Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 2156/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.2156
Ședința publică de la 22.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta PRACTIC în contradictoriu cu pârâții și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.05.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 13.05.2009, 20.05.2009 și apoi la 22.05.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra excepției de nelegalitate prezente;
Prin cererea înregistrată sub numărul menționat, pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta PRACTIC a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la a-i livra în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul din B,-, - parter, sector 6.
Pe parcursul judecății reclamanta invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 2808/02.09.2002, act administrativ unilateral cu privire la poziția 7 din anexă ca și suprafața de teren cotă indiviză de 434,30 mp.
În motivarea excepției, a arătat că pârâta nu îndeplinea condițiile impuse de art. 20 din Legea nr. 15/1990 în aplicarea căreia s- emis HG nr. 834/1991, deoarece imobilul pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor i- emis actul contestat, nu era deținut în proprietate, ci doar în baza unui contract de închiriere fapt atestat sub putere de lucru judecat și prin sentința civilă nr. 3499/1997 irevocabilă. Singurul act normativ prin care reclamanta a transmis în proprietate către SC SA alte două imobile decât prezentul este HG nr. 391/1995.
Protocolul nr. 21156/25.07.1990, act încheiat conform HG nr. 765/1990, nu face dovada transferului dreptului de proprietate sau administrare spațiului comercial, în patrimoniul autorității pârâte indiferent HG nr. 765/1990 s- publicat în Monitorul Oficial în anul 1992, dată de la care și-ar fi produs efectele, însă, potrivit art. 154 din Constituție și HG nr. 474/1999, acesta a devenit abrogat, ca nerămânând în vigoare. Și HG nr. 740/1990 fost publicat tot în anul 1992, dată de la care intrat în vigoare. Pe de altă parte, HG nr. 765/1990 prevede că unitățile specialiste de lapte, pâine, preparate din carne trec din subordinea comerțului în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației. Deci, din punct de vedere administrativ, ea privește cele două ministere, nefiind opozabil terților, cum ar fi autoarea reclamantei. Deci, protocolul nu face dovada transferului dreptului de proprietate. Mai mult, acest protocol arată că fondurile fixe se transferă pe bază de inventar care în cauză, nu s- întocmit. Nici celelalte înscrisuri depuse de pârâtă nu fac această dovadă. Dimpotrivă dovada incontestabilă a neoperării transferului reprezintă contractul de închiriere nr. 26112/19.12.1990 încheiat între autoarele părților, cate atestă doar folosința transmisă SC SA.
În anexa L, autoarea pârâtei invocă protocolul încheiat între SC SA și, din 01.02.1991. conform deciziei nr. 1071/1990 a Primăriei Municipiului B, autoarea SC SA fost Alimentara 1, însemnând sectorul 1, deci prin protocol nu putea fi transferate decât spații din sectorul 1 și nu din 6.
Prin încheierea din data de 12.12.2007, instanța comercială a sesizat prezenta instanță, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii, ca urmare neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004 li ale Legii nr. 29/1990, date fiind prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 5 din Legea nr. 262/2007, art. 5 din Legea nr. 29/1990 pe care le- expus arătând că actul administrativ contestat a fost emis anterior intrării în vigoare a legii. A apreciat incidența Legii nr. 29/1990 în vigoare la data emiterii actului, lege care impunea în art. 5 ca introducerea cererii la tribunal să se facă cel târziu, în termen de 1 an de la comunicarea actului, adică în primul rând data intabulării în cartea funciară, a actului de către SC SA (09.07.2003), conform și art. 25 din Legea nr. 7/1996.
A apreciat că prin sentința civilă nr. 1393/2004 a Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s- admis excepția neîndeplinirii în termen procedurii prealabile, respingându-se o cerere a aceleiași reclamante împotriva SC SA, inadmisibilităților, hotărârea fiind irevocabilă. De asemenea, prin sentința comercială nr. 1356/05.02.2007a Tribunalului București, irevocabilă, s- constatat perimată acțiunea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin care a achiziționat imobilul.
Sub aspectul fondului cauzei a arătat că actul contestat s-a emis cu respectarea HG nr. 834/1991 și criteriilor comune nr. 2665/1C/311/1992 și completările nr. -/U/1992 emise de Ministerul Finanțelor și.
Documentația a fost verificată și avizată conform Cap. IV din Criteriile privind stabilirea și Evaluarea Terenurilor aflate în patrimoniul Societăților Comerciale.
Introdus în cauză, emitentul actului promovat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, sub un dublu aspect: actul a fost emis înainte de Legea nr. 554/2004 - temeiul juridic al excepției, aducându-se atingere și principiului securității circuitului civil, fiind încheiate în caz de admitere, și dispozițiile comunitare privitoare la dreptul la un proces echitabil - CM/ - 7 al Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene și practica celor două Curți Europene ( și ) și întrucât nu s- îndeplinit procedura prealabilă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
A reiterat argumentul privind luarea la cunoștință prin înscrierea în cartea funciară.
Sub aspectul fondului, acțiunea este neîntemeiată pentru că, prin aplicarea Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991 s- certificat dreptul legal de proprietate asupra imobilului, în favoarea autoarei pârâtei, documentația fiind aprobată și avizată de organele abilitate, conform HG nr. 834/1991 și criteriilor evocate, reluând prevederile art. 15 Cap. IV din criteriu și art. 1 din HG menționată.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze care să atragă nelegalitatea certificatului.
La dosar, s- depus documentația care stat la baza emiterii certificatului contestat și s- administrat proba cu înscrisuri de către ambele părți.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității excepției de nelegalite, Curtea constată că această excepție este neîntemeiată, întrucât, în raport de prevederile art.4 din Legea nr.554/2004, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile pentru invocarea excepției de nelegalitate, iar alineatul 2 teza finală din acest articol consacră în mod expres posibilitatea invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, situație care se regăsește în prezenta cauză. Or, fiind vorba de o excepție de nelegalitate consacrată în mod expres de lege, argumentele invocate de pârâți în susținerea inadmisibilității excepției de nelegalitate nu au aptitudinea de a se constitui într-un caz de fine de neprimire în privința acesteia. De altfel, prin decizia Curții Constituționale nr.820/2008 s-a stabilit expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege", astfel că, prin prevederea expresă a posibilităților invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, legiuitorul și-a asumat, în mod exclusiv, răspunderea pentru consecințele încălcării principiilor și valorilor indicate în argumentarea inadmisibilității excepției de nelegalitate. De asemenea, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de ex. Decizia nr.404/10.04.2008, Decizia nr.698/17.06.2008 etc.), a stabilit că prevederile articolului 4 din Legea nr.554/2004 sunt constituționale, astfel că legiuitorului îi revine competența exclusivă de a modifica regimul juridic al excepției de nelegalitate.
Prin urmare, se va respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
Pe fondul excepției de nelegalitate a certificatului de atestate a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.2808/02.09.2002, emis de Ministerul Agriculturii și Pădurilor (MAAP) în privința imobilului din-, -4, parter, sector 6, B, Curtea constată că această excepție este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În esență, Curtea reține că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.2808/02.09.2002, emis de MAAP, s-au încălcat cele stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.3499/29.09.1997 a Tribunalului București - Secția Comercială, definitivă și irevocabilă prin neapelare (filele 238-240), în privința reclamantei PRACTIC și (autoarea pârâtei ).
Astfel, fiind învestită de către, având calitatea de chiriaș, cu o cererea de reziliere a contractelor de închiriere privind spații ce au făcut obiectul HG nr.765/1990 și Protocolului nr.21156/25.07.1996, tocmai pe considerentul că aceste acte i-au transferat în patrimoniu spațiile în litigiu și că, în consecință, în mod nelegal s-au încheiat contractele de închiriere și s-au plătit chiriile, Tribunalul București - Secția Comercială, prin sentința civilă nr.3499/29.09.1997, a statuat, irevocabil, că, prin HG nr.765/1990 și protocolul nr.21156/25.07.1990 s-au transferat către autoarea doar utilajele și personalul din unități și că, dimpotrivă, singurul act normativ care a reglementat transferul imobilelor și terenurilor în litigiu a fost HG nr.391/1995, transfer ce a fost realizat în patrimoniul PRACTIC
Or, contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr.3499/29.09.1997 a Tribunalului București - Secția Comercială, certificatul Seria - nr.2808/02.09.2002 atestă dreptul de proprietate a (autoarea pârâtei ) asupra unor spații comerciale și terenuri ce au făcut obiectul Protocolului nr.21156/25.07.1990, printre care și cele care interesează în cauză, situate în B, sector 6,-, iar această atestare este fundamentată, ca documentație esențială, tocmai pe acest Protocol precum și pe HG nr.765/1990, apreciindu-se că acestea au condus la transferarea spațiului comercial și a terenului în patrimoniul și, pe cale de consecință, la dobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.15/1990.
De asemenea, contrar celor stabilite irevocabil prin sentința civilă nr.3499/29.09.1997 a Tribunalului București - Secția Comercială, pârâta a invocat prin concluziile formulate în cauză, în principal, tot Protocolul nr.21156/25.07.1990 și HG nr.765/1990.
Pe de altă parte, decizia civilă nr.277/05.05.1994 a Tribunalului București - Secția Comercială (filele 196-198 dosar nr- a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială), invocată de pârâta, nu are relevanța indicată de această pârâtă, deoarece prin această decizie doar s-a respins, ca nelegală și netemeinică, o cerere reconvențională privind constatarea dreptului de proprietate, fără a se statua cui aparține dreptul de proprietate și fără implicații asupra unei acțiuni în realizarea dreptului.
În fine, referitor la faptul că pârâții consideră că spațiul comercial și terenul în discuție au fost transferate în patrimoniul autoarei în baza HG nr.765/1990, se reține și faptul că, în privința acestei hotărâri exista obligația publicării ei în Monitorul Oficial, potrivit art.5 alin.2 din Decretul Lege nr.10/1989, că ea a fost abrogată la data intrării în vigoare a Constituției României din 1991, în baza art.150 din legea fundamentală, aspect prevăzut expres în HG nr.474/1999, astfel că publicarea ei în nr.280/09.11.1992 nu a mai putut produce nici un efect.
Pe cale de consecință, în baza art.4 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, precum și a textelor din actele normative indicate anterior, se va admite excepția de nelegalitate și se va constata nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.2808/02.09.2002 emis de MAAP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Admite excepția de nelegalitate formulată de reclamanta PRACTIC, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în, str. -. - nr. 9, județul și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3.
Constată nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 nr. 2808/02.09.2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în privința imobilului din str. - nr. 5, - parter, sector 6,
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,22.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. HV
Tehnored. CB/
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
