Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 201/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal -
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 201/CA/2008 -
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Completul compus din: PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea sentinței asupra cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind pe petenta Asociația 60, cu sediul în, nr.265, jud. B în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 -, jud. B, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 - B, O, Parcul, jud. B, Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5 și Guvernul României, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1 și cu intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect:excepție de nelegalitate act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 10.11.2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 17.11.2008, pentru ca petenta Asociația " 60" să depună la dosar concluzii scrise.
În data de 17.11.2008 petenta a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Încheierea din 23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr-, în baza prevederilor art.4 din Legea 554/2004, a fost sesizată Curtea de APEL ORADEA cu soluționarea excepției de nelegalitate a HG2060/2004 și a HG1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr.4 a actelor sus menționate, având MF -, cod clasificare 8.29.09 situat administrativ în, comuna, jud.B, invocată de reclamanta Asociația " 60" în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991P. Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 18/1991 B, Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că a promovat la Judecătoria Oradeao acțiune în revendicare privind suprafața de 34,26 ha, înscrisă în CF 1 având nr.topo 1309, 1312, 1313 și 1314, dobândit de către Asociație cu titlu de reconstituire potrivit Legii 18/1991 republicată prin titlul de proprietate nr.2619/12.01.2005.
În cadrul acțiunii în revendicare, pârâta a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat desființarea titlului nostru de proprietate sus menționat, invocând că, aceasta deține în administrare operativă directă terenul revendicat, potrivit HG2060/2004 abrogată prin HG1705/29.11.2006, arătând totodată că terenul ce formează obiectul litigiului este înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice fiind inclus în centralizat, având cod de clasificare 8.29.09.
Consideră că HG 2060/2004 și 1705 /2006 sunt nelegale întrucât în mod greșit a fost preluat inventarul față de acest teren din hotărârile de guvern anterioare, deoarece în cursul anilor 2003 - 2005.Ap. a fost restructurat, unități militare din județul B fiind dezafectate.
În atare situație terenul din litigiu nu mai poate face parte din domeniul public al statului și nici nu poate fi administrat de Ap.
Pe de altă parte, la emiterea titlului de proprietate pe seama Asociației " 60", comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 a avut în vedere că, terenul din litigiu nu mai aparține Ap. întrucât unitățile militare de pa întreg teritoriul județului B au fost desființate, iar activele nu mai aparțin acestuia.
Terenul care a fost reconstituit pe seama Asociației " 60" fost restituit cu respectarea dispozițiilor Legii 18/1991. În perioada cooperativizării terenul a fost preluat de la membrii asociației ori de la antecesorii acestora, prin urmare formează obiectul Legii 18/1991 chiar dacă ulterior a fost trecut în proprietate statului.
Preluarea terenurilor din proprietatea privată a persoanelor fizice ori juridice poate fi făcută numai pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
În condițiile în care în prezent ori la data reconstituirii dreptului de proprietate pe seama Asociației " 60" nu mai subzista motivul de utilitate publică este normal ca terenul să revină în proprietatea foștilor proprietari cu atât mai mult cu cât aceștia nu au fost prealabil despăgubiți pentru terenul luat de stat.
Aceste prevederi, respectiv de preluare pentru utilitate publică nu au fost în concordanță nici cu Constituția României din anul 1965 aplicabilă la data preluării și nu sunt în concordanță nici cu prevederile actuale privind respectarea dreptului de proprietate ori exproprierile pentru utilitate publică.
Potrivit dispozițiilor art.4 al.1 din Legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În condițiile în care instanța constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate iar pe fond a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că terenul în litigiu este în domeniul public iar regimul juridic al acestuia este cel stabilit de Legea 213 /1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și a formulat o acțiune reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.2619/2005 în ceea ce privește terenul în litigiu.
Instanța nu poate reține ca temeinică excepția de nelegalitate invocată de Asociației " 60" având în vedere caracterul normativ al celor două hotărâri de guvern și nu individual așa cum este prevăzut în textul art.4 al.1 din Legea 554/2004.
Potrivit art.108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe pentru organizarea executării legilor. Astfel cele două hotărâri atacate au caracter normativ și nu individual, deoarece nu îndeplinesc nici o condiție necesară pentru a se putea considera că au opozabilitate individuală și strictă.
De la intrarea în vigoare a Legii 213/1998 terenul în litigiu a fost inclus în inventarul centralizat al statului aprobat prin HG1045/2000 și ulterior HG1326/2001, HG15/2004, HG2060/2004 ir în prezent prin HG1705/2006. acest teren se află în domeniul public l statului și în administrarea Ap. începând cu data emiterii Deciziei nr.1028/25.07.1961 Comitetului Executiv al Regiunii. La data transferului, terenul se afla în proprietatea statului cu drept de administrare în favoarea Sfatului Popular al comunei.
Legalitatea emiterii celor două hotărâri atacate are ca temei de drept prevederile art.19 și art.20 din Legea 213 /1998 unde este stabilit că centralizarea inventarului se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și se supune spre aprobare Guvernului.
Asociația " 60" în mod eronat a arătat că cele două hotărâri sunt nelegale deoarece fost preluat terenul în discuție din hotărârile anterioare deși unitățile militare din județul B au fost dezafectate. Terenul nu a fost preluat dintr-o hotărâre în cealaltă ci a fost menținut în inventarul centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului de la data intrării, respectiv de la data întocmirii acestuia pentru prima dată. Motivul pentru care inventarul a fost aprobat prin hotărâri de guvern succesive, a fost de fapt necesitatea actualizării acestuia conform schimbărilor efectuate în domeniul public al statului. Acest teren aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării nu se află decât în folosința unităților militare din compunere ministerului ir existența sau neexistența unităților nu schimbă caracterul juridic al terenului. Dreptul de administrare se exercită de minister ca autoritate publică centrală iar unitățile subordonate au numai drept de folosință asupra respectivelor bunuri. Contrar celor afirmate de reclamantă, unitățile militare nu au fost dezafectate ci trec printr-un proces de transformare și modernizare, ele putând fi desființate, redimensionate sau dizlocate în conformitate cu strategia națională de apărare și politica de restructurare a Ministerului Apărării.
Terenul este în continuare obiectiv militar și servește nevoilor de apărare, păstrându-și scopul inițial.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar pe fond a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că excepția de nelegalitate presupune împrejurarea că actul administrativ atacat pe această cale este contrar legii. Ori în speță, reclamanta nu indică nici un act normativ cu forță juridică superioară pe care să îl încalce actul administrativ atacat pe calea excepției de ilegalitate. În condițiile în care HG1705/2006 nu încalcă nici o lege în vigoare, excepția de nelegalitate, așa cum a fost invocată, este inadmisibilă.
Spre deosebire de excepția de neconstituționalitate, unde partea o poate invoca cu privire la legi și ordonanțe, indiferent dacă de ele depinde sau nu soluționarea litigiului în fond, Legea contenciosului administrativ îngăduie ridicarea excepției de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului în fond. Cu alte cuvinte, actul atacat pe fond să fie emis pe baza și în executarea actului împotriva căruia s-a ridicat excepția de nelegalitate. Adică actele de preluare a imobilului să fi fost emise ca urmare și în strânsă legătură cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.1705/2006, ceea ce nu este adevărat, nefiind îndeplinită această condiție a legii.
Simpla enunțare a dispozițiilor art.4 din Legea 554/2004 fără indicarea motivelor de fapt și de drept care să determine aplicarea acestora în cauza dedusă judecății, nu poate fi apreciată că îndeplinește cerința procedurală impusă de textul de lege invocat.
În același sens s-a pronunțat într-o speță asemănătoare și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr.5132/2005 arătând suplimentar că legea prevede ca o condiție prealabilă, obligatorie, ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui legalitate este invocată pe cale de excepție.
În ce privește fondul excepției de nelegalitate apreciază excepția ca fiind neîntemeiată și solicită respingerea cererii pentru următoarele motive:
HG1705/2006 este legală și temeinică fiind adoptată de Executiv în temeiul art.108 din Constituția României și al art.20 al.2 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG50/2005, în vigoare la data respectivă, proiectul actului administrativ fiind avizat și de Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.6 din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare.
Susținerile reprezentanților Asociația " 60" privind vătămarea unor drepturi recunoscute de lege prin adoptarea HG1705/2006 sunt nefondate și nu pot demonstra nelegalitatea acesteia.
Potrivit prevederilor art.20 din Legea 213 /1998, inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri. inventarului se realizează de către Ministerul finanțelor și se supune spre aprobare Guvernului.
În temeiul acestor dispoziții, ministerele, organele de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice care aveau în administrare bunuri din domeniul public al statului, au actualizat inventarele acestor bunuri și le-au transmis Ministerului Finanțelor Publice. După cum reiese și din cuprinsul notei de fundamentare ce a însoțit proiectul actului administrativ contestat, de la data intrării in vigoare a HG2060/2004 și până la adoptarea HG1075/2006 în inventarele bunurilor din domeniul public al statului intraseră modificări ca urmare a mișcărilor de bunuri din / în domeniul public al statului, care nu au fost operate la momentul efectuării acestora în inventarele depuse și aprobate de către ministere, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile publice care aveau în administrare asemenea bunuri.
În acest context, fiind întrunite condițiile legale prevăzute de actele normative ce reglementează procedura inventarierii anuale a domeniului public al statului, Ministerul Finanțelor Publice a centralizat inventarul bunurilor proprietate publică a statului, iar Executivul l-a aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1705/2006.
Bunurile asupra cărora reclamanta invocă drepturi proprii și care au fost menționate în inventarele întocmite pentru anul 2006 fac parte din domeniul public al statului, fiind cele menționate anterior în anexele HG1045/2000, ale HG1326/2001, HG15/2004 ȘI HG2060/2004.
Acest teren se află în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării începând cu data emiterii Deciziei nr.1028/25.07.1961 a Comitetului Executiv al Regiunii.
Din conținutul acestei decizii rezultă că terenul în litigiu se afla la data transferului (25.07.1961) în proprietatea statului cu drept de administrare în favoarea Sfatului Popular al comunei, jud.
Potrivit disp. art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998, domeniul public la statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
Astfel la pct.1 nr.29 din lista prevăzută la Anexa nr.1 din legea sus menționată sunt prevăzute ca făcând parte din domeniul public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile militare din Ministerul Apărării.
De asemenea, la pct I nr.23 din "Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților administrativ teritoriale din anexa la Legea 213/1998 sunt specificate ca făcând parte din domeniul public al statului "terenurile destinate exclusiv instrucției militare".
Reclamanta în mod eronat susține că cele două hotărâri sunt nelegale deoarece unitățile militare din județul B au fost dezafectate. Acest teren aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării nu se află decât în folosința unităților militare din compunerea ministerului iar existența sau neexistența unităților militare nu schimbă regimul juridic al dreptului asupra terenului și caracterele acestuia.
Dreptul de administrare se exercită de ministere ca autoritate publică centrală iar unitățile subordonate au numai drept de folosință asupra respectivelor bunuri. Contrar celor afirmate de reclamantă arătăm faptul că unitățile militare nu au fost dezafectate ci trec printr-un proces de transformare și modernizare în conformitate cu strategia națională de apărare.
Prin urmare ternul este în continuare obiectiv militar și servește ca și până acum nevoilor de apărare păstrându-și scopul inițial.
Actul administrativ adoptat este temeinic și legal, nu vatămă părții reclamante drepturi subiective existente și recunoscute de lege.
Pârâtele Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 B, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță.
La data de 06.02.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea excepției de nelegalitate, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de intervenție, intervenientul a arătat că interesul său în formularea cererii de intervenție este dovedit și justificat prin faptul că are calitatea de inițiator al HG2060/2004 și HG1705/2006.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.108 alin.4 din Constituția României și ale art.3 alin.1 pct.7 din HG405/2007 Secretariatul General al Guvernului asigură reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești, împreună cu ministerele care au obligația de a pune în executare actele Guvernului împotriva cărora s-au formulat acțiuni în justiție.
Pe fondul cauzei arată că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză este inadmisibilă, deoarece actul atacat a fost emis conform prevederilor legale în vigoare.
Excepția de nelegalitate presupune împrejurarea că actul administrativ atacat pe această cale este contrar legii. Ori în speță, reclamanta nu indică nici un act normativ pe care să îl încalce actul administrativ atacat pe calea excepției de ilegalitate. Eventuala nemulțumire a reclamantei cu privire la conținutul HG2060/2004 și nr.HG1705/2006 s-ar putea contura într-o acțiune în anularea lor în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr.554/2004. Ori în condițiile în care hotărârile de guvern atacate în prezenta cauză nu încalcă nici o lege în vigoare, excepția de nelegalitate, așa cum a fost invocată, este inadmisibilă.
Spre deosebire de excepția de neconstituționalitate unde partea o poate invoca cu privire la legi și ordonanțe, indiferent dacă de ele depinde sau nu soluționarea litigiului în fond, Legea contenciosului administrativ îngăduie ridicarea excepției de nelegalitate numai pentru actul administrativ de care depinde soluționarea litigiului în fond. Cu alte cuvinte, actul atacat pe fond să fie emis pe baza și în executarea actului împotriva căruia s-a ridicat excepția de nelegalitate. Adică actele de preluare a imobilului să fi fost emise ca urmare și în strânsă legătură cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.1705/2006, ceea ce nu este adevărat, deoarece între acestea nu există nici o legătură.
La elaborarea actelor normative atacate în prezenta cauză au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG50/2005, în vigoare la data respectivă, proiectul actului administrativ fiind avizat și de Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.6 din Regulament, avizează proiectele de acte normative "exclusiv din punct de vedere al legalității".
Sub aspectul conținutului normelor criticate, acestea cuprind inventarul bunurilor din domeniul public al statului. Fiecare instituție care administrează bunurile respective transmite Ministerului Economiei și Finanțelor situația acestora, în vederea centralizării. În speță, Ministerul Apărării, în calitate de ordonator principal de credite și administrator al bunului în cauză, stabilește regimul juridic și departajarea față de domeniul public județean sau local, precum și de domeniul privat, în vederea includerii în, responsabilitatea în acest sens revenindu-i în exclusivitate acestui minister.
La termenul din 13.10.2008, reclamanta a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat să se constate nelegalitatea nr.HG1075/2006, nr.HG1045/2000, nr.HG1326/2001, HG45/ 2003, nr.HG15/2004, nr.HG2060/2004, cu privire la imobilul înscris în anexele acestora, având nr. MF -, cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în sat, jud.B, iar pe cale de consecință să se dispună excluderea acestui imobil din actele normative supuse controlului judecătoresc.
În motivarea precizării de acțiune reclamanta a arătat că din actele depuse de părți la dosarul cauzei rezultă că imobilul teren 2363, situat administrativ în sat, com., jud.B, având nr. MF -, cod clasificare 8.29.09, a format obiect al mai multor hotărâri de guvern, respectiv: nr.HG1075/2006, nr.HG1045/2000, nr.HG1326/2001, HG45/ 2003, nr.HG15/2004, nr.HG2060/2004.
Aceste acte normative au produs efecte juridice, prin urmare pot forma obiect al controlului judecătoresc, chiar dacă în prezent sunt în vigoare numai nr.HG2060/2004 și nr.HG1705/2006.
În ceea ceprivește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâții Ministerul Apărării Naționale, Guvernul României și intervenientul în interesul Guvernului României - Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Conform prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatăoricândîn cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Este nejustificată susținerea pârâtului Guvernul României cum că soluționarea litigiului pe fond nu depinde de actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate deoarece se constată că reclamanta a promovat o acțiune în revendicare imobiliară la Judecătoria Oradea solicitând obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul cu nr.topo. 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1 înscris în CF 1, situat administrativ în sat, comuna, jud.B, motivând că acest teren formează proprietatea asociației, fiind emis pe seama acesteia, în baza legii fondului funciar, titlul de proprietate nr.2619/2005. În cadrul acelui proces, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate deținut de Asociația 60, cerere care a fost disjunsă, judecarea acțiunii în revendicare fiind suspendată până la soluționarea acțiunii reconvenționale. În motivarea acțiunii reconvenționale, pârâtul reclamant reconvențional Ap. a arătat că deține drept de administrare directă asupra imobilului din litigiu, potrivit Deciziei nr.1028/1961 emisă de Sfatul Popular al comunei și a hotărârii de guvern față de care reclamanta din prezentul dosar a invocat excepția de nelegalitate.
Referitor la afirmația pârâtului Ap. în sensul că legalitatea hotărârii de guvern nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate avându-se în vedere caracterul normativ al acestui act administrativ, aceasta nu poate fi primită deoarece, ulterior modificării alin.1 al art.4 din Legea nr.554/2004 prin art.I pct.5 din Legea nr.262/2007, practica judiciară opinează în sensul că excepția de nelegalitate poate fi invocată cu privire la acte administrative unilaterale cu caracter normativ.
Deși din economia disp. art.4 din lege astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 rezultă că legiuitorul nu statuează expres posibilitatea invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative cu caracter normativ, o atare posibilitate rezultă din conținutul alin.2 al art. 4 și art.II din lege, care fac referire la modalitatea de soluționare a excepției de nelegalitate vizând un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.262/2007, legiuitorul nefăcând distincție între actul administrativ unilateral și cel cu caracter normativ. O atare soluție se impune, întrucât, dacă prin acțiune directă în contencios administrativ pot fi atacate atât actele administrative cu caracter normativ cât și cele cu caracter individual, aceste acte administrative nu pot face și obiectul controlului jurisdicțional indirect pe calea excepție de nelegalitate.
Drept urmare, în baza argumentelor mai sus expuse, excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la precizarea de acțiune înregistrată la 13.10.2008 prin care reclamanta a solicitat să se constate nelegalitatea nr.HG1075/2006, nr.HG1045/2000, nr.HG1326/2001, nr.HG 45/2003, nr.HG15/2004 și nr.HG2060/2004 cu privire la imobilul în litigiu, instanța o va respinge ca inadmisibilă având în vedere lipsa unei încheieri de sesizare a instanței de contencios administrativ, cerințele textului art.4 din Legea nr.554/2004 nefiind întrunite în această situație.
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, instanța reține că reclamanta Asociația 60 promovat la Judecătoria Oradeao acțiune în revendicare imobiliară solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului Ap.N să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul cu nr.topo. 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1 înscris în 1, situat administrativ în sat, comuna, cu motivarea că pe seama asociației a fost emis în baza Legii nr.18/1991 republicată, Titlul de proprietate nr.2619/12.01.2005.
În cadrul acestui proces, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe seama Asociației 60,invocând că deține în administrare operativă directă terenul revendicat, potrivit nr.HG2060/2004 abrogată prin nr.HG1705/29.11.2006, arătând totodată că terenul ce formează obiectul litigiului este înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice, fiind inclus în inventarul centralizat, având cod de clasificare 8.29.09.
Se reține că bunurile asupra cărora reclamanta invocă drepturi proprii în baza titlului de proprietate nr.2619/12.01.2005 au fost menționate anterior, pe rând, în anexele nr.HG1045/2000, nr.HG1326/2001, nr.HG15/2004 și nr.HG2060/2004.
Instanța apreciază ca nejustificată afirmația Ministerului Apărării Naționale cum că terenul în litigiu în suprafață de 34,26 ha se află în domeniul public al statului și în administrarea Ap. începând cu data emiterii Deciziei nr.1028/25.07.1961 a Comitetului Executiv al Regiunii.
Din conținutul acestei decizii nu rezultă, cum greșit susține pârâtul Ap. că terenul în litigiu se afla la data transferului - 25.07.1961, în proprietatea statului cu drept de administrare în favoarea Sfatului Popular al comunei.
Prin Decizia nr.1028/1961, emisă de Sfatul Popular al comunei s-a aprobat transferarea terenului cu nr. topo. 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1 din satul în suprafață de 34,26 ha, având ramura de folosință pășune, dinadministrareaSfatului Popular al comunei în administrarea 01340.
Se constată astfel că Statul Român nu are nici un titlu asupra terenului în litigiu, Decizia nr.1028/1961 nu ține loc de titlu de proprietate pentru Statul român, iar în aceste condiții nici transferul privind folosința terenului către unitatea militară nu este valabil.
De altfel, din analizarea colii de 1 rezultă că imobilul nu a aparținut Statului român anterior datei de 06.03.1945, iar acest teren nu se încadrează în categoria terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea unități militare ale Ap. sau a terenurilor destinate exclusiv instrucției militare, menționate la p. 29 din lista prevăzută la anexa nr.1 din Legea nr.213/1998 și respectiv la p. 1 nr.23 din "Lista cuprinzând unele terenuri care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților administrativ teritoriale", anexa la Legea nr.213/1998, de vreme ce unitățile militare din județul B au fost dezafectate. Nu se justifică astfel invocarea de către pârâți a prevederilor art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998.
De asemenea, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului bunurile dobândite în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989,dacă au intrat în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte, și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Terenul care face obiectul acțiunii se află în proprietatea tabulară a reclamantei, iar inventarele domeniului public adoptate prin hotărâri de guvern nu sunt opozabile asociației câtă vreme bunurile respective nu fac parte din categoria celor prevăzute în Legea nr.213/1998 iar simpla afectațiune a bunului sau apartenența acestuia la domeniul public nu sunt suficiente prin ele însele să conducă la consecința unui titlu valabil pentru stat.
În consecință, în baza celor expuse mai sus, în temeiul prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta Asociația 60 și va constata nelegalitatea nr.HG2060/2004 și a nr.HG1705/2006 cu privire la imobilul înscris în anexa nr.4 a actelor menționate, având MF-, cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în, comuna, județul
În temeiul prevederilor art.55 Cod de procedură civilă, pentru aceleași considerente, instanța va respinge cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, Guvernul României și intervenientul în interesul pârâtului Guvernul României - Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge ca inadmisibilă precizarea de acțiune formulată de reclamanta Asociația 60 prin care a solicitat să se constate nelegalitatea nr.HG1075/2006, nr.HG1045/2000, nr.HG1326/2001, HG45/ 2003, nr.HG15/2004, nr.HG2060/2004, cu privire la imobilul înscris în anexele acestora, având nr.MF -, cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în sat, comuna, jud.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta Asociația 60, cu sediul în, sat, nr.265, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 -, jud. B, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 - B, O, Parcul, jud. B, Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5 și Guvernul României, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1.
Constată nelegalitatea HG2006/2004 și HG1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr.4 a actelor menționate având MF-, cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în sat, comuna, jud.
Respinge cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. hot.; 28.11.2008
Dact.; 03.12.2008; 8 ex.; 6 exemplare comunicate cu:
- petenta Asociația 60, cu sediul în, nr.265, jud.
- intimații:
- Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 -, jud. B,
- Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 - B, O, Parcul, jud. B,
- Ministerul Apărării Naționale, cu sediul în B,--5,
- Guvernul României, cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1 și
- intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
