"

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României, emitent al actului normativ, a cărui nelegalitate se solicită a se constata, a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, motivat de disp. art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, care stipulează că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu și actele administrative cu caracter normativ pentru care legea instituie o procedură specială.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat, în esență, că la adoptarea nr.HG1025/2006 s-au respectat dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precum și Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare, Guvernului.

Deosebit de aceasta, a arătat că îndemnizația pentru creșterea copilului până la doi ani reprezintă un substitut al salariului, este unitară și are ca finalitate sprijinirea familiei și nu reprezintă o măsură directă de protecție a copilului, cum este cea realizată prin alocația de stat pentru copii.

Pe cale de consecință, a considerat că prevederile cuprinse la art. 3 al. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 sunt legale, în deplină concordanță cu cele cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare și nu induce discriminări.

Deliberând cu prioritate cu privire la excepțiile invocate, astfel după cum impune art. 137 Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.Astfel, potrivit disp. art. 4 alin.2 din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ se pronunță după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și emitentului".

Reclamanta - a solicitat anularea deciziei nr. 8020/24.10.2008, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială

Începând cu data de 01.11.2008, s-a înființat Agenția Județeană pentru prestații Sociale B, serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bad obândit atribuții în gestionarea sistemului prestațiilor sociale la nivel teritorial ( inclusiv a prestației care face obiectul litigiului dedus judecății): stabilește dreptul la prestații sociale, efectuează plata acestora, asigura reprezentarea în fața instanțelor judecătorești.

Instanța constată că modificările aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr.262/2004 par a restrânge obiectul excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral individual, lăsând neclarificată situația actului administrativ unilateral normativ.

Însă, în dreptul comunitar, de care nu se poate face abstracție în procesul armonizării legislative în spațiul european și pe care judecătorul național trebuie să-l aplice cu prioritate față de dreptul național, actele cu caracter general normativ constituie obiect al excepției de ilegalitate reglementat de art. 241, astfel încât cel puțin prin analogie, această posibilitate ar trebui să fie recunoscută și în dreptul intern.

Dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 preiau aceeași idee și stipulează că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Protecție Socială a județului B, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județene pentru Prestații Sociale a județului B, precum și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocate.

Pe fondul cauzei, instanța constată că Hotărârea nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act normativ, au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice conținute în art.3 alin.1 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, întrucât definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea îndemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.

Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 alin.1 din normele metodologice sunt nelegale.

nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, art. 3 alin.1 din nr.HG1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.

Având în vedere cele reținute, instanța va admite excepția de nelegalitate a art. 3 al. 1 din nr.HG 1025/2006 rap. la art. 1 și art. 6 al. 1 din nr.OUG 148/2005 și, în consecință, va constata nelegalitatea art. 3 al. 1 din nr.HG 1025/2006 rap. la art. 1 și art. 6 al. 1 din nr.OUG 148/2005.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului

Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a art. 3 al. 1 din nr.HG 1025/2006 rap. la art. 1 și art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005, invocată de Guvernul României.

Admite excepția de nelegalitate a art. 3 al. 1 din HG nr. 1025/2006 rap. la art. 1 și art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005.

Constată nelegalitatea art. 3 al. 1 din HG nr. 1025/2006 rap. la art. 1 și art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 24 aprilie 2009.

Președinte, Grefier,

Red.

Ex.6/22.05.2009

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Excepție nelegalitate act administrativ.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Excepție nelegalitate act administrativ.